ICCJ. Decizia nr. 434/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 434/2015
Dosar nr. 302/91/2014/al
Şedinţa din camera de consiliu din 12 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia l civilă, la data de 30 ianuarie 2014 sub nr, 302/91/2014, reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu D.D.S.P. Vrancea, obligarea pârâtei la plata sporului de toxicitate pentru perioada 12 februarie 2007-12 februarie 2014 şi la plata unor diferenţe de drepturi salariale pentru aceeaşi perioadă.
Prin sentinţa nr. 222 din 28 mai 2014, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, a admis „excepţia dreptului material la acţiune" cu privire la acordarea sporului de toxicitate şi a diferenţelor de drepturi salariale pe perioada 12 februarie 2007 - 31 decembrie 2010, a respins, ca fiind prescrise, pretenţiile constând în sporul de toxicitate şi diferenţele de drepturi salariale pe perioada 12 februarie 2007 - 31 decembrie 2010, precum şi celelalte pretenţii formulate de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâta D.D.S.P. Vrancea.
S-a respins, ca nefondată, cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul. C.D., a cărui judecată a fost suspendata prin încheierea de şedinţă din 07 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat ia împrejurarea că la termenul respectiv nu s-a prezentat niciuna dintre părţi şi nu a fost solicitată judecata în lipsă.
Împotriva încheierii de suspendare a judecăţii, reclamantul Câlmuş Dumitru a declarat prezentul recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 03 noiembrie 2014, arătând că nu a fost citat pentru termenul din 07 octombrie 2014.
Înalta Curte, după înregistrarea dosarului a procedat, la data de 05 ianuarie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că motivele invocate nu se circumscriu celor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în cauză neexistând motive de ordine publică care să poată fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Completul de filtru C 11, constatând că raportul întruneşte condiţiile art, 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 12 ianuarie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 12 februarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Examinând recursul, în condiţiile art, 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ. „casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărei compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine pubiică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; 4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."
Art 489 din acelaşi cod statuează în alin. (1) că „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar în alin. (2) că „aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre cazurile prevăzute limitativ de art 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegaîîtate invocat de către titularul recursului.
Dacă în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei obiect al căii de atac, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia, iar susţinerile din cererea de recurs nu pot fi structurate din punct de vedere juridic astfel încât să se poată reţine, din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.
Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, astfel că, instanţa de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea lor în prevederile art. 488 C. proc. civ.
Obiectul prezentului recurs îl constituie o încheiere de şedinţă prin care s-a dispus, în lipsa unei cereri de judecată în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului declarat de reclamantul C.D. împotriva sentinţei nr. 222 din 28 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea.
Prin cererea de recurs reclamantul nu a indicat nici un temei de drept şi a arătat că nu a primit citaţie pentru termenul din 07 octombrie 2014, că dosarul se afla la primul termen de judecată şi că nu a avut apărător.
Or, recursul nu se poate limita la o simplă susţinere referitoare la împrejurarea că partea nu a fost iegal citată, cum este cazul în speţă, întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor prevăzute de lege implică determinarea greşelilor imputate şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.
În cauză nu poate fi decelată nicio vătămare a recurentului, câtă vreme acesta nu a arătat în ce constă nelegaîitatea încheierii atacate şi nici dispoziţiile legale în raport de care s-ar fi produs vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât la dosarul Curţii de Apel Galaţi se află procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 4), care atestă faptul că procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar, potrivit dispoziţiilor art. 415 C. proc. civ., partea poate solicita repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii.
Cum, în speţă, aşa cum s-a arătat, susţinerile din memoriul de recurs nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în cauză nu s-au constatat motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu de către instanţă, calea de atac este lovită de nulitate.
Faţă de cele anterior expuse, în baza art. 493 alin. (5) rap. la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul C.D. împotriva încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva încheierii de ședință din 7 octombrie 2014 a curții de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în contractictoriu cu intimata D.D.S.P. Vrancea.
Fără cale de atac,
Pronunțată în ședinbța publică, astăzi 12 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 429/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 435/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
