ICCJ. Decizia nr. 445/2015. Civil. Prestaţie tabulară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 445/2015
Dosar nr. 1779/119/2013
Şedinţa publică din 13 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2652 din 14 noiembrie 2013 Tribunalul Covasna a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SC M.T.S. SA şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M.T.S. SA prin administrator special A.S.P., SC M.T.S. SA împotriva pârâtelor SC S.I. SRL şi SC S.K. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:
În şedinţa publică din data de 31 octombrie 2013 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a S.C. M.T.S. S.A., excepţia lipsei calităţii de reprezentant a A.S.P., SC M.T.S. SA faţă de SC M.T.S. SA şi a rămas în pronunţare asupra acestor excepţii.
Astfel analizând prioritar, conform criteriului impus de art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia lipsei calităţii de reprezentant a A.S.P., SC M.T.S. SA faţă de S.C. M.T.S. S.A., instanţa de fond a reţinut că Asociaţia avea, la momentul introducerii acţiunii, calitatea de administrator special desemnat în procedura insolvenţei deschisă împotriva debitoarei SC M.T.S SA. Însă, odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, ridicarea de drept a dreptului de administrare şi numirea administratorului judiciar, mandatul administratorului special s-a redus la reprezentarea intereselor acţionarilor şi limitat la atribuţiile cuprinse în alin. (2) al art. 18 din Legea nr. 85/2006. Or, faţă de obiectul dedus judecăţii instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de reprezentare legală, câtă vreme lichidatorul judiciar a SC M.T.S. SA nu şi-a însuşit prezenta acţiune.
Instanţa de fond a mai reţinut că şi în ipoteza în care s-ar presupune că A.S.P., SC M.T.S. SA avea calitatea de reprezentant al societăţii la momentul introducerii acţiunii, este de reţinut că la data de 6 februarie 2013 s-a închis procedura falimentului, iar societatea SC M.T.S. SA, a fost radiată din evidenţele O.R.C.
Capacitatea procesuală a persoanei juridice se dobândeşte la data înregistrării şi încetează odată cu încetarea persoanei juridice însăşi.
Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
În speţă, reclamanta, fiind radiată, nu mai are capacitate procesuală de folosinţă, lipsind aptitudinea acesteia de a fi titulară de drepturi şi obligaţii pe plan procesual. În consecinţă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a fost admisă.
Instanţa de fond a mai reţinut că nu sunt fondate şi nu pot fi primite susţinerile reprezentantului A.S.P., SC M.T.S. SA, în sensul că acţionarii societăţii radiate sunt succesorii de drept ai SC M.T.S. SA şi că astfel ar opera practic o transmitere a calităţii procesuale. Astfel, s-a reţinut că transmisiunea calităţii procesuale (active în speţă) poate fi legală sau convenţională, iar transmisiunea legală în cazul persoanelor juridice are loc pe calea reorganizării sau transformării persoanei juridice, însă în speţă, o astfel de transmisiune nu a operat, persoana juridică fiind radiată.
S-a mai reţinut că nu s-a făcut nici dovada unei transmisiuni convenţionale a calităţii procesuale, respectiv prin cesiune de creanţă, sau vânzare/preluare de datorie.
În speţă, reţine instanţa de fond, societatea a fost radiată în urma închiderii procedurii falimentului în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 şi nu în condiţiile art. 237 din Legea nr. 31/1990, ce reglementează procedura de radiere fără numirea unui lichidator.
De altfel, reţine instanţa de fond, problema bunurilor a căror întoarcere în patrimoniul debitoarei a fost dispusă prin sentinţa penală a Judecătoriei Câmpina, a fost supusă analizei judecătorului sindic care a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea societăţii, fapt ce rezultă din sentinţa civilă nr. 347 din 6 februarie 2013 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului specializat Cluj.
