ICCJ. Decizia nr. 1926/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1926/2015
Dosar nr. 17858/299/2015
Şedinţa Camerei de Consiliu din 29 septembrie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 22 septembrie 2014 sub nr. 34786/215/2014, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC O.R. SA, rezoluţiunea contractului încheiat între părţi şi restituirea preţului achitat la achiziţionarea echipamentului, iar în subsidiar înlocuirea aparatului cu un aparat aceeaşi marcă sau asemănător sau restituirea contravalorii aparatului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 789 din 23 ianuarie 2015, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul G.I. împotriva pârâtei SC O.R. SA, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul”, în speţă, instanţa sediului principal al pârâtei SC O.R. SA, fiind în Bucureşti, B-dul L.C., sector 1.
Pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, cauza a fost înregistrată sub nr. 17858/299/2015 din 24 februarie 2015.
Prin sentinţa civilă nr. 6679 din 14 aprilie 2015, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul G.I. împotriva pârâtei SC O.R. SA, în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a apreciat, în raport de natura juridică a prezentei cereri, obiectul acesteia dar şi de calitatea părţilor, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora „reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente”.
În temeiul dispoziţiilor art. 133 şi art. 135 C. proc. civ., instanţa a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, sens în care a dispus suspendarea soluţionării cauzei şi înaintarea dosarului pentru soluţionarea conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.
Potrivit art. 109 C. proc. civ., „cererea de chemare în judecată formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta”.
Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede în cazul competenţei teritoriale alternative, că „în afară de instanţele prevăzute la art. 107-art. 112, mai sunt competente: instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor”.
În speţă, Înalta Curte constată că reclamantul G.I. a învestit Judecătoria Craiova cu o acţiune în rezoluţiunea contractului încheiat la data de 25 august 2013 între reclamant şi pârâta SC O.R. SA, prin reprezentant O.S. Craiova şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia.
Din verificarea acestui înscris aflat la dosarul Judecătoriei Craiova, rezultă că în cuprinsul său a fost menţionat locul încheierii contractului, precum şi executarea acestuia ca fiind în municipiul Craiova.
Faţă de cele reţinute, din care rezultă că încheierea şi executarea contractului dedus judecăţii s-a făcut în municipiul Craiova, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care statuează competenţa teritorială alternativă a instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.
Astfel, concluzionând că, în speţă operează competenţa teritorială alternativă, instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ. şi că potrivit art. 116 din acelaşi cod, reclamantul are opţiunea între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente, având în vedere alegerea iniţial făcută de reclamant pentru Judecătoria Craiova, Înalta Curte reţine că, o dată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, neputându-şi declina competenţa.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1928/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1925/2015. Civil → |
|---|
