ICCJ. Decizia nr. 2208/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2208/2015
Dosar nr. 4791/62/2011
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 245/S din 16 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosar nr. 4791/62/2011 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice invocată de acesta şi s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâtul Municipiul Braşov.
S-a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii L.M., L.B.C. şi L.K.F. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Braşov, prin primar şi, în consecinţă, pârâtul Municipiul Braşov a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 3.644.000 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului de 3.952 mp, identificat în CF 3758 Braşov sub nr. top iniţial T1 identic cu nr. cadastral T2.
S-a respins aceeaşi acţiune a reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâtul Municipiul Braşov a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 3.940 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea promovată, reclamanţii tind la valorificarea dreptului de proprietate asupra imobilului preluat de stat de la antecesorii lor, în condiţiile confirmării acestui drept prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dar şi a existenţei unui impediment la restituirea în proprietate, datorită afectării lui de existenţa unei construcţii reprezentată de Şcoala Generală nr. X Braşov, aflată în domeniul public al acestui municipiu.
Din documentaţia depusă la dosar şi susţinerile acestui pârât, rezultă cele menţionate precum şi afectarea terenului proprietatea reclamanţilor de construcţia unităţii de învăţământ cât şi superficia rezultată din această situaţie de fapt. Dovedită fiind calitatea de proprietar asupra terenului în persoana Municipiului Braşov, statul nu se justifică a fi chemat în judecată într-o acţiune în revendicare, chiar dacă prin aceasta se solicită convertirea proprietăţii asupra bunului în despăgubiri, reprezentând valoarea de piaţă a acestuia.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor a fost respinsă, cu motivarea că, în litigiul anterior s-a confirmat calitatea reclamanţilor de succesori în drepturi ai autorilor lor L.F.Ş., astfel că se justifică această calitate şi în prezenta cauză.
Pe fond, instanţa a reţinut că, potrivit Deciziei civile nr. 745/R din 11 iunie 2003, irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosar nr. 621/R/2003, Municipiul Braşov a fost obligat să predea autorului reclamanţilor, L.F.Ş., posesia asupra întregului imobil înscris în CF 3758 Braşov, în această carte funciară fiind înscrise cele două nr. top iniţiale T3 şi T4, din care face parte şi terenul a cărui contravaloare se solicită.
Din conţinutul cărţii funciare rezultă că asupra acestui teren a fost construită şi înscrisă construcţia Şcoala Generală nr. X Braşov, anterior terenul fiind preluat de Statul Român, prin Decretul nr. 92/1950 şi apoi înscris în proprietatea Municipiului Braşov, ca domeniu public, în baza H.G. nr. 972/2002.
Din documentaţia analizată mai sus, rezultă fără dubiu apartenenţa în proprietatea reclamanţilor a terenului în litigiu, dar şi imposibilitatea predării posesiei acestuia, deşi s-a dispus în acest sens în mod irevocabil, cum s-a arătat.
Potrivit evidenţelor de carte funciară, terenul în litigiu este identificat cu suprafaţa de 4390 mp în CF 103458, provenită din conversia pe hârtie a CF 42203 Braşov, iar prin expertiza efectuată de expert ing. M.R., autorizată ANCPI, s-a stabilit că suprafaţa acestuia este de 3952,30 mp, din care 3584,30 mp ocupată de Şcoala generală nr. X şi 368 mp de str. T.I., potrivit documentaţiei tehnice întocmite de aceasta.
Rezultă că întregul imobil revendicat de reclamanţi se află în proprietatea pârâtului Municipiul Braşov, care a fost obligat la predarea posesiei asupra acestuia, contrar susţinerilor sale din întâmpinare şi nota de şedinţă depusă la dosar.
Existenţa afectării terenului de şcoala menţionată şi calea de acces identificată prin documentaţia indicată, a determinat reclamanţii să solicite obligarea acestui pârât la plata contravalorii bunului, în temeiul art. 480 C. civ.
Nu s-a putut reţine susţinerea pârâţilor, în sensul că acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă în raport de prevederile Legii 10/2001, de vreme ce aceştia au un titlu de recunoaştere a dreptului lor de proprietate, reprezentat de Decizia civilă nr. 745/R din 11 iunie 2003 .
Existenţa acestui titlu, coroborat cu imposibilitatea preluării în proprietate cu toate atributele dreptului lor, îndreptăţesc pe reclamanţi să solicite acordarea de despăgubiri reprezentând valoarea de piaţă a imobilului, valoare care a intrat în final în patrimoniul pârâtului Municipiul Braşov, urmare a preluării de către stat a terenului, construirii pe acesta a clădirii şcolii şi afectării lui de strada din intravilanul municipiului.
