ICCJ. Decizia nr. 565/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 565/2015
Dosar nr. 4784/278/2008**
Şedinţa publică din 24 februarie 2015
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 iulie 2008 pe rolul Judecătoriei Petroşani sub Dosar nr. 4787/278/2008, reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii C.R. şi C.I.C., să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF XX Lupeni nr. top AA, în suprafaţă de 13.416,86 mp, prin achitarea sumei de 107.668,047 RON şi a cheltuielilor de judecată, urmând a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare şi a dispune efectuarea menţiunilor cuvenite la O.C.P.I – Biroul Petroşani.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a înţeles să-şi precizeze acţiunea în sensul recunoaşterii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, în baza art. 28 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 5441/2008, Judecătoria Petroşani a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Prin sentinţa civilă nr. 71/2009, Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea reclamantei, obligând-o pe aceasta la cheltuieli de judecată în sumă de 250 RON, în favoarea pârâţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că sub aspectul oportunităţii exproprierii imobilului în litigiu, a acordului de expropriere şi a despăgubirilor cuvenite, în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, operează autoritatea de lucru judecat, faţă de decizia civilă nr. 35/A/2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Ca urmare, reclamanta trebuie să urmeze procedura impusă de art. 31 din Legea nr. 33/1994.
Instanţa de fond a concluzionat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, excepţie care nu mai îngăduie cercetarea asupra fondului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părţi.
În apelul reclamantei, aceasta a solicitat modificarea în totalitate a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii, susţinând în esenţă că prin decizia civilă nr. 35/A/2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3789/2003 a C.S.J, s-a stabilit pe baza a 9 expertize, cuantumul despăgubirilor datorate pârâţilor, pentru exproprierea imobilului în litigiu.
Întrucât reclamanta a achitat în întregime aceste despăgubiri, aceasta era îndreptăţită să i se recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului conform art. 28 – 31 din Legea nr. 33/1994.
Pârâţii au solicitat, prin apelul declarat să se modifice sentinţa în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în totalitate şi să se menţină soluţia de respingere a acţiunii dar pentru alte considerente.
În privinţa considerentelor hotărârii, pârâţii au arătat că acţiunea trebuia respinsă, dar nu pentru incidenţa autorităţii de lucru judecat, ci pentru inexistenţa vreunui raport juridic între părţi, deoarece despăgubirile achitate au fost datorate în temeiul răspunderii delictuale şi nu în baza Legii nr. 33/1994.
Prin decizia civilă nr. 128/A/2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de ambele părţi, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând în considerente următoarele.
Prin decizia civilă nr. 35/A/2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3789/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit în sarcina Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., obligaţia de a plăti în favoarea lui C.R. şi C.I.C. suma de 1.076.680.474 ROL, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea imobilului construcţie şi teren, care a fost expropriat. Această valoare a fost stabilită în raport de criteriile prevăzute de Legea nr. 33/1994.
În cauza de faţă, reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. SA a învestit instanţa cu o acţiune în recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF XX Lupeni nr. top AA, ca urmare a achitării despăgubirilor.
Deşi iniţial, reclamanta a formulat acţiunea în sensul pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare–cumpărare, ulterior a precizat-o, înainte de declinare, solicitând recunoaşterea dreptului său de proprietate în baza art. 28 din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, la data sesizării Tribunalului Hunedoara, acţiunea principală, astfel cum a fost precizată, era întemeiată pe dispoziţiile art. 28 şi urm. din Legea nr. 33/1994, privind recunoaşterea dreptului de proprietate al expropriatorului, ca urmare a achitării despăgubirilor pentru imobilul expropriat.
Instanţa de fond a constatat în mod greşit incidenţa autorităţii de lucru judecat, întrucât nu a fost învestită să statueze cu privire la oportunitatea exproprierii şi la stabilirea despăgubirilor, ci în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
Prima instanţă s-a limitat doar să enumere textele legale incidente, respectiv art. 28 şi 31 din Legea nr. 33/1994, dar nu a cercetat sub niciun aspect cererea principală.