Din perspectiva acestor considerente, instanţa de fond a respins acţiunea în considerarea lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SC M.T.S. SA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A.S.P., SC M.T.S. SA, ce a fost respins prin Decizia civilă nr. 721 din 22 octombrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
În motivarea apelului s-a susţinut că, urmare a dizolvării SC M.T.S. SA capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a drepturilor civile, materiale şi procedurale a acţionarilor societăţii dizolvate, este exprimată în prevederile art. 13 al Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în prevederile art. 65 şi 66, art. 237 alin. 10, art. 238 alin. (4), art. 269 şi 270 ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale cât şi în actul din 12 iulie 2012, emis de lichidatorul judiciar, privind însuşirea acţiunii introduse de A.S.P. SC M.T.S. SA în vederea încuviinţării silite a executării sentinţei penale.
În apel intimatele SC S.K. SRL şi SC U.R.B. B. SRL (fost SC S.I. SRL) au invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SC M.T.S. SA, excepţia netimbrării şi nemotivării în drept a cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a S.C. M.T.S. S.A. a apelantei, iar pe fond s-a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă şi nefondată şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Examinând cu precădere, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţiile dirimante de procedură invocate de intimata SC S.K. SRL prin întâmpinare, instanţa de apel în ce priveşte excepţia netimbrării cererii de apel, a constatat că, prin Decizia civilă nr. 75/Ap din 31 mai 2011 Curtea de Apel Braşov a casat sentinţa civilă nr. 1233 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Covasna, pronunţată în această cauză în primul ciclu procesual, reţinând că acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze, derivă din procesul penal, motiv pentru care, este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Cum, dispoziţiile acestei hotărâri (rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului), au intrat în puterea lucrului judecat, excepţia netimbrării cererii de apel, a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SC M.T.S. SA,. instanţa de apel a constatat că prin sentinţa civilă nr. 347 din 6 februarie 2013 Tribunalul Specializat Cluj a închis procedura falimentului SC M.T.S. SA şi, a dispus radierea societăţii din registrul comerţului, astfel că în prezent societatea este radiată din registrul comerţului.
Radierea din registrul comerţului marchează sfârşitul calităţii de persoană juridică a unei societăţi comerciale, deci şi încetarea capacităţii de folosinţă.
Instanţa de apel a mai reţinut că nu poate fi primită nici apărarea reclamantei referitoare la transmisiunea calităţii procesuale active a societăţii radiate, către foştii săi acţionari.
Astfel, s-a reţinut că, dizolvarea şi radierea SC M.T.S. SA au fost dispuse ca urmare a închiderii procedurii falimentului, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, constatându-se că nu există bunuri în patrimoniul debitoarei, iar creditorii nu au înţeles să avanseze sumele corespunzătoare în vederea continuării procedurii.
Instanţa de apel a mai reţinut că, nu există nicio dispoziţie legală care să confere acţionarilor societăţii calitatea de succesori ai societăţii radiate ca urmare a închiderii procedurii de faliment, cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 133 din Legea nr. 85/2006, în care creanţele au fost acoperite înainte de lichidarea bunurilor, când bunurile rămase în patrimoniul societăţii debitoare revin asociaţilor/acţionarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social, situaţie care însă nu se regăseşte în cauză.
Pe de altă parte, reţine instanţa de apel, nu s-a făcut dovada că A.S.P., SC M.T.S. SA ar fi reprezentanta tuturor acţionarilor SC M.T.S. SA.
Astfel, s-a reţinut că din sentinţa penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, rezultă că acţionar majoritar al acestei societăţi, cu 67,515% din valoarea capitalului social subscris, este SC E.F. SRL.
De asemenea instanţa de apel a mai reţinut că nu s-a dovedit că structura acţionariatului societăţii ar fi fost modificată între timp.
Din perspectiva celor expuse, instanţa de apel având în vedere că acţiunea a fost formulată de S.C. M.T.S. SA, prin administratorul special SC A.S.P. SA, SC M.T.S. SA a reţinut că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei este incidentă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.T.S. SA prin SC A.S.P. SA, SC M.T.S. SA.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Astfel, s e învederează că urmare a dizolvării SC M.T.S. SA instanţele de judecată nu pot să pună la îndoială „capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a drepturilor civile, materiale şi procedurale” ale acţionarilor societăţii dizolvate SC M.T.S. SA, în interesul şi în numele cărora este continuată acţiunea iniţiată în 2010 în interesul SC M.T.S. SA, aflată în procedura insolvenţei.
