ICCJ. Decizia nr. 446/2015. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 446/2015
Dosar nr. 4126/1/2014
Şedinţa publică din 13 februarie 2015
După deliberare, asupra cauzei de tăţă, constată următoarele:
Prin cererea expediată prin poştă la data de 24 noiembrie 2014, înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 25 noiembrie 2014, revizuientui M.M.G. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 3710 din 6 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de mutică şi asigurări sociale, invocând în drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct 5 C. proc. civ., în condiţiile în care pe parcursul judecăţii intimata s-a folosit de înscrisuri prin care a combătut faptul că revizuientui de faţă nu a deţinut funcţia de manager de proiect.
În cauză, prin sentinţa civilă nr. 7262 din 06 august 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă acţiunea formulată de contestatorul M.M.G., în contradictoriu cu intimata SC G.C.S. SRL; a fost anulată Decizia nr. 1841 din 02 noiembrie 2011 emisă de intimată; a fost dispusă reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior concedierii; a fost obligată intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi eu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de ia data concedierii - 02 noiembrie 2011, până la reintegrarea efectivă; a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că între părţile litigante au intervenit raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă din 17 ianuarie 2005, în temeiul căruia reclamantul a fost angajat la societatea intimată în funcţia de inspector exploatare trafic. Prin acte adiţionale succesive au fost modificate funcţia şi salariul, astfel încât, începând cu data de 01 septembrie 2007, reclamantul a deţinut funcţia de manager proiect. Ulterior au fost majorate drepturile salariale aferente acestei funcţii, ajungând la un salariu de bază lunar de 4500 lei, conform actului adiţional din 01 august 2008. Prin actele adiţionale din 02 februarie 2009 şi din 01 iulie 2009, a fost modificat locul de muncă al reclamantului. Prin Decizia nr. 1841 din 02 noiembrie 2011, raporturile de muncă între părţi au încetat în temeiul art. 65 C. muncii, ea urmare a desfiinţării postului deţinut de reclamant.
Prin promovarea prezentei acţiuni, la data de 28 noiembrie 2011, reclamantul urmăreşte anularea deciziei de concediere şi reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior, cu plata cuvenitelor drepturi salariale.
Prin Decizia civilă nr. 934 din 18 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admis recursul formulat de recurenta-intimată SC G.C.S. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 7262/F din 706 august 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-contestator M.M.G., a fost modificată, în tot, sentinţa recurată, în sensul că a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea.
Ulterior, prin Decizia civilă nr. 3710 din 6 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatoru! M.M.G., împotriva Deciziei civile nr. 934 din 18 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În şedinţa publică din data de 13 februarie 2014, Înalta Curte, faţă de împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 28 noiembrie 2011, a constatat că sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865 şi, în raport de temeiul de drept invocat, art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a reţinut cauza în vederea soluţionării excepţiei de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cereri de revizuire.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere".
În speţă, se solicită revizuirea Deciziei nr. 3710 din 6 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cum decizia ce se solicită a fi revizuită este o decizie irevocabilă şi cum temeiul juridic invocat este reprezentat de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dispoziţiile legale evocate fiind fără echivoc şi limitative, rezultă că, în raport de prevederile art: 323 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte nu este competentă să soluţioneze prezenta cerere de revizuire.
În cauză nu se aplică dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice".
Întrucât cererea de revizuire nu este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Ca atare, cum. în speţă, revizuientul a solicitat revizuirea unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., rezultă că instanţa competentă în acest caz este Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea căreia urmează a fi declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuientu! M.M.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, formulată de revizuientul M.M.G., împotriva Deciziei nr. 3710 din 6 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 445/2015. Civil. Prestaţie tabulară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 447/2015. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