Procedând astfel, instanţa de fond a omis să analizeze pe fond pricina, pronunţând o hotărâre nelegală, astfel că, în temeiul art. 297 C. proc. civ., apelurile au fost admise, cu consecinţa desfiinţării sentinţei civile nr. 71/2009 a Tribunalului Hunedoara şi trimiterii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 262/2013, Tribunalul Hunedoara a constatat tardivitatea precizării de acţiune depusă de reclamantă la data de 02 iulie 2013 şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. împotriva pârâţilor C.R. şi C.I.C., cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. care a solicitat modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Intimaţii pârâţi au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca fiind temeinică şi legală.
Prin decizia civilă nr. 12 din 27 februarie 2014, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, în majoritate, a respins apelul declarat de reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. împotriva sentinţei civile nr. 262/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I-a civilă.
În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.
Prin primul motiv de apel a fost criticată sentinţa Tribunalului Hunedoara pentru respingerea ca tardivă a precizării de acţiune depusă de reclamantă la termenul de judecată din 2 iulie 2013, apelanta arătând că petitele ce au format obiectul precizării de acţiune au fost formulate şi prin „răspunsul la întâmpinare” depus la termenul din 26 septembrie 2008, în primul ciclu procesual, cât şi prin notele de şedinţă depuse la primul termen după desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Critica apelantei a fost apreciată fondată, însă a nu fi de natură să ducă la admiterea apelului, deoarece instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii reclamantei aşa cum a fost precizată, prin notele de şedinţă, adică s-a avut în vedere solicitarea reclamantei de a se constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în temeiul Legii nr. 33/1994, ca urmare a achitării despăgubirilor.
Prin urmare, instanţa nu a analizat condiţiile cererii pe care reclamanta a formulat-o iniţial, respectiv cererea de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu, ci a avut în vedere parcurgerea procedurii de expropriere reglementată de Legea nr. 33/1994.
Aşadar, prin respingerea ca tardivă a precizării de acţiune depusă la termenul din 2 iulie 2013 nu s-a adus niciun prejudiciu reclamantei, instanţa soluţionând pe fond cererea, aşa cum a fost precizată prin notele de şedinţă şi concluzionând că acţiunea nu este întemeiată.
Motivul de apel prin care este criticată modalitatea de soluţionare a fondului cauzei a fost respins pentru următoarele considerente.
Prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 932/2000 al Judecătoriei Petroşani, declinat în favoarea Tribunalului Hunedoara, unde a fost înregistrat sub nr. 5411/2000, reclamanţii C.I.C. şi C.R. au solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că pârâta Exploatarea Minieră L. a adus prejudicii imobilului reclamanţilor constând în degradarea casei, a anexelor gospodăreşti şi a terenului, acţiunea fiind întemeiată în drept pe disp. art. 998-999 C. civ., ceea ce reprezintă condiţiile răspunderii civile delictuale.
Prin sentinţa civilă nr. 499/2001 Tribunalul Hunedoara a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâta Exploatarea Minieră L. la plata sumei de 1.550.027.228 ROL, tribunalul reţinând în considerente că pârâta, prin atitudinea sa culpabilă a procedat la exploatarea subterană, afectând imobilele reclamanţilor fără a declanşa procedura de expropriere şi a produs acestora un prejudiciu, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C. civ.
Hotărârea a fost schimbată în apel numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor care a fost redus la suma de 1.076.680.747 ROL, decizia instanţei de apel rămânând irevocabilă prin respingerea recursului.
În considerentele deciziei nr. 3789/2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, în recurs s-a reţinut că: „În loc să recurgă la procedura Legii nr. 33/1994 (în temeiul căreia acţiunea era scutită de plata taxei de timbru), reclamanţii au ales calea răspunderii civile delictuale, în temeiul căreia instanţa de fond le-a acordat suma de 1.550.027,028 ROL”.
Cât priveşte recursul pârâtei Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., s-a reţinut că acesta viza decizia nr. 35/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia şi încheierea prin care aceasta a respins cererea de îndreptare a erorii materiale.
Sentinţa nr. 499/2001 a format obiectul unei cereri de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului formulată de petentul C.I.C., admisă de prima instanţă prin încheierea nr. 20/CC/2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 5411/2000 ce a primit nr. nou 22/97/2000.
