ICCJ. Decizia nr. 2515/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2515/2015
Dosar nr. 4/2/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1155 din 6 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta N.G.S. împotriva deciziei civile nr. 2155 din 17 decembrie 2014 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune.
Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs revizuenta N.G.S., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 8 mai 2015 şi înaintat de această instanţă, la data de 24 august 2015, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 17 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport s-a apreciat că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4, la data de 17 septembrie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, care nu au exprimat un punct de vedere asupra acestuia.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 12 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în complet de filtru, fără citarea părţilor.
La data de 10 noiembrie 2015, recurenta a depus la dosar concluzii scrise şi un set de înscrisuri.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speţă, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 1155 din 6 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2155 din 17 decembrie 2014 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune, având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv o contestaţie împotriva deciziei prin care s-a dispus de către intimată încetarea contractului de muncă al reclamantei.
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Aşa fiind, decizia civilă nr. 2155 din 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este definitivă, întrucât prin aceasta s-a soluţionat apelul exercitat într-un conflict de muncă.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, iar potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Ca urmare, decizia civilă nr. 1155 din 6 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins cererea de revizuire declarată împotriva deciziei nr. 2155 din 17 decembrie 2014 a aceleiaşi instanţe este la rândul ei o hotărâre definitivă, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nefiind supusă căii de atac a recursului.
Aceasta întrucât, legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Prin urmare, având în vedere că decizia civilă nr. 1155 din 6 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta N.G.S. împotriva deciziei nr. 1155 din 6 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2504/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2516/2015. Civil → |
|---|
