ICCJ. Decizia nr. 2766/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2766/2015
Dosar nr. 29097/211/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 3 decembrie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 decembrie 2013 pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, reclamantul P.G. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii C.A. şi G.G. obligarea pârâtului C.A. să încheie cu pârâtul G.G. act autentic de vânzare cumpărare a terenului cu nr. top AA înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, în caz contrar hotărârea urmând a ţine loc de act translativ de proprietate; obligarea pârâtului G.G. să încheie cu reclamantul act autentic de vânzare cumpărare a terenului menţionat, în caz contrar, hotărârea urmând a ţine loc de act translativ de proprietate şi să se dispună întabularea în CF în favoarea sa a dreptului de proprietate astfel dobândit, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
Prin sentinţa nr. 2567 din 12 martie 2014, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi a declinat competenţa de soluţionare a acestei acţiuni în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că acţiunea civilă dedusă judecăţii ce are ca obiect realizarea atipică a antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate de părţi este evaluabilă în bani, iar cum obiectul acesteia are o valoare ce depăşeşte valoarea de 200.000 RON, în conformitate cu art. 94 lit. j) coroborat cu art. 95 pct. 1 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului.
Prin sentinţa civilă nr. 499 din 24 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 29097/211/2013, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul P.G. împotriva pârâţilor C.A. şi G.G. şi, în consecinţă:
Pârâtul C.A. a fost obligat să încheie cu pârâtul G.G. contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top. AA, în schimbul preţului de 3.000 RON, achitat integral, în caz contrar, sentinţa să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Pârâtul G.G. a fost obligat să încheie cu reclamantul P.G. contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top. AA, în schimbul preţului de 52.000 euro, achitat integral, în caz contrar, sentinţa să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
S-a dispus intabularea, după îndeplinirea tuturor cerinţelor legale, a dreptului de proprietate al reclamantului, asupra terenului înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top. AA, dobândit prin cumpărare. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat apel C.I. susţinând că este nepotul pârâtului C.A., iar prin decizia nr. 1001/A din 18 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, s-a constatat nulitatea absolută a cererii de apel, sentinţa apelată fiind păstrată în întregime.
La 22 iunie 2015, C.l. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în totalitate a deciziei recurate, ca fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legate de citarea părţilor.
Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În temeiul art. 483 alin. (1) C. proc. civ. se dispune că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar conform alin. (2) „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privmd repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până Ia data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apei în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă simt supuse numai apelului".
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege ori, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În speţă, decizia instanţei de apel a fost pronunţată într-o acţiune evaluabilă în bani în valoare de până la 1.000.000 RON. astfel încât nu este supusă căii de atac a recursului, întrucât, obiectul cererii pendinte, formulată la data de 11 decembrie 2013, atrage incidenţa dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C.l. împotriva deciziei nr. 1001/A din 18 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Fără nici o cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2765/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2782/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
