ICCJ. Decizia nr. 2258/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2258/2015
Dosar nr. 15903/118/2011*
Şedinţa publică din 20 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 21 decembrie 2011, reclamanta D.R. a solicitat instanţei - în contradictoriu cu Statul român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - să stabilească justele despăgubiri cuvenite, urmare exproprierii terenului, arabil extravilan, în suprafaţă totală de 1198 m.p. situat în Medgidia, parcela x1 lot 3 şi să anuleze parţial decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011, emisă urmare declanşării procedurilor vizând realizarea lucrării de utilitate publică "Autostrada Bucureşti - Constanţa, tronsonul 6, Cernavodă - Constanţa".
În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că reclamanta este titulară a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren anterior menţionate, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1675 din 12 decembrie 2006 la B.N.P. P.C.C.
Se mai arată că, la data de 09 martie 2011 s-a publicat în M. Of. nr. 167, H.G. nr. 200 care completează H.G. nr. 415/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, la care este anexată lista persoanelor care urmează a fi expropriate, precum şi cuantumul despăgubirilor.
Reclamanta a învederat instanţei că figurează la poziţia nr. 49 din lista menţionată, cu terenul situat în Medgidia, parcela x1 lot.3, cu suprafaţa de 1.198 m.p., fiind despăgubită cu suma de 587 lei, nivel mult mai mic decât valoarea reală a terenului şi fără a se acorda şi daunele cauzate ca urmare a exproprierii, având în vedere că terenul ar fi produs recolte considerabile, impunându-se astfel plata unor daune care să compenseze valoarea recoltelor.
De asemenea, conchide reclamanta, la stabilirea despăgubirii trebuia ţinut cont că statul încasează beneficii importante sub forma taxei de autostradă, precum şi că reclamanta nu dorea să vândă terenul, iar cheltuielile în vederea achiziţionării altui teren vor cuprinde şi taxe notariale şi comisioane ale agenţiilor imobiliare.
Reclamanta a susţinut că preţul stabilit cu titlu de despăgubiri, este sub cel la care se vând în mod obişnuit terenurile de acelaşi fel în zonă, respectiv 15 euro/m.p. S-a solicitat acordarea unei despăgubiri de 17.285 euro, având în vedere că terenul putea fi folosit în scop agricol.
În drept, reclamanta s-a prevalat de dispoziţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică şi art. 22, 32, 34 din Legea nr. 255/2010.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că terenul a fost evaluat în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare şi reflectă valoarea acestuia.
De asemenea, pârâtul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de Decizia civilă nr. 449 din 07 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 5588/118/2011, care a menţinut dispoziţiile Sentinţei civile nr. 3695/118/2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în acelaşi dosar.
Învestit în primă instanţă, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 2613 din 22 mai 2013, a admis acţiunea şi anulând în parte Decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011 şi Anexa numai în ceea ce priveşte menţiunile cuprinse la poziţia nr. 49, a stabilit despăgubirile cuvenite reclamantei la suma de 33.029 lei, sumă datorată de pârât după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.
Pentru a decide astfel, tribunalul a înlăturat în prealabil apărarea vizând excepţia autorităţii de lucru judecat ridicată de către C.N.A.D.N.R. prin întâmpinare, raportată la Dosarul nr. 5588/118/2011 în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 3695/2011 a Tribunalului Constanţa, menţinută prin Decizia nr. 449 din 07 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa.
Astfel, a arătat judecătorul fondului, Cauza nr. 5588/118/2011 a fost soluţionată, în primă instanţă, prin Sentinţa civilă nr. 3695 din 15 iunie 2011, în sensul admiterii excepţiei prematurităţii acţiunii şi respingerii, ca atare, a cererii reclamantei, reţinându-se că declanşarea procedurii judiciare a exproprierii conform art. 22 din Legea nr. 255/2010 este precedată de emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii pentru terenul expropriat; hotărârea se emite pentru titularii dreptului de proprietate ai terenului expropriat (art. 18 coroborat cu art. 19 din lege). În această cauză, s-a constatat că până la momentul sesizării instanţei de judecată de către reclamantă nu fusese emisă o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor propuse, conform dispoziţiilor legale mai sus-menţionate, situaţie în care în dosarul citat s-a reţinut că acţiunea reclamantei este prematură.
