ICCJ. Decizia nr. 563/2015. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 563/2015
Dosar nr. 6765/90/2013
Şedinţa din camera de consiliu de ia 20 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la data de .18 noiembrie 2013 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Vâlcea, a solicitat instanţei să dispună; obligarea pârâtei C.J.P. Vâlcea la actualizarea indemnizaţiei lunare de 1,10% de care beneficiază conform art. 4 alin. (3) lit e) din Legea nr. 341/2004 privind recunoştinţa faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei din decembrie 1989, în raport de câştigul salarial mediu brut pentru anul 2011 în sumă de 2.022 lei, pentru anul 2012 în raport de câştigul saiarial mediu brut în sumă de 2.117 lei, şi pentru anul 2013 în raport de câştigul salarial mediu brut în suma de 2.223 lei, şi în continuare; obligarea pârâtei la actualizarea sumei rezultate cu titlu de diferenţă indemnizaţie cu rata inflaţiei, până la plata efectivă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Prin sentinţa civilă nr. 458 din 25 martie 2014 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 6765/90/J din 8 noiembrie 2013, acţiunea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul D.I., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Prin Decizia civilă nr. 757 din 22 septembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 6765/90/2013, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul D.I. împotriva sentinţei civile nr. 458 din 25 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
Împotriva acestei decizii reclamantul D.I. a declarat calea de atac intitulată „apel", înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie la data de 27 noiembrie 2014,
Prin rezoluţia din 03 decembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, având în vedere că, potrivit normelor de competenţă, Înalta Curte nu are competenţă ca instanţă de apel.
Completul de filtru nr, 7, la data de 15 decembrie 2014, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 15 şi 16 dosar recurs, însă părţile nu au formulat un punct de vedere.
Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile an. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 20 februarie 2015, fără citarea părţilor.
La termenul din 20 februarie 2015, instanţa, în temeiul art. 152 C. proc. civ. a calificat calea de atac ca fiind recurs, în raport de prevederile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor ciuţii de apel.
Examinând recursul în condiţiile art 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinuta prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-I respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente;
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în. situaţii identice.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Conform art. 18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale privind modul de stabilire a pensiei raportate la majorarea indemnizaţiei lunare de care beneficiază în baza Legii nr. 341/2004.
Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că Decizia civilă nr. 757 din 22 septembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 6765/90/2013 este definitivă, astfel că aceasta nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.I., domiciliat în Brezoi, jud. Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Vâlcea, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea, împotriva Deciziei nr. 757 din data de 22 septembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 562/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 566/2015. Civil → |
|---|