Împotriva acestei încheieri intimata Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. a declarat apel care a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 137/2011, în sensul respingerii cererii de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului.
Şi în considerentele acestei decizii s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că despăgubirea este acordată reclamanţilor în temeiul art. 998-999 C. civ., fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, cu reţinerea faptului că pârâta nu a urmat procedura exproprierii. Curtea a constatat aşadar că dispozitivul sentinţei civile nr. 499/2001 este foarte clar şi neechivoc în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri, cadrul procesual în care s-a judecat Dosarul nr. 5411/2000 fiind menţionat explicit în hotărârea judecătorească pronunţată de instanţă.
Raportat la decizia civilă nr. 3789/2003 a Curţii Supreme de Justiţie şi faţă de decizia civilă nr. 137/2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin nerecurare, având în vedere efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, fiind tranşat şi stabilit în mod cert faptul că temeiul plăţii acelor sume de bani au fost dispoziţiile art. 998-999 C. civ. şi nicidecum Legea nr. 33/1994, susţinerile apelantei în sensul că sumele achitate au reprezentat contravaloarea imobilului construcţie şi teren, au fost apreciate ca nefondate.
Pentru aceste motive, curtea de apel a apreciat că în speţă nu a fost declanşată procedura exproprierii de către expropriator, reclamanţii nu au fost de acord cu exproprierea devreme ce procesul verbal din 19 ianuarie 2000 este un înscris contestat, iar despăgubirile achitate de reclamantă nu au fost stabilite în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că disp. art. 28 din Legea nr. 33/1994 nu sunt incidente.
Cât priveşte procesul – verbal din data de 19 ianuarie 2000, de care se prevalează reclamanţii, s-a observat că acesta nu cuprinde acordul de voinţă al părţilor, odată ce înaintea semnăturii pârâtului C.C. este făcută menţiunea „nu sunt de acord”, menţiune care nu poate fi considerată ca exprimând o acceptare a celor consemnate în cuprinsul înscrisului.
Nu se poate socoti nici că prin decizia civilă nr. 128/A/2009, Curtea de Apel ar fi dat o dezlegare fondului problemei de drept supusă examinării, din considerentele hotărârii rezultând că instanţa a statuat doar asupra naturii cererii deduse judecăţii, stabilind că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în recunoaşterea dreptului său de proprietate în baza art. 28 din Legea nr. 33/1994, asupra căreia a îndrumat instanţa de fond să se pronunţe.
Solicitarea apelantei de reanalizare a înscrisurilor depuse de părţi în Dosarele nr. 541/2000 al Tribunalului Hunedoara şi nr. 932/2000 al Judecătoriei Petroşani nu poate fi primită, rolul instanţei, în această cauză, nefiind acela de a rejudeca acţiunea finalizată prin sentinţa civilă nr. 499/2001 a Tribunalului Hunedoara, ci de a se pronunţa asupra incidenţei acestei hotărâri asupra litigiului pendinte.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., solicitând în baza art. 304 pct. 9, admiterea recursului şi pe cale de consecinţă modificarea în totalitate deciziei atacate în sensul recunoaşterii dreptului de proprietate a reclamantei Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., asupra imobilului teren în suprafaţă de 13.416,86 mp, casă de locuit, anexe gospodăreşti, situate în municipiul Lupeni, strada P. nr. 6 înscris în CF XX Lupeni, nr. topo. AA conform art. 28 din Legea nr. 33/1994, în sensul obligării pârâţilor la transferul dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra imobilelor înscrise în CF cu numărul de mai sus; întabularea dreptului de proprietate a Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., a terenului în suprafaţă de 13.416,86 mp imobilului casă de locuit şi anexe gospodăreşti situate în municipiul Lupeni, strada P., nr. 6, înscrise în CF XX Lupeni, nr. topo. AA, cu cheltuieli de judecată conform documentelor justificative
În motivarea recursului s-au arătat următoarele.