În prezenta cauză, însă, judecătorul fondului a constatat că a fost emisă Decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011 prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate de stat pentru reclamantă, respectiv la 587 lei (poziţia nr. 49). Or, puterea lucrului judecat presupune că litigiul a fost soluţionat în fond, motiv pentru care nu poate fi reţinută această excepţie, dacă prima acţiune a fost respinsă ca fiind prematură.
Asupra fondului raportului litigios, instanţa a arătat că prin Decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011, contestată de reclamantă, a fost stabilită despăgubirea cuvenită acesteia pentru exproprierea terenului indicat mai sus, efectuată în scopul executării lucrării de utilitate publică Autostrada Bucureşti - Constanţa, tronsonul 6 Cernavodă - Constanţa.
Reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren menţionate, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1675 din 12 decembrie 2006 la BNP P.C.C.
Susţinerile reclamantei, potrivit cărora exproprierea este nelegală câtă vreme nu există "despăgubiri prealabile", sunt lipsite de relevanţă, deoarece problema neconsemnării la dispoziţia expropriatului a sumelor acordate ca despăgubire nu a fost invocată prin acţiune, motivele contestaţiei vizând doar cuantumul despăgubirilor oferite.
Judecătorul fondului a pornit de la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994: "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia. În cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere numai a daunelor".
S-au admis ulterior conţinutul şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, cu completările necesare şi care au determinat, în opinie majoritară - prin raportarea la standardele de evaluare internaţională (metoda comparaţiei relative) - valoarea de circulaţie a terenului din litigiu la 6,34 euro/m.p. (33.029 lei). În ceea ce priveşte evaluarea daunelor, experţii - în opinie majoritară - au stabilit că în cauză nu s-au produs dovezi sub acest aspect.
Instanţa de fond a pronunţat soluţia prin raportare la această valoare stabilită prin expertiză şi procedând la compararea ofertei făcute prin Hotărârea de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011 (587 lei), faţă de dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 s-a apreciat că pretenţiile reclamantei D.R. sunt întemeiate.
Apelul formulat împotriva acestei hotărâri de pârâtul C.N.A.D.R. SA prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, a fost admis de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, care, prin Decizia nr. 63/C din 15 iunie 20215 a schimbat în tot sentinţa în sensul că, a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că atâta vreme cât, în cauză, a fost emisă Decizia de expropriere nr. 604 din 19 mai 2011, care, în preambul, trimite la prevederile art. 9 din Legea nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor operând de la data emiterii acestei decizii, pârâtul nu mai putea susţine teza prematurităţii, a autorităţii de lucru judecat (dedusă din hotărârea pronunţată în Dosarul nr. 5588/118/2011, ce nu a judecat fondul) ori că reclamanta urma să mai aştepte emiterea vreunei hotărâri administrative.
Asupra fondului litigiului, instanţa de control judiciar a constatat că în primă instanţă, în mod greşit a fost admisă opinia majoritară a experţilor M. şi G., fără a se porni de la cerinţa minimală a culegerii comparabilelor din cadrul aceleiaşi unităţi administrative. Opinia separată a expertului V. nu a mai fost analizată, cu toate că în preambulul lucrării sale s-a arătat că au fost culese date din piaţa imobiliară din zona localităţii Medgidia (Valea Dacilor), adică exact din arealul în care se afla imobilul expropriat - după cum s-a arătat în cuprinsul Actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1675 din 12 decembrie 2006, ce constituie titlul intimatei.
