ICCJ. Decizia nr. 2504/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2504/2015
Dosar nr. 6429/2/2014
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2188 din 31 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 14580/3/2012 a fost constatată nulitatea recursului declarat de recurenta R.E. împotriva sentinţei civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, pentru nemotivare în termen.
Împotriva deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 10956 din data de 6 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a formulat contestaţie în anulare recurenta-reclamantă R.E., cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23 octombrie 2014, sub nr. 6429/2/2014.
Prin decizia nr. 1149 din 1 aprilie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.E. împotriva deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. A admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de aceeaşi contestatoare împotriva sentinţei civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, şi în consecinţă, a dispus declinarea competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIlI-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. În baza art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., s-a dispus aplicarea amenzii judiciare contestatoarei de 500 RON.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea R.E.
Înalta Curte, la termenul din 12 noiembrie 2015, a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată cu contestaţie, iar conform dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
În speţă, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.E. împotriva deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de aceeaşi contestatoare împotriva sentinţei civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti.
În raport cu dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., decizia curţii de apel este fără drept de recurs, având în vedere că prin aceasta s-a soluţionat o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri care, fiind pronunţată în soluţionarea apelului exercitat într-un litigiu de muncă, este definitivă, conform dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
Aşa fiind, decizia pronunţată de curtea de apel cu privire la contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2188 din 31 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.
Recursul este inadmisibil şi în ce priveşte dispoziţia din decizia recurată prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată împotriva sentinţei civile nr. 10956 din 06 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în favoarea acestei instanţe, în raport de dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ.: „Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac".
Aşa fiind, dispoziţia privind declinarea competenţei de soluţionare a cauzei nu este supusă niciunei căi de atac şi, ca atare, recursul exercitat este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că decizia nr. 1149 din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este irevocabilă, nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea R.E. împotriva deciziei nr. 1149 din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2499/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2515/2015. Civil → |
|---|