Având în vedere expertiza de evaluare, întocmită de expertul tehnic Ţ.E., prin care s-a constatat că valoarea de piaţă a imobilului este de 3.644.000 RON, echivalentul sumei de 839.000 euro, cererea reclamanţilor a fost admisă, cu consecinţa obligării pârâtului pârâtul Municipiul Braşov să plătească reclamanţilor suma menţionată, reprezentând contravaloarea terenului de 3.952 mp, identificat în CF 3758 Braşov, sub nr. top iniţial T1, identic cu nr. cadastral T2.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta U.A.T. Municipiul Braşov, prin Primar, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţii L.M., L.B.C. şi L.K.F.
În motivare, apelantul a arătat că asupra imobilului înscris în CF nr. 103458, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 422203 Braşov, nr. top. iniţial T1 identic cu nr. cadastral T2, nici Decizia civilă nr. 745 din 11 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, nici un alt act juridica sau normativ, nu le-a constatat intimaţilor reclamanţi un drept de proprietate.
De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere constatările irevocabile stabilite prin Decizia civilă nr. 1168/R/2009 pronunţată de Tribunalul Braşov în soluţionarea acţiunii în rectificare de carte funciară.
S-a invocat, în susţinerea căii de atac promovate, considerentele şi efectele Deciziei nr. 27/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii şi, în consecinţă, aplicarea prevederilor art. 3307 alin. (4) C. proc. civ.
Apelantul a formulat critici referitoare la lipsa de identitate dintre bunul cu privire la care reclamanţii au afirmat că există o hotărâre de restituire, respectiv Decizia nr. 745/R/2003 a Curţii de Apel Braşov şi faţă de care se solicită plata de despăgubiri din prezenta cauză.
Prin Decizia civilă nr. 99/AP din 15 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosar nr. 4791/62/2011 s-a respins apelul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Braşov, prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 245/S din 16 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov. Apelanta a fost obligată la plata către intimaţii reclamanţi a sumei de 10.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta U.A.T. Municipiul Braşov.
Prin Decizia nr. 1488 din 20 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 4791/62/2011 s-a admis recursul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Braşov, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 99/AP din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, s-a casat decizia şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această decizie Înalta Curte a reţinut că, în considerentele hotărârii instanţei de apel nu există nicio referire la motivele de apel vizând critica referitoare la lipsa de identitate dintre bunul relativ la care reclamanţii susţin că există o hotărâre de restituire, respectiv Decizia nr. 745/R/2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi cel faţă de care se solicită plata de despăgubiri din prezenta cauză, precum şi critica referitoare la efectele Deciziei civile nr. 1168/R/2009 pronunţată de Tribunalul Braşov în soluţionarea acţiunii în rectificare de carte funciară.
Omisiunea instanţei de apel de a analiza toate motivele de apel cu care a fost învestită, de a arăta care sunt motivele pentru care cererile apelantei sunt sau nu întemeiate, nesocoteşte dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care impun ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Aceste considerente atrag incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vătămarea produsă părţii neputând fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii - necercetarea criticilor face imposibilă exercitarea controlului judiciar de instanţa de recurs, iar o soluţionare a acestora pentru prima dată în această etapă procesuală lipseşte partea de un grad de jurisdicţie, de posibilitatea supunerii cenzurii unei instanţe a modului de dispunere, prezenta hotărâre având caracter irevocabil.
În rejudecare, prin Decizia nr. 399/AP din 24 martie 2015, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă U.A.T. Municipiul Braşov şi a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 RON către intimaţii reclamanţi.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că, deşi părţile au fost întrebate dacă au cereri în completarea probaţiunii, au arătat că nu propun alte probe.
Reţinând incidenţa principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil şi care se manifestă în plan procesual şi prin propunerea şi administrarea probelor, având în vedere că administrarea probei cu expertiza presupune avansarea unor cheltuieli din partea apelantei precum şi formularea unor obiective prin a căror lămurire să se contureze aspecte puse în discuţie prin litigiul promovat, respectiv prin criticile formulate în apel, Curtea a luat act că părţile nu au alte probe de propus.
Din perspectiva limitelor rejudecării, instanţa de apel a constatat că modul în care instanţa de fond a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, nu a fost criticat, intrând în puterea lucrului judecat, astfel că reiterarea şi reanalizarea excepţiei în prezenta cale de atac este de prisos.
Pe fond, curtea a constatat că, prin Decizia civilă nr. 745/R din 11 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, s-a recunoscut reclamanţilor dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, pârâtul Municipiul Braşov fiind obligat să predea antecesorului acestora posesia întregului imobil situat în Braşov, str. C., înscris în CF nr. 3758 Braşov.
