ICCJ. Decizia nr. 2585/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2585/2015
Dosar nr. 3882/2/2015
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 18 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în data de 24 iunie 2015 sub nr. 3882/2/2015, petenta Societatea Română de Televiziune a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Ş.S.L., S.V., S.B., B.D.A.A., L.D., N.M.L., N.L.l., P.M., S.L.I., P.D., G.E.S., T.E., B.L., S.R.C., N.S.P., S.G.G., T.P., Z.C.F., P.M., C.D., P.M., T.C.V., B.N., M.A.C., P.L.C., să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială suspendarea provizorie a executării provizorii a sentinţei civile nr. 3162 din data de 31 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosar nr. 31581/3/2014, în motivarea cererii s-a arătat că, potrivit art. 448 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect plata unor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă.
Prin încheierea din data de 09 iulie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondată cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de petenta Societatea Română de Televiziune, privind suspendarea executării provizorii a sentinţei civile nr. 3162 din data de 31 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosar nr. 31581/3/2014, în contradictoriu cu intimaţii Ş.S.L., S.V., S.B., B.D.A.A., L.D., N.M.L., N.L.l., P.M., S.L., P.D., G.E.S., T.E., B.L., S.R.C., N.S.P., S.O.G., T.P., Z.C.F., P.M., C.D., P.M., T.C.V., B.N., M.A.C., P.L.C., reprezentaţi de Sindicatul Lucrătorilor din Domeniul Audiovizualului T.S.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3162 din data de 31 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosar nr. 31582/3/2014, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Ş.S.L., S.V., S.B., B.D.A.A., L.D., N.M.L., N.L.l., P.M., S.L.I., P.D., G.E.S., T.E., B.L., S.R.C., N.S.P., S.O.G., T.P., Z.C.F., P.M., C.D., P.M., T.C.V., B.N., M.A.C., P.L.C., fiind obligată pârâta Societatea Română de Televiziune la majorarea salariilor de bază ale reclamanţilor, începând cu data de 07 aprilie 2012, cu indicii preţurilor de consum comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică aferenţi anilor 2008-2011 şi primul trimestru al anului 2012, conform art. 102 alin. (1) lit. d) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de Societatea Română de Televiziune pe anii 2010-2012, precum şi la plata către reclamanţi a diferenţelor salariate rezultate în urma majorării salariilor de bază cu indicii preturilor de consum comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică aferenţi anilor 2008-2011 şi primul trimestru ai anului 2012, conform art. 102 alin. (1) lit. d) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de Societatea Română de Televiziune pe anii 2010-2012, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Suspendarea executării, fie şi provizorie, a unei hotărâri judecătoreşti trebuie să fie justificată de existenţa unor indicii rezonabile că petenta ar fi supusă unor prejudicii importante şi care nu ar mai putea fi înlăturate ori ar fi înlăturate cu dificultate, iar aceasta ar presupune eforturi mai mari -economice, juridice, de timp - disproporţionate faţă de cele pe care le-ar suferi, prin suspendarea provizorie a executării, partea care a avut câştig de cauză.
De vreme ce legea procesual civilă a recunoscut caracterul executoriu, chiar în mod provizoriu, până la definitivarea hotărârii, suspendarea executării trebuie să aibă un caracter excepţional. Aceste cerinţe decurg nu doar din necesitatea garantării efective a drepturilor recunoscute prin hotărâre judecătorească pentru partea ce a avut câştig de cauză, ci, în speţă, şi din dispoziţiile referitoare la ordonanţa preşedinţială, care nu sunt incompatibile cu prevederile art. 450 alin. (5) C. proc. civ.
