ICCJ. Decizia nr. 2516/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2516/2015
Dosar nr. 217/32/2015
Şedinţa din camera de consiliu din 12 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2013, modificată în data de 28 martie 2014, reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâta Şcoala A.P. Mărgineni pentru a fi obligată aceasta să îi acorde gradaţia de merit corespunzătoare gradului IA începând cu data de 11 ianuarie 2012, să îi plătească drepturile salariale aferente acestei gradaţii, cu o dobândă anuală de 10% calculată de la data de 11 ianuarie 2012 la data plăţii efective, precum şi daune cominatorii de 1% pe zi. Reclamantul a indicat ca temei de drept al cererii de chemare în judecată dispoziţiile art. 26 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 284/2010.
Prin decizia civilă nr. 629 din 06 iulie 2015 Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.M. împotriva sentinţei civile nr. 31 din 12 ianuarie 2014 a Tribunalului Bacău, prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul G.M. ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 24 august 2015.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 17 septembrie 2015, la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4, la data de 17 septembrie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
La data de 28 septembrie 2015, a fost primit punctul de vedere al recurentului G.M. la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care acesta a susţinut că procesul derulat în faza apelului nu a fost echitabil, a fost încălcată legislaţia învăţământului şi ignorate probele de care s-a folosit în dovedirea pretenţiilor sale. Totodată, a susţinut că nu este constituţională prevederea din C. proc. civ. prin care în litigiile de muncă a fost suprimată calea de atac a recursului.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 12 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor, când analizând cauza cu care a fost învestită Înalta Curte a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurent prin punctul de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Conform art. 29 alin. (4) din lege, s esizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.
În cauza de faţă, în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta constată că este inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de împrejurarea că recurentul nu a arătat norma constituţională pretins încălcată de textele legale criticate drept neconstituţionale, nu a realizat o motivare propriu-zisă a excepţiei invocate, nu a adus argumente juridice în favoarea neconstituţionalităţii, relevante şi din perspectiva admisibilităţii cererii de sesizare.
În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 57/200, a reţinut că potrivit art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege, orice sesizare trebuie motivată, altminteri ar însemna ca jurisdicţia constituţională să se substituie părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel sub acest aspect un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil atâta timp cât controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu se poate exercita decât la sesizare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, nefiind indicată norma constituţională aflată în contradicţie cu normele procedurale civile privitoare la căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti, având în vedere că excepţia nu este susţinută de argumente şi/sau dovezi, aşa cum se prevede la alin. (4) din textul anterior menţionat, va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul G.M., ca inadmisibilă.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speţă, prin decizia civilă nr. 629 din 06 iulie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.M. împotriva sentinţei civile nr. 31 din 12 ianuarie 2014 a Tribunalului Bacău, prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată având ca obiect drepturi salariale.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Cum obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă, faţă de cele sus menţionate, decizia civilă nr. 629 din 06 iulie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părţile hotărârii prevăzute de dispoziţiile art. 461 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot exista în afara legii.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva deciziei nr. 629 din 06 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva deciziei nr. 629 din 6 iulie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2515/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2517/2015. Civil → |
|---|
