ICCJ. Decizia nr. 638/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 638/2015
Dosar nr. 20625/212/2011
Şedinţa publică din 10 martie 2015
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 9 august 2011, reclamanta SC R.R. SA a chemat în judecată pe pârâtul Oraşul Năvodari prin primar, solicitând instanţei a constata dreptul de proprietate al acesteia asupra construcţiilor denumite ,,Club P.” (Năvodari, jud. Constanţa) ,,Sala Box” situată în Năvodari, precum şi a imobilului situat în Năvodari, jud. Constanţa, cu menţiunea că referitor la acest ultim imobil, terenul pe care a fost edificat întregul bloc de 160 apartamente aparţine Oraşului Năvodari.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1846 şi urm.C. civ., art. 482, art. 645, reclamanta a arătat că este proprietara terenului aferent construcţiilor pentru care se solicită a se constata dreptul de proprietate şi a susţinut că, prin Decretul nr. 363/1977 al fostului Consiliul de Stat al R.S.R. s-au aprobat principalii indicatori tehnico - economici ai Combinatului P. Midia (actuala rafinărie P. aparţinând SC R.R. SA), precum şi realizarea investiţiilor conexe, inclusiv a Clubului P. Prin acelaşi decret s-a aprobat realizarea a 160 apartamente pentru cazarea temporară a personalului din ţară ce asigura asistenţa tehnică Combinatului P. Midia.
S-a arătat că investiţiile au fost înregistrate în contabilitatea societăţii, iar în anul 1990, ca urmare a apariţiei Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 1176/1990, Combinatul P. Midia a devenit SC P. SA, iar în anul 2003 această societate şi-a schimbat denumirea în SC R.R. SA.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 5/1990, bunurile aflate în administrarea societăţilor au rămas în proprietatea acestora, terenurile au fost evaluate potrivit H.G. nr. 834/1991, fiind emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 07 ianuarie 1994 şi anexele la acestea, fiind totodată perfectate procesele- verbale de recepţie a documentaţiilor cadastrale şi procesele - verbale de recepţie a documentaţiilor cadastrale, inclusiv pentru construcţiile ce fac obiectul prezentei acţiuni, construcţii menţionate în aceste documente.
În ceea ce priveşte blocul de locuinţe, reclamanta a indicat faptul că acesta nu a fost menţionat în anexele certificatului de proprietate, deoarece 159 de apartamente din totalul celor 160 apartamente au fost înstrăinate către angajaţii societăţii de către reclamantă în cursul anului 1994, aceasta din urmă păstrând doar un apartament.
Prin sentinţa civilă nr. 705 din 20 ianuarie 2012, Judecătoria Constanţa şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a pricinii, reţinând că, în raport de valoarea indicată a imobilelor ( 2.988.506,91 lei) competenţa aparţine Tribunalului Constanţa, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. de la 1865, întrucât, tribunalul judecă în primă instanţă ,,procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei”(…).
Ulterior declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a-II-a civilă, care, prin sentinţa nr. 3596 din 23 decembrie 2013 a admis acţiunea. A constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra următoarelor imobile: construcţia denumită Club P. (sau Club P.) situată în Năvodari, judeţul Constanţa, construcţia Sală Box situată în Năvodari, judeţul Constanţa, apartament situat în Năvodari, judeţul Constanţa, toate cele trei imobile astfel cum sunt identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert B.E.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada înfiinţării SC P. SA, ca urmare a adoptării H.G. nr. 1176/1990 în baza Legii nr. 15/1990 (filele 20-45 dosar) succesoarea Combinatului P. Midia care şi-a încetat activitatea la înfiinţarea noii societăţi comerciale şi ulterior, a schimbării denumirii societăţii, în SC R.R. SA.
A mai reţinut instanţa că, prin Decretul nr. 363/1977 al Consiliul de Stat al R.S.R. (fila 11 dosar iniţial) s-au aprobat principalii indicatori tehnico - economici ai Combinatului P. Midia (actuala rafinărie P. aparţinând SC R.R. SA), precum şi realizarea investiţiilor conexe, inclusiv a clubului P.
Totodată, prin art. 9 din acest decret s-a prevăzut exproprierea, trecerea în proprietatea statului şi darea în administrare directă a Combinatului P. Midia a terenului în suprafaţă de 357.407 mp, iar prin art. 12 s-a aprobat realizarea investiţiilor conexe prevăzute în anexa nr. 7.
Prin acelaşi decret, în art. 13 s-a prevăzut realizarea de către Combinatul P. Midia a unui număr de 100 apartamente pentru cazarea temporară a personalului din ţară ce asigura asistenţa tehnică Combinatului P. Midia.
Instanţa a apreciat, ca neîntemeiate, susţinerile pârâtului Oraşul Năvodari, în sensul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care au fost edificate cele două construcţii, Club P. şi Sala de box, întrucât, prin emiterea C.A.D.P.T. (fila 46 dosar), s-a trecut în proprietatea reclamantei suprafaţa de teren de 4.957.649,97 mp, suprafaţă identificată prin anexa 2 şi planurile topografice cuprinse în anexele 4 şi 5 din documentaţia de stabilire şi evaluare a terenurilor înregistrată din 16 decembrie 1992 la O.C.O.T.J. Constanţa.