În ceea ce priveşte respingerea apelului pe motiv că în cauza dedusă judecăţii ar fi incidente prevederile art. 998, 999 C. civ. 1864 şi nu prevederile Legii nr. 33/1994, întrucât în Dosarul nr. 932/2000 al Judecătoriei Petroşani, declinat în favoarea Tribunalului Hunedoara şi înregistrat sub nr. 5411/2000, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe prevederile art. 998, 999 C. civ. şi procesul verbal din 19 ianuarie 2000 nu ar cuprinde acordul de voinţă al părţilor, recurenta a arătat că aceste constatări nu corespund adevărului, astfel că instanţa de apel - în opinia majoritară - a interpretat în mod greşit faptul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile legale privind exproprierea.
Astfel, în scopul evitării producerii unor accidente ca urmare a exploatării cărbunelui în zona nordică stratul ZZ blocul BB, panoul 1 a câmpului minier Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., ce puteau avea loc asupra imobilelor construcţii şi anexe gospodăreşti de la suprafaţă cât şi a terenului în suprafaţă de 13.416,86 mp din Lupeni, strada P. nr. 6, judeţul Hunedoara, în conformitate cu art. 4 şi 6 din Legea nr. 33/1994 coroborat cu art. 4 şi 6 din Legea Minelor nr. 61/1998 şi Legea nr. 85/2003 se impunea exproprierea imobilului locuinţă, anexe gospodăreşti şi teren prin vânzare - cumpărare fără declanşarea procedurii declarării utilităţii publice.
Prin procesul verbal încheiat la data de 19 ianuarie 2000 pârâţii au fost de acord cu exproprierea imobilului construcţie, anexe gospodăreşti şi teren, însă a fost refuzată oferta de despăgubire specificându-se că valoarea (204.200.000 ROL) 20.420 RON rezultată din expertiză tehnică nu este reală. Au fost respectate prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Că este vorba de acţiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 33/1994, rezultă şi din considerentele deciziei civile nr. 128/A/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată în prezentul dosar prin care a fost casată sentinţa Tribunalului Hunedoara şi trimisă cauza spre rejudecare.
Mai mult, pârâţii, în concluziile scrise depuse în Dosarul nr. 5411/2000 îşi întemeiază motivele pe procesul verbal încheiat la data 19 ianuarie 2000 în care recunosc că au fost invitaţi la negocieri în vederea stabilirii despăgubirilor şi că solicită exproprierea totală arătând ce imobile doresc a fi expropriate. Pe parcursul procesului pârâţii arată: „solicităm exproprierea totală şi nu parţială pentru motivul că imobilul în litigiu (teren casă şi anexe) a ajuns la acest nivel de degradare (…) datorită efectelor exploatării prin subminare a zăcământului de cărbune şi datorita faptului că evoluţia efectelor distructive la suprafaţa terenului a acestei operaţiuni este imprevizibilă şi continuă".
Prin precizarea de acţiune din Dosarul 932/2000 al Judecătoriei Petroşani, pârâţii învederează şi recunosc implicit că acţiunea promovată de ei se bazează pe prevederile Legii nr. 33/1994, arătând instanţei că, numai în subsidiar, dacă instanţa constată că nu sunt îndeplinite prevederile Legii nr. 33/1994 îşi rezervă dreptul de-a invoca prevederile art. 998 - 999 C. civ., dar după cum se observă din actele depuse la dosarul cauzei (decizii şi sentinţe), instanţele au constatat că sunt incidente prevederile Legii nr. 33/1994 şi nu prevederile art. 998-999 C. civ., astfel că sunt incidente prevederile art. 28 din Legea nr. 33/1994.
De asemenea, prin răspunsul la întâmpinare făcut în Dosarul nr. 5411/2000 al Tribunalului Hunedoara la termenul din data de 30 noiembrie 2000 pârâţii din prezenta cauză au solicitat exproprierea totală şi nu parţială în conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1994.
Nu în ultimul rând, trebuie ţinut seama de faptul că în toate expertizele şi contraexpertizele tehnice întocmite experţii tehnici au avut în vedere la stabilirea despăgubirilor valoarea de înlocuire a imobilelor, construcţiilor a anexelor gospodăreşti, etc. cât şi valoarea de înlocuire a terenului şi nu doar a pagubelor produse şi a beneficiului nerealizat prin exploatarea subterană a cărbunelui. Dacă ar fi fost incidente prevederile art. 998 - 999 şi nu prevederile Legii nr. 33/1994 atunci ar fi fost normal ca la stabilirea pagubelor provocate de exploatarea subterană, experţii să ţină seama doar de pagubele produse imobilului şi de beneficiul nerealizat.
Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., nefiind de acord cu suma de 155.002,72 RON, a declarat apel solicitând reducerea cuantumului sumei, considerând ca este prea mare.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 35/A/2002, pronunțată în Dosarul nr. 554/2002, a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 499 din 08 noiembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara, a schimbat, în parte, sentinţa atacată, dispunând ca Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. să achite suma de 107.668,047 RON (1.076.680.474 ROL).
Cu privire la neexplicitarea în cuprinsului dispozitivului hotărârii a ceea ce înseamnă despăgubiri civile, instanţa de apel motivează că dispozitivul sentinţei cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 258 C. proc. civ. și „că exproprierea este oportună rezultă din înseşi atitudinea pârâtei la nivelul căreia a fost constituită comisia de organizare în desfăşurarea analizei de ofertă pentru imobilele afectate de exploatarea cărbunelui". Prin raportul de expertiză topometrică au fost stabilit identitatea şi suprafaţa imobilelor ce urmează a fi expropriate dar evaluarea acestora urmează să fie făcută nu de experţi topometriei ci de către experţi în construcţii.
Împotriva deciziei civile nr. 35/A/2002 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a declarat recurs de Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. şi de către pârâţii C.I.C. şi C.R.
Ambele recursuri au fost respinse, dar instanţa de recurs a reţinut că „pârâta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., a respectat procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publică impusă de Legea nr. 33/1994 astfel că se impune obligarea acesteia la despăgubiri".
Tot instanţa de recurs a reţinut că „pârâta apelantă, adică Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. a renunţat la criticile ce vizau identificarea terenului valoarea construcţiei şi oportunitatea exproprierii dat fiind acordul de expropriere consemnat în procesul verbal din 19 ianuarie 2000".
Împotriva deciziei civile nr. 3789 din 03 octombrie 2003 pronunţată de instanţa de recurs - Curtea Supremă de Justiţiei, pârâţii C.I.C. şi C.R., au promovat contestaţie în anulare precizând că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze motivele de modificare a deciziei civile motivând că, fără nici o justificare a înlăturat temeiul legal în baza căruia s-a introdus acţiunea şi anume răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 C. civ. bazându-şi soluţia pe dispoziţiile pe art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi a H.G. nr. 834/1991 care sunt străine cauzei.
Instanţa verificând decizia civilă nr. 3789/2003 a constatat că instanţa de recurs a analizat toate motivele invocate de pârâţii C.I.C. şi C.R. având însă alte argumente decât ale acestora faţă de acordul de expropriere consemnat în procesul verbal din 19 ianuarie 2000, respingând astfel contestaţia în anulare ca nefondată.
În obiectivele expertizei tehnice efectuate în Dosarul nr. 5411/2000 Capitolul 2 s-a dispus: „să se evalueze conform Legii nr. 33/1994 despăgubirile şi prejudiciul cauzat ca urmare a necesităţii exproprierii, să se identifice terenul şi construcţii cu datele din CF şi în teren să se precizeze dacă se impune exproprierea totală sau parţială a imobilului".
Concluziile expertului sunt că valorile de despăgubire s-au stabilit conform Legii nr. 33/1994 şi a H.G. nr. 834/1991, că este necesară exproprierea întregului imobil şi anexelor gospodăreşti şi a imobilului în suprafaţă de 13.416,86 mp stabilit prin expertiza tehnică şi agricolă efectuată. Potrivit art. 4 şi 6 din Legea nr. 33/1994 coroborat cu art. 4 şi 6 din Legea minelor nr. 61/1998, pârâţii şi Exploatarea Minieră L. s-au înţeles asupra modalităţii de transfer a dreptului de proprietate dar nu şi asupra despăgubirilor cuvenite fără declanşarea procedurii utilităţii publice (în negocierea din 19 ianuarie 2000 pârâţii au solicitat totodată şi exproprierea terenului, ba mai mult au solicitat să locuiască în continuare în imobilul casă ca chiriaşi până îşi pot găsi altă locuinţă pe proprie răspundere).
