ICCJ. Decizia nr. 383/2015. Civil. Strămutare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 383/2015
Dosar nr. 5018/1/2013
Şedinţa publică din 10 februarie 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4301 din 7 octombrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins cererea formulată de petenta Asociaţia de locatari x Galaţi privind strămutarea Dosarului nr. 192/233/2007* aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi.
Împotriva acestei încheieri, contestatoarea S.M. a formulat contestaţie în anulare, invocând citarea sa greşită la o altă adresă decât adresa de domiciliu unde locuieşte.
La termenul din data de 12 noiembrie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata contestaţiei în anulare, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
La termenul din data de 10 februarie 2015, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării contestaţiei în anulare, având în vedere că termenul de perimare s-a împlinit la data de 12 noiembrie 2014.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea sa o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 12 noiembrie 2013, stabilit pentru soluţionarea contestaţiei în anulare şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii contestaţiei în anulare şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.M. împotriva Încheierii de şedinţă nr. 4301 din data de 7 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2015.
Procesat de GGC -CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2015. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 384/2015. Civil → |
|---|