Prin această hotărârea judecătorească, ce a soluţionat litigiul pe dreptul comun, promovat de autorul reclamanţilor din prezenta cauză anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, s-a conturat în patrimoniul acestora (al reclamanţilor şi al autorului acestora) speranţa legitimă de a fi puşi în posesie asupra terenului recunoscut ca fiind în proprietatea lor.
În aceste împrejurări, dată fiind realitatea faptică, aceea a imposibilităţii obiective de restituire în natură a terenului, pe care s-a edificat Şcoala Generală nr. X Braşov, aflată în domeniul public al Municipiului Braşov, modalitatea concretă de valorificare a dreptului de proprietate o constituie creanţa reprezentată de valoarea terenului ce nu poate fi restituit în natură, modalitate prin care se poate asigura respectarea garanţiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1, adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de "bun" poate cuprinde atât "bunurile existente", cât şi valorile patrimoniale, respectiv, creanţele cu privire la care reclamanţii pot pretinde că au cel puţin o "speranţă legitimă" de a le vedea concretizate.
În cauză, în mod corect a reţinut instanţa de fond că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, intimaţii reclamanţi au dreptul la plata unor despăgubiri băneşti, având în vedere că imobilul nu mai poate fi restituit în natură.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii, având în vedere apariţia Legii nr. 10/2001, Curtea a constatat că această critică este neîntemeiată, întrucât acţiunea pe dreptul comun a fost promovată de autorul reclamanţilor din prezenta cauză înainte de apariţia acestei legi speciale, soluţionarea acesteia fiind continuată şi finalizată pe dreptul comun. În această situaţie, nu sunt aplicabile aspectele dezlegate prin Decizia nr. 27/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la critica formulată de apelant cu privire la lipsa de identitate dintre bunul cu privire la care reclamanţii au afirmat că există o hotărâre de restituire, respectiv Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov şi faţă de care se solicită plata de despăgubiri din prezenta cauză, Curtea a constatat că acesta este nefondată.
Mai întâi, Curtea a reiterat faptul că apelantul nu a solicitat administrarea probei cu expertiza topografică, pentru a susţine această critică, iar potrivit art. 1169 din vechiul C. civ.: "Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească."
În al doilea rând, Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosar nr. 621/R/2003, pârâtul Municipiul Braşov a fost obligat să predea reclamantului (autorul reclamanţilor din prezenta cauză) posesia asupra întregului imobil situat în Braşov, str. C., înscris în CF 3758 Braşov. În foaia de avere a CF nr. 3758 Braşov este identificat şi descris imobilul, prin nr. top. T4/1/1, T4/1/2, T4/1/3, T4/1/4 şi T1, identic cu nr. cadastral T2 - grădină şi teren aferent şcolii, în suprafaţă de 4308,85 mp.
Din documentaţia tehnică întocmită de ing. M.R. precum şi din concluziile Raportului de expertiză tehnică extrajudiciară din 12 aprilie 2012, rezultă că: "imobilul în litigiu - teren -este situat în Braşov, str. Dr. I.C., identic cu cel aferent numărului topografic T1, respectiv număr cadastral T2 din CF nr. 103458 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 42203)." În prezent terenul este ocupat de clădirea Şcolii Generale nr. X din Braşov corp A, cu regim de înălţime S+P+2E, de clădirea intabulată sub denumirea de atelier, cu regim de înălţime P+1E şi de curtea şcolii.
Împotriva Deciziei nr. 399/AP din 24 martie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, a declarat recurs pârâta U.A.T. Municipiul Braşov, prin Primar, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Într-o primă critică, recurenta susţine încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., deoarece, în rejudecare, instanţa de apel a omis din nou să facă referire la motivul de apel vizând efectele Deciziei civile nr. 1168/R/2009, pronunţată de Tribunalul Braşov în soluţionarea acţiunii în rectificare carte funciară.
O a doua critică vizează neefectuarea expertizei pentru identificarea imobilului obiect al judecaţii, recurenta considerând că o asemenea expertiză era necesar a fi realizată, deoarece, în lipsa ei, nu se poate lămuri cauza sub aspectul identităţii imobilului. Expertiza putea fi dispusă şi din oficiu, în acord cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Recurenta mai arată că soluţia instanţei de judecată se întemeiază pe un raport de expertiza extrajudiciară, întocmit la cererea reclamanţilor şi depus de aceştia la dosarul cauzei, care nu poate avea valoarea probatorie a unei expertize şi nu poate fi avut în vedere la soluţionarea cauzei, câtă vreme recurenta şi-a exprimat dezacordul cu privire la conţinutul acestuia.
