ICCJ. Decizia nr. 2450/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2450/2015
Dosar nr. 6339/114/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 30 octombrie 2015
După deliberare asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 6 iulie 2015 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi repartizat completului C 12 recursul formulat de reclamantul M.M.V. împotriva deciziei civile nr. 518 din 7 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Prin rezoluţia de la data de 14 septembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.
La data de 14 septembrie 2015 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care, urmare rezoluţiei de la data de 14 septembrie 2015 a fost comunicat părţilor, aşa cum rezultă din dosar.
Urmare comunicării raportului cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului părţile nu şi-au exprimat punctul de vedere.
Prin rezoluţia de la data de 13 octombrie 2015, s-a stabilit termenul de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 30 octombrie 2015.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 20 decembrie 2013 reclamantul M.M.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC R.M. SRL ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceasta să fie obligată Ia plata sumei de 20.887 RON cu titlu de drepturi salariale neacordate (constând în ore lucrate în plus ziua, noaptea, spor de vechime, spor de toxicitate, ore lucrate în zile de repaus, cheltuieli de transport., diurnă, impozit aferent acestor drepturi) pentru perioada 1 ianuarie 2011-30 septembrie 2011.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 281-291 C. muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 1017 din 3 noiembrie 2014 Tribunalul Buzău, secţia I civilă, a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost restrânsă, a obligat pârâta să plătească reclamantului echivalentul în RON la data plăţii efective a sumei de 1935 euro, reprezentând diurnă aferentă lunii septembrie 2011, a respins celelalte capete de cerere şi a obligat pârâta la plata sumei de 75 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul, cât şi pârâtul. Prin decizia nr. 518 din 7 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respins apelul reclamantului, a fost admis apelul pârâtei, fiind modificată în tot sentinţa instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii.
Recursul este declarat împotriva deciziei nr. 518 din 7 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Se reţine că obiectul pricinii face parte din categoria litigiilor de muncă.
În această situaţie sunt incidente dispoziţiile art. XVlll alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează ca în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale.
De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ea obiect litigii de muncă, rezultă că decizia civilă nr. 518 din 7 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, nu este susceptibilă de recurs.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.M.V. cu domiciliul Rm. Sărat, bd. N.B. jud. Buzău împotriva deciziei civile nr. 518 din 7 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC R.M. SRL cu sediul în Codlea, str. C., jud. Braşov şi sediu procesual ales Cabinet av. D.N. în Braşov, str. C., nr. 160, jud. Braşov.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2449/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2451/2015. Civil → |
|---|
