ICCJ. Decizia nr. 604/2015. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 604/2015
Dosar nr. 4427/1/2014
Şedinţa publică din 26 februarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregjstrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 17 decembrie 2014, I.G. a învestit instanţa cu soluţionarea revizuirii deciziei civile nr. 5412 din data de 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, susţinându-se că prin aceasta se încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 3983/2013 Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocând, în drept, dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuentul a arătat că cererea sa de revizuire este admisibilă, fiind îndeplinite toate cerinţele ce decurg din dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
1. Există identitatea de părţi, obiect, cauză.
Astfel, părţile implicate în cele două cauze sunt identice, I.G. reclamant şi SC E. SA, pârâtă, obiectul hotârârilor invocate: contestaţie decizie unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea sau încetarea contractului individual de muncă şi contestaţie la decizia de concediere privind abateri repetate, cauza sau scopul hotărârilor este acelaşi: anularea deciziilor unilaterale ale angajatorului.
2. Problema de drept rezolvată prin decizia nr. 3983 din 6 septembrie 2013, Dosar nr. 2727/98/2012 se impune cu putere de lucru judecată faţă de a doua, decizia nr. 5412 din 19 noiembrie 2014, Dosar nr. 3904/98/2012, căreia i s-a dat o rezolvare contrară.
Consideră că în cauză sunt două hotărâri pronunţate asupra aceluiaşi litigiu care conţin dispoziţii potrivnice în ceea ce priveşte dispozitivul şi considerentele pe care se sprijină.
3. Decizia a cărei revizuire se solicită este susceptibilă de revizuire, întrucât prin aceasta s-a evocat fondul cauzei.
Pentru aceste motive, revizuentul solicită ca în contradictoriu cu intimata, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se admită cererea de revizuire, în sensul de a se anula decizia civilă nr. 5412 din data de 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La 24 februarie 2015, s-a înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întâmpinarea formulată de intimata SC E., prin care s-a solicitat în principal, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, faţă de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:
Invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei şi să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunţată în cauză.
Drept urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă hotărârea potrivnică, a cărei anulare se cere să fi încălcat puterea lucrului judecat dat de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi şi având aceeaşi calitate.
În speţă, în cauzele soluţionate prin hotărârile invocate a fi potrivnice, cerinţa îndeplinirii triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţii cumulativ cerute, nu este verificată.
Astfel, se constată că, între revizuent şi intimată au existat raporturi de muncă în baza unui contractului individual de muncă, revizuentul ocupând funcţia de „cadru tehnic PSI".
În cursul anului 2012, revizuentul I.G. a fost sancţionat pentru săvârşirea mai multor abateri disciplinare cu: avertisment prin decizia nr. 27 din 21 mai 2012, reducerea salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni prin decizia nr. 39 din 09 iulie 2012 şi concedierea disciplinară prin deciziei nr. 56 din 19 septembrie 2012.
Cele trei decizii de sancţionare au fost contestate de revizuent. Primele două au fost irevocabil anulate, iar ultima, cea a concedierii, a fost anulată în prima instanţă, iar în recurs, ca urmare a modificării soluţiei pronunţate în primă instanţă, s-a respins contestaţia formulată de I.G. împotriva deciziei de concediere.
Împotriva decizii nr. 5412/2014, pronunţată în recurs, a fost promovată prezenta cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prevăd că se poate cerere revizuirea dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Cele două hotărâri la care se referă revizuentul nu au fost pronunţate în aceeaşi pricină, astfel, decizia nr. 3983 din 06 septembrie 2013 a fost pronunţată în Dosarul nr. 2727/98/2012, dosar având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 39 din 09 iulie 2012 de sancţionare cu reducerea salariului pe o perioada de 3 luni, iar decizia nr. 5412 din 19 noiembrie 2014 a fost pronunţată în Dosarul nr. 3904/98/2012, dosar având ca obiect contestaţia împotriva deciziei nr. 56 din 19 septembrie 2012 de concediere disciplinară.
Se observă că cele două hotărâri au fost pronunţate în pricini diferite, deoarece obiectul acţiunilor promovate de revizuent este diferit, respectiv, anularea unor decizii emise de angajator prin care s-au aplicat sancţiuni diferite.
Simplul fapt că deciziile contestate au fost emise de acelaşi angajator împotriva aceluiaşi salariat nu înseamnă că există pricini identice; într-adevăr, părţile în cele două cauze sunt aceleaşi, dar obiectul şi cauza acestora sunt diferite.
Astfel, obiectul este reprezentat de contestarea a două acte juridice diferite, respectiv a două decizii de sancţionare disciplinară diferite; scopul (cauza) promovării celor două litigii soluţionate prin deciziile invocate a fi contrare este diferit; în timp ce în primul litigiu, scopul contestatorului a fost acela de a anula/înlătura sancţiunea reducerii salariului pe 3 luni, în al doilea litigiu, scopul a fost acela de a anula/înlătura măsura concedierii şi de a relua raporturile de muncă.
În consecinţă, cele două hotărâri invocate de revizuent sunt pronunţate în dosare cu obiecte şi cauze juridice diferite, chiar dacă între aceleaşi părţi, aşa încât, urmează să se constate că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, motiv pentru care cererea urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
În consecinţă, cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (7) C. proc. civ., având ca obiect revizuirea formulată de revizuentul I.G. împotriva deciziei nr. 5412 din data de 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul I.G. împotriva deciziei nr. 5412 din data de 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 602/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 610/2015. Civil → |
|---|
