ICCJ. Decizia nr. 2523/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2523/2015
Dosar nr. 2948/118/2011
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 2948/118/2011, reclamanţii D.E.G. şi D.M. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, anularea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 11 august 2010 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localităţii Murfatlar, jud. Constanţa, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor acordate şi obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri pentru exproprierea imobilului în cuantum de 55.000 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că reclamanţii sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului situat în extravilanul oraşului Murfatlar, parcela AA, în suprafaţă totală de 6.000 mp, identificat cu nr. cadastral XX şi înscris CF nr. RR a localităţii Murfatlar, iar în vara anului 2010 au fost înştiinţaţi despre declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul lucrării „Autostrada Bucueşti-Constanţa, tronsonul 6, Cernavodă-Constanţa” şi că o parte a imobilului pe care îl deţineau face parte din coridorul de expropriere.
Au susţinut reclamanţii că despăgubirea stabilită, în cuantum de 3700 RON, adică aproximativ 1,3 euro/mp, este necorespunzătoare în raport de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 22 şi urm. din Legea nr. 255/2010, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 2195 din 25 aprilie 2012, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea, a anulat în parte Hotărârea nr. 40 din 11 august 2010 a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, numai în ceea ce priveşte menţiunile cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor şi la modalitatea de plată a acestora.
A stabilit despăgubirile cuvenite reclamanţilor pentru exproprierea terenului arabil extravilan în suprafaţă de 642 mp, situat în localitatea Murfatlar, jud. Constanţa, parcela AA, parte din imobilul înscris în CF nr. RR, la suma de 4.770 RON şi a obligat pârâtul Statul Român la plata către reclamanţi a sumei de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu experţi).
Hotărârea a fost pronunțată cu apel.
În motivare, prima instanţă a avute în vedere constatările raportului de evaluare care a stat la baza stabilirii despăgubirilor prin hotărârea de expropriere contestată, potrivit cărora terenul expropriat este situat în extravilanul oraşului Murfatlar (fost Basarabi), jud. Constanţa, la sud-est, spre limita de hotar cu localitatea Bărăganu, zona de cultură - Zona 1, sudul ţării; regim irigat, cereale, plante tehnice, este favorabil exploataţiei agricole, are utilizare actuală teren agricol arabil şi cea mai bună utilizare teren agricol arabil.
S-a reţinut că, în raportul comisiei de experţi desemnată de instanţă, a fost calculată valoarea de piaţă a bunului prin „metoda comparaţiei relative” şi s-a stabilit o valoare obtenabilă de 5,56 RON/mp, iar pentru daunele suferite de reclamanţi în urma exproprierii, o valoare de 1.200 RON pentru întreaga suprafaţă expropriată, arătându-se că parcela expropriată asigura accesul iniţial, iar după expropriere accesul se poate realiza exclusiv pe la pasajul de autostradă la DN3, ceea ce implică o ocolire de cca. 2 km către vest, cu consecinţa unor costuri suplimentare pentru transport cu ocazia strângerii recoltei, costuri evaluate la suma de 30 RON; potrivit aceluiaşi raport, prejudiciul pentru parcele nefuncţionale a fost determinat la nivelul sumei de 1.173 RON, arătându-se că, prin secţionarea terenului, a rămas o suprafaţă de 211 mp nefolosită.
Referitor la cea de-a doua componentă a despăgubirii cuvenită reclamanţilor în urma exproprierii s-a reţinut că, în expertiza judiciară, ca şi în raportul de evaluare întocmit de către expropriator, s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la compensaţii doar pentru secţionarea terenului (volumul lucrărilor de transport dat fiind că accesul la parcela din stânga autostrăzii rămasă în proprietatea reclamanţilor urmează să se facă exclusiv pe pasajul peste autostradă DN3 Km 187, aflat la cca. 4 km către est). Dar că valoarea daunei propusă de expropriator, de 1000 RON, este inferioară celei stabilită prin expertiza judiciară, de 1200 RON.
