ICCJ. Decizia nr. 384/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 384/2015
Dosar nr. 4473/1/2014
Şedinţa publică din 10 februarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 19 februarie 2013, contestatorul L.I. a chemat în judecată pe intimata SC T. Craiova SRL, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să-i admită contestaţia, să constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 20 din 5 februarie 2013, să dispună reîncadrarea contestatorului pe postul deţinut anterior cu plata drepturilor salariale majorate, indexate şi reactualizate şi cu plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada cuprinsă între data concedierii şi data reîncadrării propriu-zise, să oblige pe intimată la plata contribuţiei aferente drepturilor salariate datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat şi la bugetul fondurilor speciale, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 7750 din 5 decembrie 2013, Tribunalul Dolj a respins contestaţia formulată de contestatorul L.I. în contradictoriu cu intimata SC T. Craiova SRL.
Prin Decizia nr. 1875 din 14 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul L.I. împotriva hotărârii instanţei de fond.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că la dosarul de fond este depus înscrisul "convocare" ce poarta, ca dată de înregistrare, 24 ianuarie 2013.
Acesta menţionează data, ora şi locul convocării salariatului, scopul "invitaţiei" fiind acela de "a oferi relaţii în legătură cu referatul din 21 ianuarie 2013, prin care au fost sesizate o serie de nereguli în activitatea desfăşurată la locul de muncă."
Pe acest înscris, ce poartă semnătura de primire a petentului, există menţiunea că salariatul convocat are dreptul să formuleze şi să susţină "toate apărările" în favoarea sa.
Din "Nota explicativă" depusă la dosarul de fond, rezultă că petentul s-a prezentat la cercetarea disciplinară, nu a formulat nicio obiecţiune şi, deşi i se adusese la cunoştinţă că are acest drept chiar prin convocare, nu a solicitat asistarea sa de către un reprezentat al sindicatului al cărui membru este.
A recunoscut, fără a formula apărări, că în ziua de 20 ianuarie 2013 nu s-a prezentat "la tură conform graficului la CT 97/73" şi a motivat că a avut probleme familiale, menţionând că "ştiu că am făcut o greşeală şi pe viitor nu o să se mai întâmple".
Din coroborarea tuturor acestor împrejurări a rezultat că nu pot fi reţinute ca fiind fondate, criticile apelantului privitoare la neregularităţile convocării sale pentru cercetarea prealabilă, la încălcarea dreptului său la apărare ori lipsa menţionării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările sale.
Curtea de Apel a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că atât nota explicativă, cât şi declaraţiile celorlalţi salariaţi au fost date la data de 31 ianuarie 2013, susţinerile petentului privitoare la data de 21 ianuarie 2013 nefiind susţinute de materialul probator administrat în cauză.
În acelaşi timp, s-a avut în vedere că nemenţionarea expresă în decizie a datei la care s-a efectuat cercetarea prealabilă, precum şi necomunicarea unui exemplar al raportului de cercetare disciplinară nu afectează de nelegalitate nici procedura şi nici decizia contestată în cauza de faţă.
În ceea ce priveşte susţinerea modificării de către angajator a datelor de întocmire a unor documente pentru a se da o aparenţă de legalitate concedierii, instanţa a reţinut că înscrisurile reclamate vor fi avute în vedere ca atare, ele făcând dovada deplină, până la înscrierea în fals.
În ceea ce priveşte speţele similare invocate de recurent prin motivele de recurs, curtea de apel a arătat că acestea nu au relevanţă în prezenta cauză, practica judiciară nefiind izvor de drept.
Faţă de toate considerente, constatându-se că hotărârea apelată este temeinică şi legală, instanţa de apel a respins apelul ca nefondat, în temeiul art. 480 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire contestatorul L.I., invocând în drept dispoziţiile art. 509 C. proc. civ. şi solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate şi anularea celei din urmă hotărâri.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cauzei, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Carte constată următoarele:
Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere".
În cauză, revizuentul L.I. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1875 din 14 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva Sentinţei nr. 7750/2013 a Tribunalului Dolj.
Ca urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Craiova, ca instanţă care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Numai în situaţia unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (există hotărâri definitive potrivnice), aceasta se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, conform art. 510 alin. (2) C. proc. civ.
În cauză, nu este incidentă această dispoziţie legală, nefiind invocat motivul de revizuire privind existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, ci doar nemulţumiri ale revizuentului legate de modul de soluţionare a pricinii.
Cum dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. cuprind norme de competenţă materială imperativă, de la care nu se poate deroga, urmează a se declina competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de revizuentul L.I., în favoarea Curţii de Apel Craiova, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul L.I. împotriva Deciziei nr. 1875 din data de 14 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 383/2015. Civil. Strămutare. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 392/2015. Civil → |
|---|
