ICCJ. Decizia nr. 415/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 415/2015
Dosar nr. 35867/325/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 11 februarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 04 decembrie 2014, petenta SC M.L. SRL a solicitat instanţei învestire cu formulă executorie a biletelor la ordin BLO seria BACX3AA nr. 1669996 pentru suma de 20.000 RON şi BLO seria BACX3AA nr. 1669997 pentru suma de 16.632 RON emise la data de 03 decembrie 2012 de către SC A.E.E. SRL cu sediul în Bucureşti, Calea Giuleşti, nr. 62, sector 6, scadente la data de 15 mai 2013, respectiv la data de 31 mai 2013.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6401 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ..
Prin încheierea nr. 17569 din data de 09 decembrie 2014, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6, Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, întrucât Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin nu conţine prevederi speciale cu privire la competenţa teritorială, devin aplicabile normele de drept comun. Astfel, potrivit art. 113 pct. 7 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., instanţa competentă în soluţionarea cererilor de investire cu formulă executorie a titlurilor executorii reprezentate de cambii şi bilete la ordin, este cea de la locul plăţii. Cum în cauză, din menţiunile cuprinse în biletul la ordin, locul plăţii este situat în Bucureşti, competentă să soluţioneze cauza, ca instanţă a locului plăţii, este Judecătoria sectorului 6, Bucureşti.
Judecătoria sectorului 6, Bucureşti prin Sentinţa civilă nr. 286 din 16 ianuarie 2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, pe cale de consecinţă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de învestire cu formulă executorie a biletelor la ordin indicate, în favoarea Judecătoriei Timişoara.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, şi, în raport de dispoziţiile art. 133 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a înaintat dosarul spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 6401 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. potrivit cărora cererile de investire cu formulă executorie se soluţionează de instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2919 privind C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Timişoara competenţa de soluţionare a cererii pentru considerentele care succed:
Obiectul sesizării instanţei îl constituie învestirea cu formulă executorie a biletelor la ordin BLO seria BACX3AA nr. 1669996 şi a biletului la ordin BLO seria BACX3AA nr. 1669997, emise la data de 03 decembrie 2012 de către SC A.E.E. SRL, scadente la data de 15 mai 2013, respectiv la data de 31 mai 2013.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 04 decembrie 2014, dată la care Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. fusese modificată de Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, prin introducerea art. 6401.
Astfel, în conformitate dispoziţiile art. 6401: "Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales".
Dispoziţia legală mai sus redată cuprinde, în prima teză a alineatului al doilea, reglementarea unei competenţe teritoriale alternative, în sensul că sunt deopotrivă competente, a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât şi judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului.
În speţa supusă analizei, se constată că prin legea de procedură civilă s-a prevăzut, în alin. (2) a aceluiaşi articol că, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului cât şi judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului, au competenţă de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti.
Prin urmare, operează dispoziţiile din art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care instituie dreptul reclamantului de a opta în alegerea instanţei, "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
În speţă, raportat la textele de procedură menţionate, creditoarea a avut alegerea între două instanţe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria sectorului 6, în circumscripţia căreia se află sediul debitoarei, şi Judecătoria Timişoara, ca instanţă în circumscripţia căreia află sediul creditoarei, cererea de învestire cu formula executorie a biletelor la ordin fiind introdusă pe rolul Judecătoriei Timişoara.
Înalta Curte constată că dreptul de opţiune al creditoarei a fost exprimat între două instanţe deopotrivă competente teritorial în a soluţiona cererea de învestire cu formula executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei Timişoara, aşa încât această din urmă instanţă, în mod nelegal, s-a dezînvestit în favoarea Judecătoriei sectorului 6, Bucureşti.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte va trimite dosarul Judecătoriei Timişoara, în favoarea căreia se va stabili competenţa de soluţionare a cererii, ca urmare a opţiunii creditoarei, care a învestit în mod legal această instanţă, în raport de dispoziţiile art. 6401 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/2014, cu cererea de învestire cu formulă executorie a celor două bilete la ordin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2015.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 416/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
