ICCJ. Decizia nr. 1732/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1732/2015
Dosar nr. 2126/1/2015
Şedinţa publică de la 30 iunie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă constată următoarele:
La data de 26 mai 2015 a fost înregistrată, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.A. împotriva Sentinţei civile nr. 56 din 27 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 644 din 4 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Revizuentul a susţinut că hotărârea ce se cere a fi revizuită este contradictorie cu Decizia civilă nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, şi încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia, solicitând admiterea cererii de revizuire şi anularea hotărârii pretins contrare.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că în luna martie 2013, prin acţiunea introdusă la Tribunalul Arad, a solicitat instanţei de judecată să oblige Casa Judeţeană de Pensii Arad să îi recalculeze punctajul de pensie prin aplicarea indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 calculat în baza câştigului salarial mediu brut realizat de acesta în anul 2011, anul precedent înscrierii sale la pensie. Acţiunea în instanţă a format obiectul Dosarului nr. 3840/108/2013. Cererea a avut un capăt principal, respectiv calculul indicelui de corecţie prevăzut de art. 170, nemodificat, din Legea nr. 263/2010 în baza câştigului salarial mediu brut realizat de parte în anul 2011, anul precedent înscrierii la pensie, şi un capăt de cerere accesoriu, plata diferenţei de pensie începând cu data de 01 ianuarie 2013. Datorită modificării art. 170 prin O.U.G. nr. 1/2013, acţiunea a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 1762 din 27 mai 2013 a Tribunalului Arad. Singurul impediment în admiterea acţiunii a fost art. III alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 1/2013. În urma declarării neconstituţionale a prevederilor acestui din urmă articol de lege, Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 93A din 21 noiembrie 2013, a admis apelul declarat de B.A., a schimbat în tot Sentinţa civilă nr. 1762 din 27 mai 2013 şi, pe fond, a admis acţiunea, cu obligarea Casei Judeţene de Pensii Arad la plata diferenţei de pensie începând cu 01 ianuarie 2013.
Ca atare, în baza acestei hotărâri Casa Judeţeană de Pensii Arad avea obligaţia să-i recalculeze petentului punctajul de pensie aplicând indicele de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, calculat în baza câştigului salarial mediu brut realizat în anul 2011, aşa cum s-a cerut prin capătul principal de cerere, şi să achite plata diferenţei de pensie începând cu 01 ianuarie 2013, conform cererii accesorii din acţiune.
Pentru a determina Casa Judeţeană de Pensii Arad să îndeplinească obligaţia de a recalcula punctajul de pensie în conformitate cu Decizia civilă nr. 93A din 21 noiembrie 2013, instituţie care a refuzat emiterea unei decizii de pensie cu îndeplinirea obligaţiilor rezultate din hotărârea menţionată, petentul s-a adresat Tribunalului Arad cu o nouă cerere de chemare în judecată, Dosar nr. 4057/108/2014, prin care a pretins despăgubiri constând în plata diferenţei de pensie pentru perioada 01 ianuarie 2013 - prezent şi, prin completarea acţiunii, a cerut obligarea Casei Judeţene de Pensii Arad să emită o decizie de pensie în care să fie respectată hotărârea Curţii de Apel Timişoara.
Prin Sentinţa civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2015, Tribunalul Arad a respins cererea privind plata despăgubirilor şi obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, exonerând pârâta de obligaţiile dispuse prin Decizia civilă nr. 93A din 21 noiembrie 2013, soluţie menţinută prin Decizia civilă nr. 644 din 04 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Astfel, instanţa a considerat că petentul a reiterat solicitarea de a i se calcula indicele de corecţie în baza câştigului realizat de acesta în anul 2011, ceea ce este eronat. În realitate, reclamantul a cerut concretizarea, sub controlul instanţei, a drepturilor dobândite prin admiterea acelei cereri. Prin citirea acţiunii concretizate în Sentinţa civilă nr. 1762/108/2013 şi a dispozitivului Deciziei civile nr. 93A din 21 noiembrie 2013 - admite acţiunea - instanţa trebuia să constate că există autoritate de lucru judecat şi să controleze modul de întocmire a expertizei dispuse, iar nu să treacă la rejudecarea cererii din Dosarul nr. 3840/108/2013.
Revizuentul a mai precizat că, în ceea ce priveşte revizuirea, în Noul C. proc. civ. legiuitorul a înlocuit condiţiile ca hotărârile potrivnice să fie date "în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate" cu o singură condiţie - "care încalcă autoritatea de lucru judecat". Prin urmare, în noua reglementare nu este admisă încălcarea autorităţii de lucru judecat, aceasta fiind sancţionată fie cu casarea hotărârii în recurs, conform art. 487 alin. (7) C. proc. civ., fie cu anularea celei de a doua hotărâri în revizuire, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cererea de revizuire a fost completată la data de 17 iunie 2015, fiind reluat şi dezvoltat acelaşi motiv de revizuire.