Este real că niciuna dintre variantele prezentate nu s-a raportat la un moment proxim celui al emiterii deciziei de expropriere (19 mai 2011), însă trebuia evaluată cel puţin chestiunea prelevării unor tranzacţii care să corespundă, din punct de vedere al apartenenţei, aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, iar în speţă, opinia majoritară a evaluat terenul de 1.198 mp din extravilanul satului Valea Dacilor, Medgidia, prin abordarea comparabilei A: terenul de 3,50 ha, parcela x2 din extravilanul municipiului Medgidia, înstrăinat către SC L.C. (România) SA la 28 februarie 2011.
Aceasta a condus la preluarea în baza de calcul a valorii de 27,57 lei/m.p. şi aplicarea a două corecţii pozitive, în timp ce comparabila C, privind parcela x2/17, aflată în extravilanul localităţii Valea Dacilor, cu aceeaşi clasă de calitate şi categorie de folosinţă ca şi cel expropriat, şi care a făcut obiectul tranzacţiei din martie 2010 la un preţ de 0,75 lei/m.p., să rămână în afara oricărei comparaţii.
Diferenţa consistentă între preţul de vânzare stabilit cu societatea comercială pentru un teren din extravilanul municipiului Medgidia şi preţurile relevate prin comparabila C, dar şi prin comparabilele luate în calcul în opinia minoritară, impuneau un control mai amplu asupra modului de interpretare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, cât priveşte sintagma "imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială".
Ca atare, a fost acceptată probator expertiza judiciară efectuată în apel, întrucât această nouă probă a pornit de la comparabila C (parcela x2/21/3/2 din extravilanul localităţii Valea Dacilor), cu aceeaşi clasă de calitate şi categorie de folosinţă cu bunul în discuţie, care a făcut obiectul tranzacţiei cu 0,45 lei/m.p., fiind înlăturată comparabila A (parcela x3/1 situată în extravilanul municipiului Medgidia), dar şi comparabila B (parcela x4/8 din extravilanul Valea Dacilor, dar vândută cu 0,1 lei/m.p.); experţii evaluatori au stabilit, în aceste condiţii, în unanimitate, că valoarea de circulaţie a terenului supus exproprierii în dosarul pendinte a fost, la data exproprierii, de 539,10 lei - fiind exclusă acordarea de daune colaterale rezultate din expropriere.
De altfel, se arată, din înscrisurile depuse în apel (adresa din 13 aprilie 2014 a Primăriei Municipiului Medgidia - Direcţia Economică, Serviciul Impozite şi Taxe locale, şi adresa din 12 iunie 2014 a Primăriei Medgidia, rezultă că valoarea stabilită prin expertiza supliment se apropie de valorile de piaţă la care au fost tranzacţionate terenuri din aceeaşi zonă (extravilan Valea Dacilor): 0,75 lei/m.p. în luna martie 2010, respectiv, 13.125 lei pentru 1,75 ha; 0,70 lei/m.p. în august 2011, respectiv, 12.250 lei pentru 1,75 ha; 0,80 lei în iunie 2011, respectiv, 24.000 lei pentru 3 ha; 0,60 lei/m.p. în decembrie 2013, respectiv, 30.000 lei pentru 4,92 ha - fiind sporadic menţionate contracte de vânzare pentru suma maximă de 2 lei/ha.
Prin urmare, atât pretenţiile cuprinse în cererea de chemare în judecată, de 14,40 euro/m.p., cât şi concluziile primei expertize judiciare efectuate în fond, care prin utilizarea unor comparabile neconforme a generat o valoare a despăgubirii de 6,34 euro/m.p. (27,57 lei/ m.p.), au fost înlăturate.
În egală măsură au fost înlăturate din ansamblul probator şi valorile cuprinse în expertiza dispusă la 7 aprilie 2014 (fundamentată pe cuprinsul deciziei Curţii Constituţionale din 2014) şi efectuată la 15 decembrie 2014, care au stabilit - la momentul efectuării raportului - că valoarea de circulaţie s-ar situa, pentru terenul de 1.198 m.p., la 3.618 lei (pornind de la unitarul 3,02 lei/m.p.).