Şi la pronunţarea deciziei nr. 3789 din 03 octombrie 2003 de către instanţa de recurs - Curtea Suprema de Justiţie - în Dosarul 2629/2002 s-a ţinut cont de procesul verbal încheiat în data de 19 ianuarie 2000, astfel, „în motivarea deciziei pronunţată de instanţa de apel, s-a reţinut că pârâta a renunţat la criticile ce vizau identificarea terenului, valoarea construcţiilor şi oportunităţii exproprierii, dat fiind acordul de expropriere consemnat în procesul verbal din 19 ianuarie 2000".
Că este vorba de expropriere, că prin procesul verbal din 19 ianuarie 2000 se prevedea acest lucru şi că pârâţii au fost de acord cu exproprierea, singurul lucru cu care nu au fost de acord fiind cuantumul despăgubirilor, rezultă şi din cuprinsul sentinţei penale nr. 30/2013 pronunţate de Judecătoria Ineu, în Dosarul nr. 1335/246/2012, sentinţă prin care a fost respinsă plângerea penală formulată de pârât.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Înalta Curte a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată la data de 19 septembrie 2008, în sensul recunoaşterii dreptului de proprietate a reclamantei Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., asupra imobilului teren în suprafaţă de 13.416,86 mp, casă de locuit, anexe gospodăreşti, situate în municipiul Lupeni, strada P. nr. 6 înscris în CF XX Lupeni, nr. topo. AA conform art. 28 din Legea nr. 33/1994, în sensul obligării pârâţilor la transferul dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra imobilelor înscrise în CF cu numărul de mai sus; radierea dreptului de pe numele pârâților și întabularea dreptului de proprietate a Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., a terenului în suprafaţă de 13.416,86 mp imobilului casa de locuit şi anexe gospodăreşti situate în municipiul Lupeni, strada P., nr. 6, înscrise în CF XX Lupeni, nr. topo. AA, cu cheltuieli de judecată, precizare reluată cu motive suplimentare, la solicitarea primei instanțe de fond, la data de 02 iulie 2013.
În recurs reclamantul nu a mai susținut admiterea capătului de cerere privind radierea dreptului de proprietate al pârâților.
Faptul că aceasta a fost cererea cu care a fost legal învestită instanța de judecată a fost reținut și de către instanța de apel, prin raportare la decizia dată într-un ciclu procesual anterior în apel, nr. 128/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instanță, hotărâre irevocabilă cu privire la care nu se mai putea reveni în rejudecare.
În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele: ”În cauza de faţă, reclamanta Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. a învestit instanţa cu o acţiune în recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF XX Lupeni nr. top AA, ca urmare a achitării despăgubirilor.// Deşi iniţial, reclamanta a formulat acţiunea în sensul pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, ulterior a precizat-o, înainte de declinare, solicitând recunoaşterea dreptului său de proprietate în baza art. 28 din Legea nr. 33/1994.// Ca atare, la data sesizării Tribunalului Hunedoara, acţiunea principală, astfel cum a fost precizată, era întemeiată pe dispoziţiile art. 28 şi urm. din Legea nr. 33/1994, privind recunoaşterea dreptului de proprietate al expropriatorului, ca urmare a achitării despăgubirilor pentru imobilul expropriat”.
Recurentul reclamant a solicitat, în principal, recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în CF XX Lupeni nr. top AA, ca urmare a achitării despăgubirilor stabilite prin decizia civilă nr. 35/A/2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3789/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 28 şi urm. din Legea nr. 33/1994.
Din considerentele deciziei nr. 128/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, menționate anterior, s-a reținut de asemenea că ”Prin decizia civilă nr. 35/A/2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3789/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit în sarcina Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L., obligaţia de a plăti în favoarea lui C.R. şi C.I.C. suma de 1.076.680.474 ROL, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea imobilului construcţie şi teren, care a fost expropriat. Această valoare a fost stabilită în raport de criteriile prevăzute de Legea nr. 33/1994”.
