ICCJ. Decizia nr. 2584/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2584/2015
Dosar nr. 298/108/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 18 noiembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 25 iulie 2013, reclamanţii L.C. şi L.M. au solicitat instanţei obligarea pârâţilor M.G. şi M.O. la plata sumei de 445 RON cu titlu de daune interese materiale şi a sumei de 8500 RON cu titlu de daune interese morale pentru limitarea exercitării atributelor dreptului de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Siria, str. Ş.M., nr. 625, judeţul Arad, înscris în C.F. nr. XX Siria, având nr. top. AA.
Prin sentinţa civilă nr. 3012 din 18 iunie 2014, Judecătoria Arad a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii L.C. şi L.M. şi a dispus obligarea pârâţilor M.G. şi M.O. la plata către aceştia a sumei de 445 RON, cu titlu de daune interese materiale şi 4500 RON cu titlu de daune interese morale.
Tribunalul Arad, prin încheierea din 22 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 11312/55/2013, a dispus suspendarea judecării apelului declarat de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva sentinţei civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Arad.
Prin decizia civilă nr. 1033 din 19 noiembrie 2014, aceeaşi instanţă a respins apelurile declarate de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva sentinţei civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Arad.
Prin decizia civilă nr. 734 din 16 iunie 2015, Tribunalul Arad, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii M.G. şi M.O., în contradictoriu cu intimaţii L.C. şi L.M., împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013.
La data de 30 aprilie 2015, prin decizia civilă nr. 182 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad.
Împotriva acestor hotărâri judecătoreşti, a declarat prezentul recurs pârâţii M.G. şi M.O.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 iulie 2015 şi a fost repartizată aleatoriu, spre competentă soluţionare, completului de filtru nr. 10, primind dată recomandată 02 septembrie 2015.
Prin rezoluţia din 10 septembrie 2015, completul de filtru a dispus întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului exercitat de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva deciziei nr. 734 din 16 iunie 2015 şi a deciziei nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă, a sentinţei nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Arad şi a deciziei nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara precum şi împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 şi a încheierii din 24 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015.
Prin rezoluţia din 16 septembrie 2015, completul de filtru a luat act de conţinutul raportului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., şi văzând prevederile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor în vederea formulării unui punct de vedere la raport.
Potrivit dovezilor, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 28 septembrie 2015, iar la data de 07 octombrie 2015, cu respectarea dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recurenţii au formulat punct de vedere la raport prin care au solicitat judecarea cauzei în complet de filtru şi admiterea cererii de recurs.
Prin cererea de recurs, recurenţii au criticat deciziile atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct 6, pct. 7 şi pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocând următoarele argumente:
În mod greşit prin încheierile pronunţate la data de 22 ocotmbrie 2014 şi 24 martie 2015, instanţele de judecată au dispus suspendarea cauzei în raport de art. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., întrucât a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, astfel în ambele faze procesuale a fost încălcat accesul la justiţie, drept garantat atât de art. 21 din Constituţia României, cât şi de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.
De asemenea, instanţele în mod greşit nu au dat eficienţă cererii de repunere pe rol a cauzei suspendate nelegal, cerere formulată înăuntrul termenului de perimare.
Curtea de Apel Timişoara nu era competentă să soluţioneze cererea de recurs, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de aceasta este nelegală având în vedere că art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, ca normă specială, deschide în acest caz calea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din motive imputabile instanţelor, nu a fost asigurată celeritatea judecării cauzei, nu s-a scurtat durata procesului, nu s-a evitat tergiversarea judecăţii, instanţele eludând astfel noile reglementări procesual civile, art. 21 alin. (3) din Constituţia României, art. 6 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată potrivit art. 481 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., instanţa de judecată eludând aceste dispoziţii legale.
Instanţa de judecată poate respinge, ca inadmisibilă, calea de atac numai dacă nu este prevăzuta de lege, or în speţă, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca inadmisibil recursul, deşi decizia putea fi atacată cu apel.
Prin urmare, au solicitat să se constate caracterul fondat al recursului, tribunalul făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 480 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit art. 480 pct. 3 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată, în speţă, sentinţa civilă nr. 3012 din 18 iunie 2014 a judecătoriei Arad, şi va trimite cauza, spre rejudecarea fondului, primei instanţe.
Prin rezoluţia din 15 octombrie 2015, completul de filtru, în raport de dispoziţiile art. 494 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a stabilit termen de judecată la 18 noiembrie 2015 în vederea soluţionării recursului.