În ceea ce priveşte lipsa de identitate între imobilul cu privire la care s-a pronunţat Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov şi imobilul pentru care se solicită despăgubiri în prezenta speţă, recurenta arată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanţii au solicitat obligarea Municipiului Braşov, alternativ, fie să le transmită în deplină proprietate un teren echivalent ca suprafaţă şi valoare cu terenul situat în Braşov, str. Dr. I.C., cu nr. top T1, identic cu nr. cadastral T2 din CF 42203 (anterior CF 3758 la A+10), fie ca Municipiul Braşov, sau pârâtul Statul Român, să le plătească suma de 2.096.250 RON, reprezentând valoarea terenului.
Prin Decizia Curţii de Apel Braşov nr. 745/R din 11 iunie 2003 s-a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilelor înscrise în CF nr. 3758 Braşov, sub nr. top T3/1/II şi T3/1/III, reînscrierea dreptului de proprietate al foştilor proprietari asupra acestora şi obligarea Municipiul Braşov - prin primar şi SC "R." SRL Braşov să predea posesia asupra întregului imobil situat în Braşov, str. C., înscris în CF 3758 Braşov.
Din extrasul de carte funciară al imobilului înscris în CF nr. 42203, nr. top T5/3 rezultă că imobilul este situat în Braşov, str. Dr. I.C. nr. 3 în timp ce decizia Curţii de Apel Braşov nr. 745/R din 11 iunie 2003 vizează imobilul situat în Braşov, str. Dr. I.C., nr. 1.
Ca atare, imobilul obiect al cererii de chemare în judecată nu este identic cu imobilul care a făcut obiectul dosarului în care a fost pronunţată Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Imobilul situat în Braşov str. Dr. I.C. nr. 1, înscris în cartea funciară 3758 Braşov cu nr. top. T3, T4 a constituit iniţial obiectul dreptului de proprietate al antecesorilor intimaţilor-reclamanţi, numiţii L.K şi L.F.Ş.
Prin Decretul nr. 92/1950, imobilul a fost supus naţionalizării, dreptul de proprietate al Statului Român fiind intabulat în cartea funciară prin încheierea de carte funciară nr. 1339/1963.
Imobilul format din construcţie casa de locuit şi teren aferent a format obiectul actelor juridice ce s-au încheiat în condiţiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, apartamentele componente fiind înstrăinate chiriaşilor acestora.
Astfel, I.T., S.I., C.E. şi C.L. au încheiat cu SC R. SRL Braşov, contractele de vânzare-cumpărare nr. C1/1997, C2/1997 şi C3/1997 prin care au cumpărat apartamentele ce constituiau construcţia casă de locuit.
La 19 decembrie 2000, autorul intimaţilor reclamanţi a introdus o cerere de chemare în judecată solicitând, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Braşov, prin primar şi SC R. SRL Braşov următoarele: să se constate că imobilul situat în Braşov, str. C. nr. 1 înscris în CF nr. 3758 Braşov sub nr. top T3, T4/2/1 format din casă, curte şi grădină în suprafaţă totală de 5.043,30 mp, nu a trecut în proprietatea statului, continuând a forma obiectul dreptului de proprietate al lui L.K. şi L.F.Ş.; să se constate nulitatea încheierii de carte funciară nr. 1339/1963 în baza căreia s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate pe numele Statului Român cu restabilirea în cartea funciară a dreptului de proprietate pe numele vechilor proprietari; să se dispună obligarea pârâtelor să-i predea posesia imobilului precum şi nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare nr. C1/1997, C2/1997 şi C3/1997.
La termenele de judecată din 13 septembrie 2001 şi 11 octombrie 2001, reclamantul şi-a precizat acţiunea şi a arătat că imobilul care formează obiectul acţiunii este situat în Braşov, str. Dr. I.C. nr. 1 şi este compus din casă cu 4 apartamente cu nr. top T3/1/1, T3/1/II, T3/1/III, T3/1/IV şi cu teren de 542.33 mp, grădină în suprafaţă de 4197,30 mp cu nr. top T3/1/2, şi sunt înscrise în CF nr. 3758 a loc. Braşov.
Iniţial acţiunea a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 631 din 24 ianuarie 2002 a Judecătoriei Braşov pronunţată în Dosarul civil nr. 21823/2000.
Ulterior, prin Decizia civilă nr. 1251/A din 2 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 2214/2002 acţiunea a fost admisă în parte şi instanţa a constat că imobilul, situat în Braşov, str. I.C. nr. 1, înscris în CF nr. 3758 Braşov, sub nr. top T3/1/1, T3/1/II, T3/1/III, T3/1/IV şi nr. top T3/1/2 nu a trecut în proprietatea Statului Român continuând a forma obiect al dreptului de proprietate al antecesorilor reclamantului - L.K. şi L.F.Ş.; a respins petitul vizând constatarea nulităţii absolute a încheierii de carte funciară nr. 1339/1963 şi pe cel vizând restabilirea în evidentele de carte funciară a dreptului de proprietate pe numele vechilor proprietari; a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilor la predarea către reclamant a posesiei bunului imobil menţionat mai sus.