Această capacitate, susţine recurenta, a fost recunoscută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin repunerea pe rol şi judecarea în 24 aprilie 2013 a recursului în prezenta cauză, după dizolvarea şi radierea SC M.T.S. SA. În aceeaşi idee se mai susţine că prin Decizia nr. 2487/2013, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză, s-a statuat că: „s-a finalizat procedura insolvenţei şi s-a dispus radierea societăţii din Registrul Comerţului”, fără ca instanţa supremă să solicite vreo „dovadă a calităţii de succesor în drept” şi nici „dovada transmisiunii calităţii procesuale şi a capacităţii de exerciţiu procesual”, acestea dobândindu-se „ex lege”(aşa cum este menţionat şi în sentinţa nr. 67 din 24 martie 2014 dată de Curtea da Apel Ploieşti).
Recurenta mai învederează că această capacitate este exprimată atât în dispoziţiile art. 133 al Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ale art. 65 şi 66; art. 237. alin. (10); art. 238 alin. (4); art. 269, respectiv ale art. 270 din Legea nr. 31/90 privind societăţile comerciale, cât şi în actul din 12 iulie 2012,emis de lichidatorul judiciar C.I.T.R. Sprl, privind însuşirea acţiunii introduse de A.S.P. SC M.T.S. SA în vederea încuviinţării executării silite a dispoziţiilor civile din sentinţa penală, lichidatorul fiind de acord cu executarea silită a sentinţei sus menţionate.
Se mai învederează că, Înalta Curte a admis deja intrarea în cauză a acţionarilor ca succesori în drepturi patrimoniale ale societăţii dizolvate, calitatea recunoscută prin art. 133 al Legii nr. 85/2006 teza finală, privind procedura insolvenţei, respectată şi de lichidator, norma juridică dispunând că bunurile şi drepturile patrimoniale rămase din averea societăţii (definită de art. 3, pct. 2. al Legii nr. 85/2006 ca fiind totalitatea bunurilor şi drepturilor patrimoniale executabile potrivit dispoziţiilor codului de procedură civilă) constituie proprietatea indiviză a acţionarilor în proporţia participării lor la capital.
Astfel, susţine recurenta, succesiunea rezultă „ex lege”, din proprietatea indiviză asupra bunurilor şi drepturilor patrimoniale rămase nevalorificate de lichidator, nefiind necesare „cesiuni de creanţă, vânzare şi preluare de datorii”, comunitatea acţionarilor devenind astfel subiectul dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase din averea societăţii, indiferent pe ce cale este lichidată.
În aceeaşi idee se mai susţine că, împrejurarea că închiderea procedurii falimentului a avut loc fără a fi executată de către lichidator dispoziţia sentinţei penale, de reîntoarcere în patrimoniu a imobilelor înstrăinate, nu are nici o relevanţă asupra dreptului de proprietate.
Recurenta mai arată că acţiunea asociaţilor societăţii dizolvate este imprescriptibilă, fiind invocate motive de nulitate absolută. În acest sens recurenta invocă Decizia nr. 745/2006 a Curţii Constituţionale.
Pe de altă parte, mai arată recurenta, nici o lege nu poate lipsi de efecte nulitatea absolută constatată de instanţa penală şi nici o prevedere legală nu poate fi interpretată şi aplicată în scopul lipsirii de efect a nulităţii absolute.
Din această perspectivă, recurenta susţine că în mod greşit instanţa de apel făcând referire la art. 133 din Legea nr. 85/2006, a concluzionat că „nu există nicio dispoziţie legală care să le confere acţionarilor societăţii calitatea de succesori ai societăţii radiate ca urmare a închiderii procedurii de faliment, însă susţine recurenta, instanţa nu arată „care dispoziţie legală conferă totuşi infractorului calitatea de proprietar al bunurilor însuşite prin infracţiune”.