Or, în anexa nr. 2 menţionată în acest titlu de proprietate este specificat şi terenul aflat în patrimoniul reclamantei situat sub căminul de nefamilişti Năvodari şi Clubul P. ( fila 49 dosar).
Pentru aceste terenuri de sub construcţiile Club P., Sala de Box şi terenul situat sub bloc Intervenţii pe strada Frunzelor nr. 10 există şi procesele–verbale de vecinătate menţionate în petitul acţiunii.
Aceste imobile sunt înregistrate în contabilitatea reclamantei, astfel cum rezultă din fişa mijlocului fix (filele 51-57,59, 60 şi 61), iar potrivit certificatului fiscal din 24 iunie 2011 şi nr. 288761/13 noiembrie 2012 (fila 39 dosar Tribunal) emis de Primăria Oraşului Năvodari (fila 6 dosar), reclamanta a achitat taxele şi impozitele aferente acestor imobile.
În ceea ce priveşte edificarea construcţiei situată în bloc Intervenţii, tribunalul a reţinut că, la dosarul cauzei a fost depusă autorizaţia pentru executarea de lucrări, din cuprinsul căreia rezultă că, urmare cererii adresate de Combinatul P. Năvodari s-a emis autorizaţia pentru construirea a 3 cămine nefamilişti, (900 locuri) locuinţe intervenţie (160 locuri) în Oraşul Năvodari, astfel că sunt confirmate susţinerile reclamantei în sensul că aceasta a edificat blocul în care este situat apartamentul 41 situat în Năvodari.
Referitor la edificarea construcţiilor Clubul P. şi Sala de box, instanţa a reţinut că, astfel cum rezultă şi din expertiza efectuată în cauză, aceste clădiri au fost edificate anterior anului 1979 de către U.S.A.S. Năvodari (a se vedea şi declaraţia martorei H.R. fila 100 dosar )însă, începând cu anul 1979 au fost folosite exclusiv de reclamantă.
La momentul construirii Combinatului P., sediul acestuia a fost în acele clădiri, fiind astfel confirmate susţinerile reclamantei potrivit cărora, de la momentul construirii combinatului, a folosit imobilul de pe strada Tineretului nr. 3, până în prezent, comportându-se ca un adevărat proprietar.
Tribunalul a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 489 C. civ. potrivit cărora,,p roprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei si a subfeţei lui” şi dispoziţiile art. 492 din acelaşi cod, în raport de care,,orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte în contră”.
S-a instituit o prezumţie legală relativă, potrivit căreia, titularii dreptului de proprietate asupra terenului sunt şi proprietarii construcţiilor edificate pe acest teren.
Reţinând că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de sub construcţiile Club P. (sau Club Petrochimistul), construcţia Sală Box, în lipsa unei dovezi contrare, s-a apreciat că subzistă în favoarea reclamantei prezumţia relativă că aceasta este şi proprietara construcţiilor, ca efect al accesiunii imobiliare.
Împotriva sentinţei civile nr. 3596 din 23 decembrie 2013 a Tribunalului Constanţa a declarat apel pârâtul Oraşul Năvodari prin primar, susţinând că reclamanta nu a făcut dovada deţinerii efective a unui drept de proprietate asupra terenurilor, precum şi asupra celor trei construcţii.
Mai mult, s-a invocat faptul că, reclamanta are obligaţia de a dovedi împrejurarea că cele trei imobile au fost edificate de către aceasta, or, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză, imobilele au fost edificate în anii 1950, 1960, cu mult înainte ca reclamanta să-şi fixeze punctul de lucru pe raza oraşului Năvodari.
Beneficiarul autorizaţiei de construire este fostul U.S.A.S., iar construcţiile nu au nicio legătură cu reclamanta din cauză.
S-a menţionat în criticile din apel că nu sunt îndeplinite nici condiţiile de constatare a dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, instanţa de fond realizând o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 482, art. 1846-1847 C. civ.
Prin decizia nr. 510 din 27 octombrie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Oraşul Năvodari prin primar.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă că, prin Decretul nr. 363/1977 al fostului Consiliu de Stat s-au aprobat principalii indicatori tehnico-economici ai Combinatului P. Midia, precum şi realizarea investiţiilor conexe, inclusiv a Clubului P.
Pentru realizarea obiectivului, Combinatul P. Midia, prin art. 9 al Decretului nr. 363/1977 s-a dispus exproprierea unei suprafeţe de teren de 367.407 mp, trecerea în proprietatea statului şi în administrarea directă a combinatului.
Conform anexei 6 şi 7 (filele 18-19, vol.I) s-au prevăzut şi efectuarea a 160 apartamente de intervenţie, precum şi investiţii social-culturale la Năvodari.