Raportat la aceste motive, tribunalul a reţinut că valoarea de circulaţie a terenului şi valoarea daunelor avute în vedere de Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirilor nu sunt corecte în raport cu probele administrate, astfel că a admis acţiunea şi a majorat cuantumul despăgubirii datorată reclamanţilor pentru terenul expropriat la suma de 4.770 RON (3.570 RON valoarea terenului şi 1.200 RON valoarea daunelor).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii D.E.G. şi D.M. şi pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi au criticat-o sub aspectul modalităţii de determinare a cuantumului despăgubirii acordate pentru terenul expropriat.
Prin decizia civilă nr. 96/C din 20 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost respins apelul reclamanților, a fost admis apelul pârâtului Statul Român prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, a fost modificată sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată, a admis cererea de acordare a unui onorariu pentru întocmirea suplimentului de expertiză în sumă de 600 RON şi a obligat apelantul pârât la plata acestei sume în contul Biroului Local de Expertize al Tribunalului Constanţa, a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 600 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Hotărârea a fost pronunțată cu recurs.
În motivare, curtea de apel a constatat că, în raport de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și de expertizele efectuate în cauză, că despăgubirea determinată prin raportare la o ofertă imobiliară (comparabila A), iar nu la o tranzacţie efectivă, care este ulterioară momentului exproprierii (iulie 2011, faţă de iulie 2010) şi priveşte o suprafaţă de 9,75 ha, faţă de cei 642 mp expropriaţi, nu poate fi apreciată drept valoare reală, corespunzătoare preţului cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială.
Instanța a reținut că această concluzie este întărită și de probatoriile administrate în apel, respectiv relaţiile comunicate de BNP B.M.L., adresa din 27 noiembrie 2012 a Primăriei oraşului Murfatlar şi concluziile suplimentului la expertiza de evaluare, care au demonstrat că preţurile încasate de proprietarii vânzători în anul 2010, în perioada exproprierii terenului în litigiu, pentru terenuri similare înstrăinate pe piaţa liberă, situate în extravilanul localităţii Murfatlar, sunt inferioare despăgubirilor plătite de stat, având valori cuprinse între 0,30 şi 0,66 RON/mp, şi că valoarea terenului expropriat, prin raportare la valoarea cea mai tranzacţionată, de 0,65 RON/mp, este 417 RON, deci mult inferioară celei stabilită prin hotărârea de expropriere contestată în cauză, de 2700 RON.
Curtea de apel a concluzionat că valoarea stabilită de expertul F.G., de 1 euro/mp, care a fost avută în vedere de Comisia de analiză la data determinării despăgubirii acordată reclamanţilor, dă eficienţă şi răspunde criteriilor stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind determinată în acord cu decizia nr. 5881/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în această materie. Ea respectă, totodată, prescripţia normelor constituţionale invocate de titularii acţiunii şi principiul consacrat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - pentru că obligaţia impusă de aceste reglementări, de acordare a unei despăgubiri reale şi echitabile pentru bunul expropriat, nu implică plata unor sume supraevaluate, la nivelul pretenţiilor celui expropriat, determinate pe criterii subiective, uneori speculative şi fără corespondent în realitate - şi justifică temeinicia criticilor formulate prin apelul pârâtului.
Pe cale de consecinţă, instanța a înlăturat obligaţia pârâtului de acordare a unei despăgubiri majorate, determinată la momentul efectuării expertizei la instanţa de fond, pentru că aşa cum s-a arătat în precedent, valoarea de piaţă a terenului expropriat trebuie stabilită în raport de circumstanţele pieţei imobiliare şi de elementele ce impun conduita în cazul unui transfer al dreptului de proprietate, apreciate doar în raport cu momentul evaluării.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi curtea în referire la despăgubirea datorată pentru daunele cauzate prin expropriere, reprezentând compensaţii referitoare la prejudicii triangulare, care potrivit raportului de evaluare realizat în procedura de expropriere are o valoare de 874 RON, iar potrivit expertizei efectuată pe parcursul soluţionării cauzei la instanţa de fond – de 1173 RON.