Ținând cont de cererea cu care a fost învestită instanța în cadrul prezentului litigiu, așa cum a fost menționat anterior, un alt aspect care trebuia lămurit este cauza cererii de chemare în judecată (causa debendi - situația de fapt calificată juridic), care a făcut obiectul Dosarului nr. 5411/2000 al Tribunalului Hunedoara, în care s-au pronunțat în primă instanță, sentința nr. 499/2001, în apel, decizia nr. 35/A/2002 de către Curtea de Apel Alba Iulia, și în recurs, decizia nr. 3789/2003 de Curtea Supremă de Justiție.
Pentru a se determina acest lucru trebuie pornit de la considerentele deciziei pronunțate de către instanța de recurs aceasta, în calitate de instanță de control de ultim grad, putând modifica și considerentele care intră în puterea de lucru judecat, care se atașează dispozitivului.
De aceea, este nerelevant sub acest aspect faptul că în hotărârea prin care s-a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 499/2001 (cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru că nu se cerea lămurirea dispozitivului, ci a considerentelor, nefiind întrunite cerințele legale), s-ar fi reținut că din considerentele acestei sentințe reiese că despăgubirea a fost acordată în temeiul răspunderii civile delictuale.
În considerentele sentinței nr. 499/2001 s-a reținut că despăgubirile acordate sunt corespunzătoare privării de proprietate a reclamanților (pârâții din prezenta cauză) ca urmare a faptei pârâtei (reclamanta din prezenta cauză) care a încălcat obligația generală de a nu păgubi pe nimeni prin efectuarea lucrărilor anterior finalizării procedurilor de expropriere a imobilului.
Prejudiciul a fost apreciat ca actual, dar și viitor și sigur, fiind reprezentat de pierderea iminentă a imobilului compus din teren și construcții, ca urmare a lucrărilor efectuate în subteran de către reclamanta din prezentul litigiu.
Sentinţa civilă nr. 499/2001 a format obiect al apelului, iar prin decizia nr. 35/A/2002 Curtea de Apel Alba Iulia a redus cuantumul despăgubirilor la suma de 1.076.680.474 ROL, reţinând în considerente că valoarea terenului trebuie redusă, corespunzător criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, criticile apelantei fiind formulate doar în ceea ce priveşte valoarea terenului, astfel că valoarea construcţiei şi a pagubei agricole nu a mai format obiect de analiză în faţa instanţei de apel.
Această decizie a rămas irevocabilă prin decizia nr. 3789/2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în Dosar nr. 2629/2002.
Instanța de apel, în rejudecare, în opinia majoritară, a reținut din decizia nr. 3789/2003 a Curții Supreme de Justiție paragraful în care, răspunzând motivului de recurs formulat de către reclamanți (pârâții din prezenta cauză) prin care se susținea că apelul pârâtei Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. trebuia anulat ca insuficient timbrat, se constată că: „În loc să recurgă la procedura Legii nr. 33/1994 (în temeiul căreia acţiunea era scutită de plata taxei de timbru), reclamanţii au ales calea răspunderii civile delictuale, în temeiul căreia instanţa de fond le-a acordat suma de 1.550.027,028 RON”.
Instanța de apel, a ales să ignore paragraful din această hotărâre în care se reține că „între părţi au avut loc negocieri în vederea exproprierii, finalizate prin acordul de transfer al dreptului de proprietate, neînţelegerile vizând numai cuantumul despăgubirilor”.
De asemenea, s-a reţinut că reclamanţii au urmărit de fapt, într-o formă atipică, finalitatea procedurii exproprierii, pentru care şi-au dat acordul, consemnat în procesul verbal din 19 ianuarie 2000.
Discuții cu privire la obiectul acelei cereri de chemare în judecată nu există, acesta constând în pretenția de a fi obligat pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând valoarea terenului, a casei de locuit, a anexelor gospodărești și a recoltelor agricole/pomi fructiferi, obiect identic cu al unei cereri de acordare a unei sume de bani ca urmare a exproprierii.
Suma care le-a fost acordată în cadrul acelui litigiu a fost reprezentată de contravaloarea imobilului compus din teren, casă de locuit, anexe gospodărești, culturi agricole, ceea ce reprezintă contraprestația cedării dreptului de proprietate, iar nu cea a încălcării doar a unui atribut al acesteia, aceasta fiind modalitatea de reparație a prejudiciului constând în efectuarea exploatării subsolului cu deteriorarea iremediabilă, conform expertizelor, a construcțiilor și terenului, înainte de finalizarea procedurii exproprierii.