Examinând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Astfel, pentru a fi aplicabil motivul de revizuire de mai sus se prevede de legiuitor condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice, contradictorii; hotărârile contradictorii să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, sau, dacă a fost ridicată, instanţa să fi omis să se pronunţate asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, pentru că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Faţă de cele expuse, este de reţinut că în cauză două dintre aceste cerinţe sunt de interes pentru speţa dedusă judecăţii: cea referitoare la identitatea de obiect şi cauză, precum şi cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a excepţiei autorităţii de lucru judecat, celelalte condiţii fiind în mod evident întrunite.
În ce priveşte condiţia identităţii de obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti), aceasta este o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate de art. 1201 C. civ.
În cauză, prin prima cerere de chemare în judecată înregistrată la data de 14 martie 2013 la Tribunalul Arad, secţia civilă, sub nr. 3840/108/2013, reclamantul B.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad, să dispună obligarea pârâtei la calcularea punctajul de pensie prin aplicarea la punctajul de pensie determinat conform art. 95 a indicelui de corecţie calculat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010 art. 170 nemodificat, în baza câştigului salarial mediu realizat de parte în anul 2010, anul precedent anului în care s-a înscris la pensie; obligarea pârâtei la plata pensiei conform punctajului astfel rezultat începând cu data de 01 ianuarie 2013, conform Legii nr. 283/2011, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1762 din 27 mai 2013, Tribunalul Arad a respins acţiunea, a sesizat Curtea Constituţională pentru a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. III alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 1/2013 în raport de art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, admis prin Decizia civilă nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. A fost schimbată în tot sentinţa apelată şi, în fond, a fost admisă acţiunea. A fost obligată pârâta să recalculeze drepturile reclamantului cu luarea în considerare a indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010. Pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată în primă instanţă către reclamant în sumă de 300 lei.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că prin acţiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la calcularea punctajului de pensie prin aplicarea la punctajul determinat conform art. 95 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din acest act normativ, în baza câştigului salarial mediu realizat în anul precedent anului în care s-a înscris la pensie. Totodată, a pretins obligarea pârâtei la plata pensiei rezultată în urma calculării punctajului în modalitatea menţionată anterior, cu începere de la 01 ianuarie 2013.
Prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263 privind sistemul unitar de pensii publice şi a constatat că aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât încalcă principiul neretroactivităţii legii civile. Ca efect al acestei decizii drepturilor de pensie deschise cu începere din luna ianuarie 2011 până la 23 ianuarie 2013 li se aplică prevederile art. 170 din Legea nr. 263/2010.
Prin cea de-a doua cerere de chemare în judecată înregistrată la data de 1 august 2014 la Tribunalul Arad sub nr. 4057/108/2014, reclamantul B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată la plata de daune interese şi dobânzi de întârziere pentru neaplicarea Deciziei civile nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Reclamantul a mai solicitat ca pârâta să fie obligată la plata dobânzilor de întârziere la nivelul dobânzilor de întârziere percepute în cazul obligaţiilor fiscale, respectiv de 0,04% pe zi de întârziere, conform Codului de procedură fiscală şi O.G. nr. 92/2003.
Prin Sentinţa civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2015, Tribunalul Arad, secţia I civilă, a respins acţiunea, constatând că reclamantul, prin contestaţia formulată, reiterează solicitarea de a i se aplica un indice de corecţie calculat în baza câştigului salarial mediu brut realizat în anul 2011 şi că problema litigioasă necesar a fi desluşită în prezenta pricină e aceea dacă indicele de corecţie se calculează în baza câştigului salarial mediu realizat de reclamant sau în funcţie de câştigul mediu salarial brut comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi utilizat în fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Instanţa a mai reţinut că Decizia civilă nr. 93A din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 3840/108/2013, nu impune pârâtei calcularea indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 după formula de calcul dorită de reclamant şi preluată de expert, iar decizia Curţii Constituţionale nr. 463 din 17 septembrie 2014 pronunţată ca urmare a formulării unor excepţii de neconstituţionalitate în dosare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, prin care reclamanţii urmăreau acelaşi aspect al modificării modului de calcul al indicelui de corecţie, a statuat că dispoziţiile aplicabile în speţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, singura constatare a Curţii Constituţionale care a produs efecte cu privire la aplicarea indicelui de corecţie aspra drepturilor de pensie a pensionarilor a căror drepturi s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011- 22 ianuarie 2013 fiind cu privire la data aplicării O.U.G. nr. 1/2013 (1 ianuarie 2013 în loc de 23 ianuarie 2013). Prin urmare, chiar dacă art. 170 din Legea nr. 263/2010, nemodificat, nu face referire la câştigul salarial mediu brut comunicat de Institutul Naţional de Statistică, ci doar la câştigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent, acesta trebuie interpretat că se referă la câştigul salarial mediu brut comunicat de Institutul Naţional de Statistic, deoarece acesta apare în mod repetat în cuprinsul Legii nr. 263/2040. Hotărârea Tribunalului Arad a fost schimbată în sensul că aplicarea indicelui de corecţie reglementat de art. 170 din Legea nr. 263/2010 să se facă începând cu 01 ianuarie 2013.