Recurenta mai susţine că, prin închiderea irevocabilă a procedurii falimentului (în 3 septembrie 2013), a intrat în puterea lucrului judecat faptul că nu sunt bunuri la dispoziţia lichidatorului, hotărâre care, susţine recurenta nu are însă efect asupra puterii de lucru judecat a sentinţei penale, neavând aceeaşi cauză, obiect, şi părţi în aceeaşi calitate.
Pe de altă parte, arată recurenta, bunurile înstrăinate se întorc potrivit sentinţei penale în patrimoniul societăţii dizolvate (bunurile rămân pe numele societăţii dizolvate şi atunci când creditorii sunt îndestulaţi) şi constituie proprietate indiviză a acţionarilor societăţii dizolvate, întrucât nu există nicio raţiune în temeiul căreia bunurile însuşite prin infracţiune, înaintea celor trei ani anteriori deschiderii procedurii, să devină proprietatea infractorului.
Astfel, faţă de cele expuse, recurenta susţine că reprezentarea acţionarilor de către A.S.P., SC M.T.S. SA rezultă „ex lege” ca o consecinţă a desemnării şi împuternicirii sale de către A.G.E.A. din 11 august 2006, prin care acţionarii societăţii au devenit membrii ai SC A.S.P. M.T.S. SA, desemnată şi împuternicită ca reprezentant şi administrator al drepturilor şi intereselor lor patrimoniale legitime.
Ca atare, susţine recurenta, calitatea de succesori, proprietari în indiviziune ai bunurilor şi, titulari ai drepturilor patrimoniale rămase după lichidare, decurge din participarea acţionarilor la capitalul social al societăţii dizolvate.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În ce priveşte critica legată de greşita aplicare a excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, sunt de reţinut următoarele aspecte:
Pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, pe lângă alte condiţii, trebuie să aibă capacitate procesuală de folosinţă. Astfel art. 41 C. proc. civ. prevede că poate fi parte în judecată „orice persoană care are folosinţa drepturilor civile", iar art. 42 C. proc. civ. prevede că „persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sânt reprezentate, asistate ori autorizate în felul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor“.Primul text vizează deci capacitatea de folosinţă, iar al doilea, capacitatea de exerciţiu, de unde rezultă concluzia că reglementarea capacităţii procesuale, are la bază instituţia capacităţii, aşa cum apare ea în dreptul civil. Cel ce are capacitatea de folosinţă a drepturilor sale se bucură şi de capacitate procesuală de folosinţă şi, poate fi parte în procesul civil, ceea ce nu înseamnă însă că are şi capacitatea de a sta personal în judecată (capacitate procesuală de exerciţiu), aceasta din urmă constituind o condiţie necesară numai pentru exerciţiul acţiunii civile.
În consecinţă, în timp ce capacitatea de a fi parte în procesul civil este recunoscută tuturor persoanelor, fără nici o deosebire (art. 41 C. proc. civ.), capacitatea de a sta în judecată este recunoscută numai persoanelor care au exerciţiul drepturilor lor. La fel ca în dreptul civil şi în materie procesual-civilă, regula este capacitatea, iar lipsa ei, este excepţia. Lipsa capacităţii procesuale (legitimatio ad pro-cessum) constituie tocmai obiectul excepţiei procesuale a lipsei de capacitate, care poate fi invocată în cursul procesului în temeiul art. 161 C. proc. civ.Din perspectiva celor expuse rezultă că această excepţie reprezintă mijlocul procesual prin care părţile, precum şi instanţa din oficiu, invocă lipsa capacităţii procesuale a unei părţi ce participă la procesul civil.
Capacitatea de folosinţă, reprezintă astfel „capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii". Altfel spus, ea reprezintă facultatea oricărui individ de a fi subiect de drepturi şi obligaţii. Capacitatea de folosinţă nu trebuie însă confundată cu însăşi drepturile şi obligaţiile ce le poate dobândi o persoană, ea reprezentând numai aptitudinea generală şi abstractă de a le dobândi. În ce priveşte persoana juridică este de reţinut că, aceasta are o capacitate de folosinţă specială, limitată la acele drepturi şi obligaţii care corespund scopului pentru care ele au fost înfiinţate, ceea ce pe plan procesual înseamnă că persoanele juridice îşi pot apăra în justiţie numai acele drepturi care servesc scopului pentru care au fost înfiinţate.