Apoi, prin Decizia civilă nr. 745/R din 11 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 621/R/2003, deopotrivă cu desfiinţarea contractelor de vindere cumpărare ce fuseseră încheiate în baza Legii nr. 112/1995 şi cu dispoziţia de radiere din cartea funciară a drepturilor înscrise pe temeiul acelor contracte, corelativ cu reînscrierea dreptului de proprietate al Statului, instanţa constată nulitatea încheierii de carte funciară nr. 1359/1963 şi dispune radierea dreptului de proprietate al Statului Roman asupra imobilelor înscrise în CF nr. 3758 Braşov, sub nr. top T3/1/II, T3/1/III, reînscrierea dreptului de proprietate al foştilor proprietari asupra acestora; obliga Municipiul Braşov - prin Primar şi SC "R." SRL Braşov să predea posesia asupra întregului imobil situat în Braşov, str. I.C. nr. 1, înscris în CF 3758 Braşov.
Instanţa de judecată nu a dispus prin hotărârile de mai sus radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris în CF nr. 3758 Braşov sub nr. top T4/2 de sub B+20.
Instanţa de judecată a dispus prin hotărârile de mai sus doar radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilelor înscrise în CF nr. 3758 Braşov, sub nr. top T3/1/II, T3/1/III şi reînscrierea dreptului de proprietate al foştilor proprietari asupra acestor corpuri funciare.
Prin Încheierea de CF nr. 27040 din 16 iunie 2006, Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov a admis cererea formulată de recurentul Municipiul Braşov şi, în consecinţă, a dispus contopirea imobilelor cu numerele topografice T6, T7 evidenţiate în CF nr. 10707 Braşov, înfiinţarea cărţii funciare individuale 42.202 Braşov şi contopirea imobilelor cu numere topografice T4/2 şi T1.
Prin Încheierea de CF nr. 68906 din 29 noiembrie 2006 Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov a dispus, la cererea reprezentantului legal al Şcolii Generale nr. X din Braşov, radierea din cartea funciară nr. 42202 Braşov nr. top. T1 nr. cadastral T2 a casei de piatră şi înscrierea pe terenul aferent acestui număr topografic a clădirii Şcolii Generale nr. X.
Prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului cu nr. 9305/197/2007, reclamanţii L.M., L.B.K. şi L.F. au solicitat să se anuleze încheierile de carte funciară nr. 27040 din 16 iunie 2006 şi nr. 68906 din 29 noiembrie 2006 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, rectificarea înscrierilor efectuate în cărţile funciare 3758 şi 42203 Braşov în favoarea Starului Român, în sensul restabilirii situaţiei anterioare, respectiv al reînscrierii drepturilor de proprietate în favoarea antecesorilor L.K. şi L.F.Ş. asupra imobilului situat în Braşov, iniţial înscris în CF 3758 Braşov, nr. top T4/2 - gradină în suprafaţă de 4197,30 mp - iar în prezent în CF 42203 Braşov şi rectificarea în sensul reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea antecesorilor sus menţionaţi asupra imobilului înscris în CF.
Iniţial acţiunea a fost admisă prin Sentinţa civilă nr. 7349 din 29 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Braşov.
Ulterior, recursurile formulate în cauza au fost admise, şi prin Decizia civilă nr. 1168/R din 21 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov, aceasta acţiune a fost respinsă în mod irevocabil.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că intimaţii-reclamanţi nu au uzat de dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, neexercitând împotriva acestor încheieri calea de atac a plângerii, ci au sesizat Judecătoria Braşov cu cererea în rectificare de CF.
Mai arată instanţa că, cercetând dispozitivul Deciziei civile nr. 745 din 11 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, se constată că prin aceasta s-a dispus radierea dreptului de proprietate intabulat în favoarea Statului Român, cu privire la imobilele înscrise în CF nr. 3758 Braşov, sub numerele topografice T3/1/II şi T3/1/III şi reînscrierea dreptului de proprietate la antecesorul reclamanţilor asupra acestor imobile.
De asemenea mai arată instanţa că deşi intimaţii-reclamanţi au susţinut că imobilelor indicate în cuprinsul celor încheierilor de carte funciară atacate fac parte din imobilele sub numerele topografice T3/1/II şi T3/1/III, consideră că în cadrul acţiunii în rectificarea înscrierilor de carte funciară nu poate fi reglementată situaţia juridică a unui imobil întrucât, aşa cum s-a subliniat, prin intermediul acesteia se pune în concordanţă situaţia de carte funciară a unui imobil cu situaţia reală a acestuia.