Aspectele legate de fondul pretenţiilor deduse judecăţii, de nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei apelate, invocate de petentă, nu pot fi examinate în cadrul soluţionării cererii de faţă, ci, eventual, pot constitui argumente în aprecierea gravităţii şi iminenţei pagubei ce se încearcă a fi evitată prin suspendarea provizorie a executării sentinţei apelate. Or, din actele dosarului, nu se poate desprinde existenţa unui astfel de prejudiciu. Plata despăgubirii nu justifică, singură, suspendarea provizorie a executării, în absenţa unor indicii că, de exemplu, prin cuantum, prin plata dintr-o dată, prin situaţia foarte precară din punct de vedere financiar a intimaţilor (reclamanţi în dosarul de fond), există un pericol pentru funcţionarea societăţii petente. Dificultăţile eventuale în recuperarea sumelor plătite intimaţilor, în ipoteza admiterii apelului, sunt aspecte prezumate şi vizează o situaţie viitoare şi incertă, neputând caracteriza iminenţa prejudiciului pe care petenta l-ar suferi dacă în acest moment ar executa hotărârea. Pentru ipoteza în care apelul petentei ar fi admis, legea prevede o procedură clară şi accesibilă prin care poate solicita întoarcerea executării, respectiv art. 722 şi urm. C. proc. civ., şi aceasta chiar în faţa instanţei de apel.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta Societatea Română de Televiziune, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 14 iulie 2015 şi înaintat de această instanţă, la data de 24 august 2015, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
În susţinerea căii de atac, petenta a criticat soluţia instanţei de apel din perspectiva greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor care reglementează suspendarea provizorie a executării unei sentinţe solicitate pe calea ordonanţei preşedinţială, apreciind că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condiţiile impuse de textul legal, respectiv, aparenţa în drept, urgenţa măsurii provizorii a suspendării executării precum şi existenţa unei pagube iminente.
În expunerea de motive, a arătat că soluţia Tribunalului Bucureşti de admitere a acţiunii reclamanţilor este nelegală din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea Societăţii Române de Televiziune ceea ce poate conduce la o desfiinţare a sentinţei de către curtea de apel în cadrul apelului exercitat împotriva acesteia.
Investită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 10 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac intitulate apel.
Completul de filtru C1O, la 14 septembrie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat în baza Legii nr. 138/2014, a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
Asupra raportului a exprimat punct de vedere petenta Societatea Română de Televiziune, prin care a învederat că îşi recalifică calea de atac din apel în recurs, iar pe fond a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii contestate şi încuviinţarea suspendării executării sentinţei civile nr. 3162 din 31 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale până la soluţionarea apelului.
Prin rezoluţia din 15 octombrie 2015, completul învestit cu soluţionarea cauzei a stabilit termen de judecată la data de 18 noiembrie 2015, în complet de filtru, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
La termenul de judecată stabilit, completul învestit cu soluţionarea cauzei a luat act de recalificarea căii de atac, din apel în recurs, astfel cum a fost precizată prin punctul de vedere formulat de către petenta Societatea Română de Televiziune, şi a rămas în pronunţarea asupra admisibilităţii recursului.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Analizând admisibilitatea căii de atac exercitate de petenta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii din data de 09 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Înalta Curte reţine că în şedinţa din 27 aprilie 2015, completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competent să judece recursul în interesul legii, a tranşat chestiunea privind calea de atac ce poate fi exercitată împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de apel cu privire la cererea de suspendare provizorie pe cale de ordonanţă preşedinţială a executării unei hotărâri executorii prevăzută de art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 şi urm. şi art. 719 alin. (7) din Legea nr. 134/2010.
Astfel, în urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia nr. 8/2015, publicată în M. Of. nr. 539/20.07.2015, prin care a stabilit următoarele „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 şi urm. şi art. 719 alin. (7) C. proc. civ. cererea de suspendare provizorie se judecă de un complet format din doi judecători, instanţa se pronunţă asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac".
Faţă de caracterul obligatoriu ai deciziei pronunţate în recursul în interesul legii prin raportare la dispoziţiile art. 517 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., calea de atac exercitată de pârâta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii de şedinţa din data de 09 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este inadmisibilă, încheierea dată în aplicarea dispoziţiilor art. 450 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nefiind supusă niciunei căi de atac.
Având în vedere că excepţia inadmisibilităţii căii de atac asupra căreia instanţa a rămas în pronunţare, reprezintă o excepţie de procedură, absolută şi peremptorie, care împiedică analiza pe fond a cauzei, Înalta Curte nu va mai analiza criticile de nelegalitate invocate de petenta în susţinerea căii de atac exercitate.
Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii din data de 09 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 3882/2/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii din data de 09 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 3882/2/2015.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2584/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2518/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
