ICCJ. Decizia nr. 562/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 562/2015
Dosar nr. 13288/30/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 20 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2013 pe rolul Tribunalului Timişoara, secţia I civilă, reclamantul L.H., în contradictoriu cu pârâţii primarul municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin primar şi Consiliul îocal al municipiului Timişoara a solicitat instanţei anularea Dispoziţiei nr. 1470 din 16 august 2013 emisă de primarul municipiului Timişoara şi obligarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 la retrocedarea în natură a imobilului situat în Timişoara, jud. Timiş., în suprafaţă totală de 24.078 mp, iar în subsidiar, în situaţia în care o parte din teren este afectată de utilităţi, obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea terenului ce nu poate fi restituit în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 1206/PI din 22 mai 2014 a Tribunalului Timiş, secţia I civila, pronunţată în Dosarul nr. 11288 din 30 din 26 noiembrie 2013, acţiunea formulata de reclamantul L.H. a fost respinsa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul L.H., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Prin Decizia civilă nr, 120 din 7 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 11288/30/2013, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul L.H. împotriva sentinţei civile nr. 1206/PI din 22 mai 2014 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul L.H., înregistrat pe rolul înaltei Curţi de Casaţie la data de 11 decembrie 2014, fiind repartizat aleatoriu completului nr. 7.
Prin rezoluţia din 11 decembrie 2014, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia î civilă a dispus, în procedura filtrării recursului, întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a reţinut că recursui nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.
Completul de filtru nr. 7, la data de 15 decembrie 2014, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 21-24 dosar recurs.
Intimaţii primarul municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin primar şi Consiliul local al municipiului Timişoara au depus la dosar punctul de vedere asupra raportului, în termenul de 10 zile de la comunicare, în care au precizat că recursul este inadmisibil, în raport de prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, art. 634 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012.
Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 20 februarie 2015, fără citarea părţilor.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de madmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi, ca regulă nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar cu privire la conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În temeiul art. 483 alin. (3) teza a Il-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Litigiul de faţă este întemeiat pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, prin cererea formulată, reclamantul L.H., în contradictoriu cu pârâţii primarul municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin primar şi Consiliul local al municipiului Timişoara a solicitat instanţei anularea Dispoziţiei nr. 1470 din 16 august 2013 emisă de primarul municipiului Timişoara, pentru încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunaiui de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competenţa curţii de apel.
Totodată, art. 7 alin. (1) şi (2) Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, prevăd că;
„(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioara.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţa este "supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."
Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia civilă nr. 120 din 7 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 11288/30/2013 este definitivă şi, în consecinţă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul L.H., domiciliat în Timişoara, jud. Timiş, în contradictoriu cu pârâţii primarul municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin primar şi Consiliul local al municipiului Timişoara, toţi cu sediul în Timişoara, jud. Timiş împotriva Deciziei nr. 120 din data de 07 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publica astăzi, 20 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 561/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 563/2015. Civil. Recalculare pensie. Recurs → |
|---|