Mai arată instanţa sesizată cu rectificarea CF că mijlocul procedural pe care intimaţii-reclamanţi trebuie să îl folosească pentru valorificarea pretenţiilor lor este acela al anulării actelor juridice în temeiul cărora proprietarul tabular actual al imobilul a obţinut intabularea, atât cu privire la imobilul cu destinaţia de teren, cât şi cu privire la imobilul cu destinaţia de construcţie, reprezentat de Şcoala nr. X din Braşov, urmând ca, după reglementarea situaţiei juridice a imobilului, în sensul mai sus indicat, să solicite rectificarea evidenţelor de publicitate imobiliară.
În acest sens, instanţa arată că este necesar a se verifica, în cadrul unei astfel de acţiuni, dacă imobilul cu destinaţia de construcţie în litigiu, reprezentat de Şcoala Generală nr. X din Braşov, este edificat pe imobilul cu destinaţia de teren ce constituie obiectul dreptului de proprietate al intimaţilor-reclamanţi sau pe un teren pentru care aceste părţi nu deţin titlu de proprietate.
În prezenta cauză, reclamanţii au susţinut că dreptul lor de proprietate are ca obiect terenul de 3952,30 mp identificat în CF 3758 Braşov sub nr. top iniţial T1 identic cu nr. cadastral T2 pe care este situată clădirea şcolii. Or, acest imobil este intabulat în prezent în proprietatea pârâtului Municipiul Braşov, nu a fost promovată niciodată vreo acţiune în desfiinţarea titlului Municipiului Braşov şi a înscrierii acestuia în cartea funciară, Decizia civilă nr. 745 din 11 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Braşov (invocată de reclamanţi ca fiind izvorul dreptului lor de proprietate) nu le-a constatat vreun drept de proprietate, dimpotrivă conservând dreptul Statului Român.
Considerând că imobilul pentru care se solicită despăgubiri în prezenta cauză nu a făcut obiectul restituirii prin Decizia civilă nr. 745 din 11 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, recurenta apreciază că este incidentă Decizia 27 din 14 noiembrie 2011 pronunţată în cadrul recursului în interesul legii, acţiunea reclamanţilor fiind inadmisibilă.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, a reiterat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Înalta Curte constată că această excepţie a fost soluţionată de prima instanţă, modul în care instanţa de fond a soluţionat excepţia nu a fost criticat în apel, situaţie în care instanţa de apel nu s-a considerat învestită cu verificări în acest sens. Întrucât soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind criticată în apel, excepţia nu mai poate fi reiterată în recurs.
Intimaţii-reclamanţi au depus, de asemenea, întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi acordarea cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor invocate, ce se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (nu în pct. 5, care se referă exclusiv la situaţiile în care se invocă încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.), Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 1488 din 20 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (prin care s-a admis recursul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Braşov, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 99/AP din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, s-a casat decizia şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă) s-a reţinut că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra motivelor de apel vizând critica referitoare la lipsa de identitate dintre bunul cu privire la care reclamanţii susţin că există o hotărâre de restituire şi cel faţă de care se solicită plata de despăgubiri în prezenta cauză, precum şi critica referitoare la efectele Deciziei civile nr. 1168/R/2009 pronunţată de Tribunalul Braşov în soluţionarea acţiunii în rectificare de carte funciară.
Din considerentele deciziei pronunţate de instanţa de apel, în rejudecare, reiese că aceasta s-a preocupat exclusiv de primul motiv, cel referitor la lipsa identităţii de imobil, omiţând din nou să se pronunţe asupra motivului de apel referitor la efectele Deciziei civile nr. 1168/R/2009 pronunţată de Tribunalul Braşov în soluţionarea acţiunii în rectificare de carte funciară.
Prin această decizie s-a respins irevocabil acţiunea prin care reclamanţii L.M., L.B.K. şi L.F. au solicitat să se anuleze încheierile de carte funciara nr. 27040 din 16 iunie 2006 şi nr. 68906 din 29 noiembrie 2006 emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, rectificarea înscrierilor efectuate în cărţile funciare 3758 şi 42203 Braşov în favoarea Statului Român şi restabilirea situaţiei anterioare, respectiv reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea antecesorilor L.K. şi L.F.Ş. asupra imobilului situat în Braşov, iniţial înscris în CF 3758 Braşov, nr. top T4/2 - gradină în suprafaţă de 4197,30 mp - iar în prezent în CF 42203 Braşov.