Astfel, având în vedere considerentele intrate în puterea lucrului judecat ale deciziei nr. 3789/2003 a Curții Supreme de Justiție, dar și ale deciziei nr. 35/A/2002 pronunțată de către Curtea de Apel Alba Iulia în același dosar, care se atașează dispozitivului, precum și considerentele deciziei nr. 128/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, menționate anterior, irevocabilă, pronunțată într-un ciclu procesual anterior în prezentul litigiu, prin care au fost dezlegate anumite chestiuni litigioase printre care și interpretarea deciziilor de mai sus, în sensul relevat anterior, Înalta Curte va constata, urmare a procedurii exproprierii imobilului în cauză finalizată prin plata despăgubirilor cuvenite către pârâţii C.I.C. şi C.R., evaluate conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, existența în patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 13.416,86 m.p., casă de locuit şi anexe gospodăreşti, situat în municipiul Lupeni, str. P. nr. 6, înscris în CF XX Lupeni, nr. topo AA.
Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce îndată ce obligaţiile impuse lui prin hotărâre judecătorească au fost îndeplinite.
Astfel, a fost apreciat ca lipsită de interes, raportat la acest text de lege, capătul de cerere distinct de a fi obligați pârâții să transfere dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului, acesta producându-se de drept la momentul în care obligaţiile impuse prin hotărârea judecătorească pronunțată în litigiul anterior au fost îndeplinite.
Soluția instanțelor de fond privind capătul de cerere privind radierea dreptului de proprietate al pârâților nu a mai fost criticată în recurs astfel că nu face obiectul analizei instanței, conform art. 316 raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, capătul de cerere privind întabularea dreptului de proprietate în temeiul exproprierii în favoarea reclamantei a fost apreciat ca prematur, această cerere urmând a fi adresată în prealabil, conform dispozițiilor Legii nr. 7/1996, oficiilor de carte funciară.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare, dar a invocat prin concluziile scrise, depuse după încheierea dezbaterilor în cauză, prescripția dreptului de a cere prestația tabulară. Înalta Curte nu va analiza această apărare, care implică, în prealabil, și o analiză a calificării prezentei cereri de chemare în judecată, având în vedere că nu a fost invocată cu respectarea dreptului la apărare al părții adverse, căreia nu i s-a dat astfel posibilitatea să pună concluzii cu privire la aceasta.
În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. va admite recursul, va modifica în tot decizia atacată, va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 262 din data de 9 octombrie 2013 a Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, va schimba în tot sentinţa, va admite în parte cererea de chemare în judecată aşa cum a fost precizată la data de 2 iulie 2013, va constata dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 13.416,86 m.p., casă de locuit şi anexe gospodăreşti, situat în municipiul Lupeni, str. P. nr. 6, înscris în CF XX Lupeni, nr. topo. AA, ca urmare a exproprierii de la pârâţii C.I.C. şi C.R., va respinge celelalte capete de cerere.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga pe intimatul-pârât C.I.C. către recurentul-reclamant la plata sumei de 565 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxe judiciare de timbru și bilete de transport pentru deplasare la termenele de judecată din fața instanțelor de fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul Complexul Energetic Hunedoara SA – Exploatarea Minieră L. împotriva deciziei nr. 12 din data de 27 februarie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Modifică în tot decizia.
Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 262 din data de 9 octombrie 2013 a Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.
Schimbă în tot sentinţa.
Admite, în parte, cererea de chemare în judecată aşa cum a fost precizată la data de 2 iulie 2013.
Constată dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 13.416,86 m.p., casă de locuit şi anexe gospodăreşti, situat în municipiul Lupeni, str. P. nr. 6, înscris în CF XX Lupeni, nr. topo AA, ca urmare a exproprierii de la pârâţii C.I.C. şi C.R.
Respinge celelalte capete de cerere.
Obligă pe intimatul-pârât C.I.C. către recurentul-reclamant la plata sumei de 565 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5/2015. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 580/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