Întrucât ultima lucrare de expertiză efectuată - din mai 2015 - a configurat o valoare mai mică decât cea acordată de către expropriator pentru terenul în discuţie, după cum reiese prin Anexa Deciziei nr. 604 din 19 mai 2011 (Dosarul nr. 15903/118/2011 al Tribunalului Constanţa), anume de 539 lei faţă de cea de 587 lei conferită în procedura exproprierii, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (la care trimite art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010) potrivit cărora: "Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
În cauză, a declarat recurs în termen legal, reclamanta D.R.
Invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, în vigoare la data iniţierii demersului judiciar, recurenta critică decizia dată în apel, după cum urmează:
- hotărârea cuprinde motive contradictorii, fiind ignorate ori greşit interpretate dispoziţiile art. 26 al Legii nr. 33/1994.
Astfel, se arată, s-a făcut abstracţie de unele probe (contracte de vânzare-cumpărare) care atestă preţul de vânzare al unor proprietăţi imobiliare similare ca valoare, cu cel în cauză.
- apelul trebuia analizat numai în limitele criticilor formulate, raportat la dispoziţiile art. 295 C. proc. civ., instanţa urmând să modifice doar aspectele semnalate iar nu să-şi exprime părerea cu privire la cenzurarea ori necenzurarea, de către instanţa de fond a expertizei judiciare efectuată în cauză.
- nu s-a avut în vedere de către instanţa de apel, faptul că nu a fost îndeplinită condiţia suspensivă a consemnării la dispoziţia expropriatului a sumelor de bani aferente despăgubirilor.
Or, neîndeplinirea acestei condiţii, afectează însăşi existenţa actului civil al exproprierii care, nu îşi produce efectele.
- hotărârea recurată, s-a bazat pe un raport de expertiză care avea stabilit un obiectiv ce nu respecta prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind avute în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 12/2015 a Curţii Constituţionale care, a "eludat" prevederile Deciziei nr. 23 din 21 ianuarie 2014.
Astfel, însuşindu-şi concluziile acestei expertize, instanţa de control judiciar a interpretat greşit sintagma "preţul" cu care se vând în mod obişnuit imobilele şi a acceptat metoda de evaluare folosită care, a fost aceea a comparaţiei directe.
Or, pentru o justă soluţionare a cauzei se impunea efectuarea unei expertize care să respecte criteriile internaţionale de evaluare a proprietăţilor imobiliare.
- nu s-a avut în vedere jurisprudenţa contenciosului european care a statuat, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 că exproprierea, ca măsură privativă de proprietate, trebuie să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Ca atare, se conchide, trebuia stabilită în sarcina statului, o obligaţie fermă de reparaţiune a prejudiciului material şi moral pe care l-a suferit reclamanta, ca o compensaţie "pe terenul" satisfacţiei echitabile prevăzută de art. 41 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
- cheltuielile de judecată acordate, sunt prea mari şi nejustificate cu înscrisuri: ordine de deplasare, facturi şi alte chitanţe justificative.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea celor ce succed.
Răspunzând unei critici punctuale, formulată de pârâta C.N.A.D.R. S.A., legată de soluţionarea fondului litigiului, în acord cu prevederile art. 295 (1) C. proc. civ. de la 1865, instanţa de apel a apreciat corect că, în stabilirea valorii despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat, prima expertiză judiciară efectuată la fond a utilizat unele comparabile neconforme care, au generat o valoare a terenului corespunzătoare altei clase de calitate.
Pornind, ca şi judecătorul fondului, de la prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (potrivit cărora, atât experţii, cât şi instanţa trebuie să ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobile de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite) instanţa de control judiciar a dispus completarea probatoriului, pentru a stabili valoarea reală de piaţă a imobilului, contemporană momentului transferului dreptului de proprietate.
