ICCJ. Decizia nr. 2451/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2451/2015
Dosar nr. 2058/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 30 octombrie 2015
După deliberare asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 4 august 2015 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi repartizat Completului C 12 recursul formulat reclamanţii l.G. şi l.I. împotriva deciziei nr. 302 A din 8 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin rezoluţia de la data de 15 septembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.
La data de 24 septembrie 2015 a fost întocmit raportul cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului, care, în baza rezoluţiei de, la data de 29 septembrie 2015, a fost comunicat părţilor, aşa cum rezultă din dosar.
Urmare comunicării raportului, recurenţii reclamanţi I.G. şi I.I. au înaintat un punct de vedere în sensul admiterii recursului, iar intimatul-pârât Primarul General al Municipiului Bucureşti nu a formulat un punct de vedere.
Prin rezoluţia de la data de 19 octombrie 2015 s-a stabilit termenul de judecată al recursului la data de 30 octombrie 2015.
Analizând recursul Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 ianuarie 2014 la Tribunalul Bucureşti reclamanţii I.G. şi I.I., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei decizii în baza Legii nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, prin care să le fie recunoscută calitatea de proprietari asupra imobilului teren în suprafaţă de 257,54 mp de la fosta adresă poştală str. T., nr. 34, sector 6 Bucureşti.
În acţiune reclamanţii au arătat că urmare notificării din anul 2005, depusă la Primăria Municipiului Bucureşti la data de 12 septembrie 2005, nu au primit nici un răspuns şi sunt moştenitorii legali ai părinţilor lor defuncţi I.F. şi I.I., proprietari ai terenului, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat la notariatul de Stat Bucureşti din 15 mai 1957.
În drept au invocat dispoziţiile Legii nr, 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1550 din 21 noiembrie 2014 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamanţilor dispoziţie motivată prin care să propună restituirea în natură a imobilului, cu obligarea pârâtului la plata de cheltuieli de judecată către reclamanţi în sumă de 2.200 RON.
Prin decizia civilă nr. 302 A din 8 iunie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia III civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1550 din 21 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a schimbat în tot sentinţa şi a respins acţiunea ca prematur formulată.
Împotriva acestei decizii reclamanţii I.G. şi I.I. au formulat prezentul recurs.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ. decizia civilă nr. 302 A din 8 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu este supusă recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010:
„Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."
După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie, însă, coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012, care prevăd următoarele:
„(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „supusă recursului" sau că „poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".
Legea nr. 10/2001 este o lege specială astfel că, în raport de textele menţionate, care au incidenţă în pricina dedusă judecăţii şi faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 493 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii l.G. şi l.I. ambii cu domiciliul în Bucureşti, sector 6, str. C., nr. 1, împotriva deciziei nr. 302 A din 8 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul General al Municipiului Bucureşti cu sediul în Bucureşti, sector 6.
Decizia nu este supusă nici unei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2450/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2473/2015. Civil → |
|---|