Examinarea comparativă a celor două lucrări de evaluare a demonstrat că opiniile experţilor au fost divergente doar asupra preţului datorat pentru parcela nefuncţională rezultată în urma exproprierii, în suprafaţă de 211 mp, preţ stabilit de expertul F.G. prin raportare la valoarea de 1 euro/mp, avută în vedere şi la determinarea despăgubirii pentru terenul expropriat, iar de comisia desemnată la fond în raport de valoarea de 1,29 euro/mp, valorificată şi în calculul despăgubirii datorată pentru suprafaţa expropriată, ori aşa cum s-a arătat în considerentele anterioare, care au justificat înlăturarea concluziilor expertizei efectuată în faţa instanţei de fond la stabilirea valorii terenului expropriat, această diferenţă nu îşi găseşte justificare.
Împotriva acestei decizii reclamanții D.E.G. şi D.M. au declarat recurs, aducându-i critici de nelegalitate.
Reclamanții au susținut că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru că nu a făcut demersuri efective în administrarea probei cu expertiză, care este de altfel, singura metodă de stabilire a prețului de piață al imobilului expropriat.
Totodată, s-au aplicat greșit prevederile art. 26 din același act normativ, pentru că, la stabilirea valorii de circulație a imobilelor, instanța a ținut cont de o lista de tranzacții depusă de pârât, și nu de cele două rapoarte de expertiză întocmite.
Analizând decizia recurată, Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 16 februarie 2011 şi a avut ca obiect anularea, în parte, a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 11 august 2010 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localităţii Murfatlar, judeţul Constanţa, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor acordate şi obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri pentru exproprierea imobilului în cuantum de 55.000 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2195 din 25 aprilie 2012 Tribunalul Constanţa a admis acţiunea, a anulat în parte hotărârea atacată, numai în ceea ce priveşte menţiunile cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor şi la modalitatea de plată a acestora, a stabilit despăgubirile cuvenite reclamanţilor pentru exproprierea terenului arabil extravilan în suprafaţă de 642 mp, situat în localitatea Murfatlar, jud. Constanţa, parcela AA, parte din imobilul înscris în CF nr. RR, la suma de 4.770 RON şi a obligat pârâtul Statul Român la plata către reclamanţi a sumei de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu experţi).
Sub aspectul determinării, în cauză, a posibilităţii exercitării căilor de atac de reformare, Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată are un obiect patrimonial evaluabil în bani, iar prin raportare la valoarea pretenţiilor deduse judecăţii sunt aplicabile dispoziţiile art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., întrucât acestea se situează sub limita de 100.000 RON.
Înalta Curte arată că, din perspectiva Legii nr. 33/1994, art. 23 prevede că hotărârile pronunţate ca urmare a soluţionării cererilor de expropriere sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, nu există în această lege dispoziţii derogatorii de la prevederile C. proc. civ., sub aspectul regimului juridic al căilor de atac.
În speţă, curtea de apel a judecat ca instanţă de apel, în compunere cu doi judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului, şi nu ca instanţă de recurs, în compunerea cu trei judecători, aşa cum se impunea în lumina dispoziţiilor legale, ceea ce determină incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., în raport de care recursul va fi admis, iar decizia curţii de apel va fi casată, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, ca instanţă de recurs.
În consecinţă, Înalta Curte, constatând că a fost încălcat principiul legalităţii căilor de atac şi că în mod greşit curtea de apel s-a considerat învestită cu o cerere de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza Curţii de Apel Constanţa, pentru soluţionare, ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii D.E.G. şi D.M. împotriva deciziei civile nr. 96/C din 20 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre judecarea recursului la Curtea de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2519/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2524/2015. Civil → |
|---|