Recurenta consideră că soluţia dată de instanţa de judecată în cadrul acestei acţiuni, dar mai ales considerentele pe care se bazează, conduc la concluzia că reclamanţii nu au un drept de proprietate tabular asupra imobilului în litigiu, care ar rezulta din Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov, deoarece prin această decizie s-a dispus radierea dreptului de proprietate intabulat în favoarea Statului Român cu privire la imobilele înscrise în CF nr. 3758 Braşov, sub numerele topografice T3/1/II şi T3/1/III şi reînscrierea dreptului de proprietate al antecesorului reclamanţilor asupra acestor imobile, nu cu privire la imobilele care au făcut obiectul celor două încheieri de carte funciară nr. 27040 din 16 iunie 2006 şi nr. 68906 din 29 noiembrie 2006.
De asemenea, instanţa învestită cu acţiunea în rectificarea cărţii funciare a apreciat că este necesară parcurgerea unui proces de fond, în cadrul căruia să se verifice susţinerea reclamanţilor, potrivit căreia imobilele indicate în cuprinsul celor două încheierilor de carte funciară atacate fac parte din imobilele cu numerele topografice T3/1/II şi T3/1/III. Aceasta, deoarece în cadrul acţiunii în rectificarea înscrierilor de carte funciară nu poate fi reglementată situaţia juridică a unui imobil, ci doar se pune în concordanţă situaţia de carte funciară a unui imobil cu situaţia reală a acestuia, situaţie care trebuie lămurită într-o acţiune de fond.
Recurenta consideră că, prin respingerea cererii de rectificare a cărţii funciare şi menţinerea situaţiei tabulare astfel cum a fost constituită urmare a celor două încheieri de carte funciară menţionate, reclamanţii nu au calitatea de proprietari tabulari şi nu pot solicita despăgubiri pentru imobil, atâta vreme cât nu au obţinut anularea actelor juridice în temeiul cărora proprietarul tabular actual a dobândit intabularea, şi, subsecvent, radierea acestuia din cartea funciară.
Aceste aspecte, relevante în soluţionarea cauzei şi asupra cărora instanţa de apel avea obligaţia să se pronunţe, ca efect al deciziei de casare anterioare, au rămas neanalizate de instanţa de apel, neputând fi examinate pentru prima oară de către instanţa de recurs.
Ca atare, se constată întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 315 C. proc. civ., sub aspectul nerespectării de către instanţa de apel, în rejudecare, a dispoziţiilor obligatorii ale deciziei de casare cu privire la examinarea unuia dintre motivele de apel, situaţie în care, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Înalta Curte consideră nefondată critica recurentei, referitoare la încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece, potrivit art. 129 alin. (51) C. proc. civ., "părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii".
Cu toate acestea, Înalta Curte constată că aspectele învederate de recurentă cu privire la lipsa de identitate între imobilul cu privire la care se solicită despăgubiri în prezenta cauză şi imobilul ce a format obiectul Deciziei nr. 745/R din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov nu sunt lămurite în mod suficient prin decizia dată de instanţa de apel, în rejudecare.
Astfel instanţa de apel, bazându-se pe concluziile unei expertize extrajudiciare, reţine că imobilul în litigiu, teren, situat în Braşov, str. Dr. I.C. nr. 3 este identic cu cel aferent numărului topografic T1, respectiv nr. cadastral T2 din CF 103458 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 42203).
Dar, atunci când instanţa reţine temeiul dreptului de proprietate al reclamanţilor, face referire la Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosar nr. 621/R/2003, care a avut ca obiect imobilul situat în Braşov, str. Dr. I.C. nr. 1, înscris în CF 3758 Braşov.
Se constată, astfel, o diferenţă între numărul poştal al imobilului invocat în acţiunea pendinte şi constatat de instanţă ca fiind identic cu cel aferent numărului topografic T1, respectiv nr. cadastral T2 din CF 103458, pe de o parte, şi imobilului ce a fost restituit prin Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, decizie de care se prevalează reclamanţii, ca reprezentând actul de recunoaştere a dreptului lor de proprietate, pe de altă parte.
Un alt aspect, care ar fi trebuit lămurit de instanţa de apel, este acela referitor la limitele în care a operat restituirea în proprietate a imobilului, prin Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
Sub acest aspect, recurenta reclamantă susţine că, prin Decizia civilă nr. 745/R din 11 iunie 2003, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al statului şi reînscrierea dreptului în favoarea foştilor proprietari exclusiv pentru nr. top. T3/1/II şi T3/1/III din CF 3758 Braşov. Ca atare, recurenta consideră că dreptul statului cu privire la celelalte numere topografice înscrise în aceeaşi carte funciară a rămas conservat în favoarea acestuia, întemeindu-şi această susţinere şi pe considerentele deciziei irevocabile date de tribunal în cererea de rectificare CF (neanalizată de instanţa de apel, astfel cum s-a arătat mai sus), aspect care nu a fost examinat şi lămurit prin decizia din apel.