Din această perspectivă este de reţinut că în fapt capacitatea procesuală de folosinţă , reprezintă aptitudinea generală şi abstractă a persoanei juridice sau fizice, de a avea drepturi şi obligaţii de natură procesuală.
Astfel, capacitatea procesuală de folosinţă, reprezintă o condiţie esenţială „ sine qua non” pentru ca o persoană fizică sau juridică, să devină parte în procesul civil, ea este determinată de însăşi capacitatea civilă de folosinţă.
Aşa cum s-a arătat deja, capacitatea de folosinţă este recunoscută persoanelor juridice doar în vederea realizării unui anumit scop social-economic, tehnico-ştiinţific sau de altă natură. Raţiunea de a fi, a unei persoane juridice este subordonată întru totul acestei finalităţi, actele juridice încheiate în alt scop fiind afectate de nulitate absolută.
Ca atare, întinderea capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice este determinată de principiul specialităţii, potrivit căruia ele nu pot avea alte drepturi decât acelea ce corespund scopului lor, stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut.
Momentul iniţial al capacităţii de folosinţă este determinat, în cazul persoanelor juridice, de data actului de dispoziţie care le înfiinţează, de data recunoaşterii, ori a autorizării lor, sau de data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.
Persoanele juridice supuse înregistrării, cum sunt societăţile comerciale, dobândesc capacitate de folosinţă de la data realizării acestei operaţii şi încetează de-a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare.
Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a persoanei juridice sau fizice determină respingerea acţiunii, întrucât persoana nu are folosinţa unui anumit drept civil.
Din perspectiva celor expuse raportat la prezenta cauză, este de reţinut că, dizolvarea şi radierea SC M.T.S. SA din registrul comerţului, au fost dispuse ca urmare a închiderii procedurii falimentului, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, prin sentinţa civilă nr. 347 din 6 februarie 2013 Tribunalul Specializat Cluj.
Cum radierea din registrul comerţului marchează chiar sfârşitul calităţii de persoană juridică a unei societăţi comerciale şi, cum, în prezent SC M.T.S. SA este radiată din registrul comerţului, rezultă fără posibilitate de echivoc că acesteia i-a încetat capacitatea de folosinţă, situaţie în care nu mai poate avea nici aptitudinea de a fi titulară de drepturi şi obligaţii pe plan procesual.
Astfel, este de reţinut că, în condiţiile în care acţiunea a fost introdusă de o persoană lipsită de capacitate de folosinţă, în mod corect şi legal instanţa de apel a reţinut incidenţa excepţiei de fond, absolută şi peremptorie, a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, motiv pentru care criticile legate de greşita reţinere a acestei excepţii, sunt nu numai nefondate dar şi fără suport juridic.
Nefondate sunt şi susţinerile recurentei în ce priveşte faptul că acţionarii societăţii radiate sunt succesorii de drept ai SC M.T.S. SA şi, că astfel ar fi operat transmiterea calităţii procesuale, în condiţiile în care SC M.T.S. SA a fost radiată din evidenţele registrului comerţului şi, în condiţiile în care nu s-a făcut nici o dovadă în sensul existenţei unei transmiteri convenţionale a calităţii procesuale.
Faţă de cele expuse, în condiţiile incidenţei excepţiei de fond absolute, dirimante şi peremtorii a lipsei capacităţii de folosinţă şi, respectiv a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, celelalte susţineri ale recurentei nu se mai impun a fi analizate, motiv pentru care nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin (1) C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,ca nefondat, recursul declarat de reclamantul SC M.T.S. SA prin SC A.S.A.S.P. SA, SC M.T.S. SA împotriva Deciziei nr. 721 din 22 octombrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 439/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 446/2015. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
