ICCJ. Decizia nr. 381/2015. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 381/2015
Dosar nr. 195/32/2014
Şedinţa publică din 10 februarie 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 14 martie 2012, petentul C.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziilor nr. 1786 din 11 decembrie 2013 şi nr. 35 din 9 ianuarie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Bacău.
Prin încheierea de şedinţă din 13 august 2014, Curtea de Apei Bacău a amânat judecarea cauzei la 15 octombrie 2014 pentru a da posibilitatea părţilor să formuleze concluzii cu privire la excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii contestaţiei în anulare, invocate de instanţă din oficiu.
Prin Decizia nr. 807 din 15 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 35 din 9 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, formulată de contestatorul C.C.
A respins, ca tardivă, contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 1786 din 11 decembrie 2013, a Curţii de Apel Bacău, formulată de contestatorul C.C.
Contestatorul C.C. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 13 august 2014 şi a Deciziei nr. 807 din 15 octombrie 2014 ale Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
În motivare, recurentul a arătat că la termenul din 13 august 2014 a fost modificat completul de judecată, iar noul membru nu a verificat probele depuse şi a invocat două excepţii care au condus la respingerea acţiunii.
La termenul din 15 octombrie 2014 când s-a judecat cauza, petentul a depus înscrisuri, dar instanţa i-a respins cererile formulate.
Recurentul a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 101 C. proc. civ. privind calcularea termenului depunerii contestaţiei în anulare.
Recurentul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) C. proc. civ. şi anularea actelor de procedură.
La termenul de judecată din 10 februarie 2014, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, care va fi analizată cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată cu contestaţie.
În speţă, Deciziile nr. 35/2013 şi nr. 1786/2013 împotriva cărora contestatorul C.C. a formulat contestaţia în anulare, sunt irevocabile în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât acestea nu sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Totodată, în aplicarea art. 320 alin. (3) C. proc. civ. şi hotărârea pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare, respectiv Decizia nr. 807 din data de 15 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs este o hotărâre irevocabilă.
Faţă de aceste dispoziţii legale, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Mai mult, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluţie inadmisibilă.
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 august 2014 este de reţinut că aceasta face parte din categoria încheierilor premergătoare, ce preced sentinţa sau decizia instanţei de judecată.
Având în vedere că încheierea recurată a fost data în cadrul dosarului având ca obiect contestaţia în anulare, în timpul judecării acestei căi extraordinare de atac şi că decizia pronunţată în acest dosar are caracter irevocabil, nefiind supusă niciunei căi de atac, încheierea premergătoare are acelaşi caracter irevocabil, nefiind supusă astfel recursului.
Rezultă că, deducând judecăţii în recurs două hotărâri irevocabile, pentru care nu este recunoscut de lege dreptul la o cale de atac viabilă, partea a tins la obţinerea unei judecăţi în afara cadrului legal, ceea ce nu este permis.
Faţă de considerentele reţinute, recursul exercitat de contestatorul C.C. este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.C. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 13 august 2014 şi a Deciziei nr. 807 din data de 15 octombrie 2014 ale Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 380/2015. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 383/2015. Civil. Strămutare. Contestaţie în... → |
|---|