La termenul stabilit pentru judecarea cauzei în complet de filtru, instanţa din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate împotriva deciziei civile nr. 734 din 16 iunie 2015 şi a deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă, a sentinţei civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Arad şi a deciziei civile nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului formulat de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 şi a încheierii din 24 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015 asupra cărora rămâne în pronunţare, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., pe care le va admite pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate împotriva deciziei civile nr. 734 din 16 iunie 2015 şi a deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă, a sentinţei civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Arad şi a deciziei civile nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3012 din 18 iunie 2014, Judecătoria Arad a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii L.C. şi L.M. şi a dispus obligarea pârâţilor M.G. şi M.O. la plata către aceştia a sumei de 445 RON cu titlu de daune interese materiale şi 4500 RON cu titlu de daune interese morale.
Conform art. 466 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel".
Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1,000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.
Totodată, art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabileşte următoarele: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Din coroborarea dispoziţiilor legale evocate reiese că recursul exercitat de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva sentinţei civile nr. 3012 din 18 iunie 2014, pronunţată de Judecătoria Arad este inadmisibil.
Tribunalul Arad, prin decizia civilă nr. 1033 din 19 noiembrie 2014, a respins apelurile declarate de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva sentinţei civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Arad, decizie definitivă potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin urmare, recursul declarat de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 a Tribunalului Arad este inadmisibil.
La data de 30 aprilie 2015, prin decizia civilă nr. 182 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad.
Potrivit art. 483 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.
Rezultă deci că recursul declarat împotriva deciziei prin care a fost soluţionat un recurs este inadmisibil.
Prin decizia civilă nr. 734 din 16 iunie 2015, Tribunalul Arad a respins cererea de revizuire formulată de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă văilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
Cum decizia nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad este definitivă potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reiese că şi hotărârea dată în revizuire este definitivă, recursul exercitat împotriva deciziei civile nr. 734 din 16 iunie 2015 fiind inadmisibil.
Atât doctrina, cât şi jurisprudenţa sunt constante în a aprecia că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii. De asemenea, sunt constante în a aprecia că normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Privitor la excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 şi a încheierii din 24 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul declarat împotriva încheierii din data de 22 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013, priveşte măsura suspendării dispusă de către instanţă, or această măsură a încetat prin cererea de repunere pe rol formulată de pârâţi la data de 30 octombrie 2014, aşa cum reiese din conţinutul deciziei. Recursul exercitat împotriva acestei încheieri a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 182 din 30 aprilie 2015 a Curţii de Apel Timişoara.
De asemenea, se constată că şi recursul exercitat împotriva încheierii de şedinţă din 24 martie 2015 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 298/108/2015 priveşte nelegalitatea măsurii suspendării judecăţii în condiţiile în care cauza a fost repusă pe rol şi soluţionată prin decizia civilă nr. 734 din 16 iunie 2015.
Potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., încheierea asupra suspendării este supusă recursului, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (4) "În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".
Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor exercitate împotriva încheierii din data de 22 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 şi a încheierii de şedinţă din 24 martie 2015, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 298/108/2015 nu aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci Curţii de Apel.
Pentru argumentele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva deciziei nr. 734 din 16 iunie 2015 şi a deciziei nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă, a sentinţei nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunţată de judecătoria Arad şi a deciziei nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi va declina în favoarea Curţii de Apel Timişoara, competenţa de soluţionare a recursului formulat de pârâţii M.G. şi M.O. împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 şi a încheierii din 24 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015.
Dat fiind soluţia ce urmează a fi pronunţată şi având în vedere că excepţia înadmisibilităţii şi excepţia necompetenţei materiale reprezintă excepţii de procedură, absolute şi peremptorii care face de prisos analiza pe fond a cauzei, criticile recurenţilor invocate prin cererea de recurs nu se mai impun a fi analizate de Înalta Curte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii M.G. şi M.O., ambii domiciliaţi în comuna Siria, str. Ş.M., nr. 624, judeţul Arad, în contradictoriu cu pârâţii L.C. şi L.M., ambii cu domiciliul în comuna Siria, str. T.V., nr. 404, judeţul Arad, împotriva deciziei nr. 734 din 16 iunie 2015 şi a deciziei nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă, a sentinţei nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Arad şi a deciziei nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Declină în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a recursului formulat de pârâţii M.G. şi M.O., ambii domiciliaţi în comuna Siria, str. Ş.M., nr. 624, judeţul Arad, în contradictoriu cu pârâţii L.C. şi L.M., ambii cu domiciliul în comuna Siria, str. T.V., nr. 404, judeţul Arad, împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 şi a încheierii din 24 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă nici unei căi de atac şi se comunică părţilor, conform dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2561/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2585/2015. Civil → |
|---|
