ICCJ. Decizia nr. 435/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 435/2015
Dosar nr. 32662/197/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 februarie 2015
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin adresa nr. 86/D/J0470/20J4, înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov ia data de 26 noiembrie 2014, C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Braşov, a solicitat învestirea cu formulă executorie a proces ului-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0414484 din 14 noiembrie 2011.
Prin încheierea camerei de consiliu din 28 noiembrie 2014, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu- Mureş, reţinând că domiciliul debitorului V.M. se află în municipiul Târgu-Mureş, judeţul Mureş,
Prin încheierea camerei de consiliu nr. 45 din 08 ianuarie 2015, Judecătoria Târgu-Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă. Pentru a dispune astfel» instanţa a reţinut că în cauză operează o competenţă alternativă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 6401 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul de competenţă, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, pentru argumentele ce succed:
Prin cererea adresată Judecătoriei Braşov, s-a solicitat învestirea cu formulă executorie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0414484 din 14 noiembrie 2011.
În stabilirea competenţei interesează data învestirii instanţei de judecată, întrucât de la acest moment este declanşată procedura judiciară în cadrul căreia se pot analiza chestiuni legate de competenţă, respectiv la 26 noiembrie 2034, dată ia care intrasem vigoare Legea nr. 138/2014.
Potrivit dispoziţiilor art. 640 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe (M. Of. nr. 753/16.10.2014), „(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şl la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.”
Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., „reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente”.
În speţă, pentru creditoarea S. Braşov, C.N.A.D.N.R. SA, prin D. R.D.P. Braşov, astfel cum rezultă din procesul-verbal de consultare a contravenţiei seria R11 nr. 0414484 din 14 noiembrie 2011, aflat la dosarul nr. 32662/197/2014 al Judecătoriei Braşov, a înţeles să depună cererea de învestire cu formulă executorie la Judecătoria Braşov, ceea ce echivalează cu alegerea competenţei în favoarea acestei instanţe, conform art. 116 C. proc. civ., coroborat cu art. 640 alin. (2) din acelaşi cod, astfel încât nu mai există posibilitatea de a se reveni asupra acestei alegeri.
Interesul ocrotit prin normele de competenţă teritorială alternativă aparţine reclamantului, astfel încât acesta este cel care decide care va fi instanţa sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre două sau mai multe instanţe deopotrivă competente.
Cum alegerea făcută de reclamant este definitivă, odată investită una dintre instanţele competente teritorial, acesteia îi revine competenţa în soluţionarea cauzei, întrucât altfel s-ar încălca principiul disponibilităţii
Pe de altă parte, în absenţa caracterului absolut al competenţei, excepţia necompetenţei teritoriale nu poate fi invocată de instanţă din oficiu.
În consecinţă, având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, inclusiv m faza de executare silită, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 819 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de creditoare, în favoarea Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI!,
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2015,
| ← ICCJ. Decizia nr. 434/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 439/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