În cauză, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad prin emiterea Deciziei nr. 283857 din 26 martie 2014 a pus întocmai în aplicare dispozitivul Deciziei civile nr. 93A din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, calculând drepturile de pensie cuvenite reclamatului cu luarea în considerare a indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, calculat în maniera indicată mai sus, neimpunându-se astfel anularea acestei decizii, după cum nu se impune nici anularea Hotărârii nr. 840 din 04 august 2014 a Comisie Centrale de contestaţii prin care au fost respinse contestaţiile aceluiaşi reclamant, atât decizia, cât şi hotărârea evidenţiindu-se ca fiind legale şi temeinice.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, respins prin Decizia civilă nr. 644A din 4 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Curtea a constatat că, în esenţă, solicitarea reclamantului este aceea de a se pune în executarea Decizia civilă nr. 93/A din 21 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 3840/108/2013, în sensul că aplicarea indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, nemodificat, să fie calculat în baza câştigului salariat realizat de reclamant în anul 2011 şi să i se plătească diferenţa de pensie începând cu data de 01 ianuarie 2013.
În speţă, prin Decizia civilă nr. 93 A din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara, admiţând apelul şi schimbând hotărârea primei instanţe, a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010. În considerentele Deciziei civile nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 nu se face referire la solicitarea reclamantului privind calculul indicelui în baza câştigului salarial mediu brut realizat de acesta în anul 2011. Susţinerea în sensul că modalitatea de întocmire a dispozitivului - "schimbă în tot sentinţa civilă apelată şi în fond admite acţiunea" - ar însemna că instanţa a admis cererea sa de efectuare a calcului indicelui de corecţie în baza câştigului realizat de reclamant în anul 2011, nu poate fi primită. Astfel, partea din hotărâre care interesează lucrul judecat este dispozitivul pentru că acesta cuprinde soluţia şi dispozitivul se execută. În acord cu reclamantul, Curtea a reţinut că beneficiază de putere de lucru judecat şi considerentele, întrucât în lipsa acestora nu ar fi posibilă înţelegerea dispozitivului hotărârii. Dar, în prezenta cauză, Curtea de Apel Timişoara nu a făcut referire în considerentele deciziei la "câştigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent de pensionar".
Astfel cum rezultă din expozeul anterior, cele două pricini nu se suprapun ca obiect şi cauză, sens în care nu se poate reţine ca fiind îndeplinită cerinţa existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese.
Pe de altă parte, analizând decizia a cărei anulare se cere prin promovarea prezentei revizuiri, Înalta Curte constată că revizuentul prin cererea de chemare în judecată şi motivele de apel formulate a invocat caracterul irevocabil al dezlegării date de instanţa anterioară prin Decizia civilă nr. 93 A din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, cu privire la modalitatea de calcul a indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, ceea ce echivalează cu invocarea puterii de lucru judecat a considerentelor şi dispozitivului deciziei civile anterioare.
Aşa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuţie nu este suficientă invocarea excepţiei, trebuie ca instanţa în faţa căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.
Or, Înalta Curte constată că în faţa instanţei care a pronunţat Decizia civilă nr. 644 din 4 mai 2015, prin care a rămas definitivă Sentinţa civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, a fost invocată puterea lucrului judecat, instanţă care a şi analizat această apărare a reclamantului B.A.
Raţiunea acestei condiţii este aceea ca instanţa de revizuire învestită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., să nu încalce ea însăşi autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B.A. împotriva Sentinţei civile nr. 56 din 27 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 644 din 4 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele Casa judeţeană de pensii Arad, cu sediul în Arad, Str. Voluntarilor, nr. 2 A, judeţul Arad şi Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, cu sediul în Bucureşti, str. Latină, nr. 8, sector 2.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1926/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 549/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