Înalta Curte mai constată că, nici instanţa de fond, nici instanţa de apel, nu au lămurit cu certitudine situaţia de fapt tabulară a imobilului în litigiu.
Astfel, pe de o parte, prima instanţă a reţinut că, potrivit Deciziei civile nr. 745/R din 11 iunie 2003, Municipiul Braşov a fost obligat să predea autorului reclamanţilor, L.F.Ş., posesia asupra întregului imobil înscris în CF 3758 Braşov, în această carte funciară fiind înscrise cele două nr. top iniţiale T3 şi T4, din care face parte şi terenul a cărui contravaloare se solicită.
Ca atare, prima instanţă a reţinut, ca situaţie de fapt, că terenul cu privire la care reclamanţii au solicitat despăgubiri face parte din numerele topografice iniţiale T3 şi T4, înscrise în CF 3758 Braşov la data preluării imobilului de către stat.
Cu toate acestea, în dispozitivul sentinţei se dispune obligarea pârâtului Municipiul Braşov la despăgubiri pentru terenul identificat în CF 3758 Braşov sub nr. top. iniţial T1.
La rândul său, instanţa de apel ajunge la concluzia că terenul în litigiu s-ar identifica cu nr. top. T1, fără a se arăta argumentat de unde provine acest număr topografic, dacă el s-a desprins din vreunul dintre cele două reţinute de prima instanţă, sau dimpotrivă, este un număr topografic distinct. În acest din urmă caz, se pune problema dacă nr. top. T1, fiind un număr topografic evidenţiat distinct în CF la data preluării imobilului de către stat, a format sau nu obiectul restituirii, în temeiul Deciziei civile nr. 745/R din 11 iunie 2003, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată care a fost soluţionată prin această decizie.
Se impune ca aceste împrejurări de fapt să fie lămurite pe baza unei expertize de specialitate (probă care nu poate fi efectuată în recurs, conform art. 305 C. proc. civ.), care să expună în mod detaliat succesiunea cronologică a tuturor operaţiunilor de carte funciară care au fost efectuate cu privire la imobilele înscrise în CF 3758 Braşov (dezmembrări, alipiri, transferări în alte cărţi funciare, etc.), precum şi cu privire la alte imobile cu care anumite numere topografice din această carte funciară au fost ulterior corelate. Numai pe baza unei astfel de expertize se poate stabili cu certitudine care a fost evoluţia tabulară a imobilelor preluate de la autorii reclamanţilor, dacă terenul pentru care se solicită despăgubiri se suprapune cu vreunul dintre numerele topografice înscrise la data preluării în acest CF, ce anume li s-a restituit reclamanţilor (respectiv, dacă prin Decizia civilă nr. 745/R din 11 iunie 2003 au redobândit dreptul de proprietate asupra terenului ce formează obiectul prezentului litigiu) şi, în final, dacă aceştia justifică dreptul de proprietate pentru a putea solicita în instanţă, pe temeiul art. 480 C. civil, dezdăunarea cu valoarea echivalentului bănesc al imobilului ce nu mai poate fi predat în natură.
În acest context, insuficienta lămurire a situaţie de fapt şi necesitatea efectuării expertizei topo-cadastrale constituie, în temeiul art. 314 C. proc. civ., un al doilea motiv de casare cu trimitere spre rejudecare.
În ceea ce priveşte critica recurentei, referitoare la incidenţa Deciziei 27 din 14 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii (prin care s-a statuat asupra inadmisibilităţii acţiunilor în acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură şi pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun), Înalta Curte nu o poate analiza, atâta vreme cât nu s-a lămurit dacă terenul pentru care se solicită despăgubiri în prezenta cauză a fost sau nu restituit reclamanţilor prin Decizia civilă nr. 745/R din 11 iunie 2003.
Acest aspect este important în aprecierea incidenţei deciziei în interesul legii menţionate, care nu este aplicabilă în ipoteza existenţei unei hotărâri judecătoreşti de admitere a acţiunii în revendicare, pronunţată pe calea dreptului comun într-o acţiune promovată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, ceea ce presupune că pentru imobilul respectiv nu mai operează măsurile reparatorii prevăzute de legile speciale (Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005). În cazul în care imobilul astfel restituit nu mai poate fi predat proprietarului din motive imputabile uzurpatorului, obiectul revendicării se converteşte într-o acţiune personală în despăgubiri susceptibilă de soluţionare tot pe calea dreptului comun.
În raport cu argumentele anterior expuse, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Braşov prin Primar împotriva Deciziei nr. 399/AP din 24 martie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Braşov prin Primar împotriva Deciziei nr. 399/AP din 24 martie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 2230/2015. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2207/2015. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
---|