Or, data acestui transfer, se raportează potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 253/2010 la data emiterii deciziei de expropriere, în speţă 19 mai 2011.
În raport de această dată, probele administrate au relevat, pentru imobile aparţinând aceleiaşi clase de calitate şi categorii de folosinţă, situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială (respectiv extravilanul localităţii Valea Dacilor - Medgidia) diferenţe considerabile între preţul de vânzare stabilit cu societatea comercială SC L.C. SA (contract de vânzare-cumpărare care s-a constituit în comparabila A, din raportul de expertiză tehnică efectuat la fond, lucrare pe care tribunalul şi-a fundamentat soluţia) şi preţurile relevate prin comparabila C, luate în calcul prin opinia minoritară.
Cât priveşte raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în apel, acesta a folosit, în mod corect, metoda comparaţiei relative care, presupune analiza tranzacţiilor din perioada de referinţă, cu proprietăţi comparabile, fără a se ajunge la cuantificări, determinându-se dacă aceste proprietăţi au caracteristici inferioare sau superioare proprietăţii evaluate.
Au fost avute în vedere ca şi comparabile, tranzacţiile efectuate în perioada februarie - mai 2011, experţii stabilind unanim că, valoarea de circulaţie a terenului supus exproprierii este de 539,10 lei, fiind selectată comparabila C, supusă celor mai puţine corecţii, conform standardelor internaţionale de evaluare.
Soluţia dată de instanţa de apel - consecventă ideii de principiu că despăgubirea acordată pentru expropriere trebuie să reflecte valoarea reală de piaţă de la data realizării efective a preluării - este în acord cu statuările Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015 dată de instanţa de contencios constituţional şi respectiv cu prevederile art. 44 (3) din Constituţie, referitoare la expropriere.
În stabilirea despăgubirii s-a ţinut cont de caracteristicile imobilului de la momentul exproprierii şi nu de cele care ar fi putut fi dobândite ulterior, prin activităţi ori operaţiuni independente părţilor implicate în acest proces.
Astfel, ceea ce interesează în stabilirea despăgubirilor este valoarea de înlocuire a bunului preluat iar nu valoarea dobândită de bun în urma procedurilor de expropriere, care au determinat schimbarea destinaţiei bunului.
Şi alte probe administrate în cauză (a se vedea adresele Primăriei Municipiului Medgidia - Direcţia Economică, Serviciul Impozite şi Taxe locale, din 13 aprilie 2014 şi respectiv 12 iunie 2014) au relevat că valoarea stabilită prin expertiza dispusă de instanţa de control judiciar, este apropiată de valorile la care au fost tranzacţionate terenuri din aceeaşi unitate administrativ-teritorială, similare din punct de vedere al clasei şi categoriei de folosinţă.
Cât priveşte critica vizând neîndeplinirea condiţiei suspensive a consemnării la dispoziţia expropriatului a sumei de bani aferentă despăgubirii, se observă că această chestiune nu a fost invocată prin acţiune, demersul judiciar vizând doar cuantumul despăgubirilor oferite de expropriator.
De altfel, din extrasul de cont aparţinând Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., emis la data de 23 martie 2011, rezultă că suma aferentă despăgubirii, a fost consemnată, contrar celor susţinute prin motivele de recurs, la dispoziţia persoanei expropriate.
Nici critica privind cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate intimatei-pârâte, nu poate fi primită.
Astfel, potrivit art. 274 (1) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Cum apelul pârâtei a fost admis iar aceasta a făcut dovada (cu OP din 13 iunie 2014 şi respectiv OP din 25 martie 2015) achitării onorariilor de expert, în cuantum total de 3500 lei, în mod corect instanţa de control judiciar a obligat-o pe reclamantă la plata acestei sume, cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva Deciziei nr. 63/C din 15 iunie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 231/2015. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2256/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