Ulterior, prin H.G. nr. 1176/1990 - în temeiul Legii nr. 15/1990- s-a dispus înfiinţarea societăţii SC P. SA şi încetarea activităţii Combinatului P. Midia, patrimoniul acestuia fiind preluat de societatea nou înfiinţată.
Societatea nou înfiinţată şi-a schimbat denumirea, în prezent fiind SC R.R. SA.
Conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, i s-a recunoscut S.C. P. S.A. (autoarea reclamantei) dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 4.957.649,97 mp (fila 46 vol.I).
În situaţia centralizată privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul S.C. P. S.A., s-a menţionat existenţa căminului de nefamilişti şi a Clubului P., iar în procesul-verbal de vecinătate sunt evidenţiate Clubul P., punctul termic şi sala de box, precum şi 160 apartamente de intervenţie (filele 62, 64, 66).
Deci, în anul 1993, construcţiile în litigiu existau şi se aflau pe terenul cu privire la care i-a fost atestat dreptul de proprietate al S.C. P. S.A., fiind edificate înainte de anul 1990.
S-a reţinut totodată, că aceste imobile sunt evidenţiate şi în procesele-verbale de recepţie încheiate la 24 august 1993, dar şi înregistrate în contabilitatea societăţii, pentru care reclamanta a plătit taxe şi impozite (a se vedea certificatul fiscal din 2011- fila 9, vol.I).
În atare situaţie, instanţa de control judiciar a apreciat că imobilele în litigiu au fost edificate pe terenul pe care l-a avut în administrare, fostul Combinat P. Midia şi căruia i s-a atestat ulterior dreptul de proprietate.
Aşadar, instanţa de apel a păstrat raţionamentul instanţei de fond, statuând că aceste construcţii aflându-se pe terenul reclamantei sunt proprietatea acesteia.
Susţinerea apelantei, conform căreia, reclamanta nu a făcut dovada că imobilele (construcţiile în litigiu) sunt edificate pe terenul proprietatea sa este neîntemeiată în raport cu probele administrate în cauză.
Împotriva Deciziei nr. 510 din 27 octombrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Oraşul Năvodari prin primar criticând-o pentru nelegalitate invocând dispoziţiile art. 304 pct. 1, 5, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865.
1. Prin criticile ce au fost încadrate de pârât în pct. 1 al art. 304 se susţine că pricina era de competenţa, secţiei I civilă, nu a secţiei a II-a civilă (fostă comercială) şi se arată că dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa, însă aceasta şi-a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, dosarul fiind o cauză civilă (având ca obiect constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune), cauză ce nu trebuia soluţionată decât de secţia I civilă.
Se solicită casarea sentinţei Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, precum şi a deciziei atacate, care a fost pronunţată de secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
2. O altă critică ce vizează încălcarea principiului disponibilităţii, a fost dezvoltată sub aspectul faptului că instanţa şi-a motivat acţiunea pe un alt temei juridic, în sensul că deşi au fost invocate dispoziţiile art. 1846 şi urm. C. civ. ce reglementează posesia şi uzucapiunea, în considerentele sentinţei pronunţate de instanţa de fond (Tribunalul Constanţa-Secţia a-II-a civilă) s-a făcut referire la accesiunea imobiliară.
3. Ultima critică din recursul promovat de pârât a fost încadrată în conţinutul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, în sensul că instanţele au analizat situaţia celor trei imobile în mod global, deşi, în realitate, se afirmă de către recurentul-pârât că situaţia de fapt este diferită. Astfel, se arată că imobilele nu au fost edificate de către SC R.R. SA, iar construcţia ,,Clubul P.” Năvodari, are o vechime de aproximativ 60 de ani şi a fost edificată odată cu U.S.A.S.
Se evidenţiază că expertiza contrară contrazice afirmaţiile reclamantei din acţiune, în sensul că această construcţie ar fi fost edificată în urma investiţiilor primite odată cu terenul, respectiv în perioada 1979-1982.
Referitor la imobilul ,,Sală de box” se arată că şi acesta a fost edificat anterior Decretului nr. 363/1977, deci nu din investiţiile indicate de intimata-reclamantă, astfel că, la momentul emiterii acestuia, construcţiile existau.
Construcţiile aparţin Oraşului Năvodari, iar imobilul situat în str. Tineretului nr. 3 aparţine domeniului public, conform poziţiei 122 din Anexa nr. 10 a H.G. nr. 904/2002 privind bunurile ce aparţin domeniului public, astfel că, de vreme ce acest din urmă imobil aparţine domeniului public al Unităţii administrativ teritoriale Năvodari se răstoarnă prezumţia prevăzută de art. 492 C. civ.
Se critică astfel nelegalitatea deciziei atacate, deoarece, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt situate acestea, în sensul că ar aparţine reclamantei SC R.R. SA, atât timp cât nu există o expertiză tehnică care să constate că terenurile pe care sunt situate cele trei construcţii sunt aceleaşi cu cele menţionate de către reclamantă şi se concluzionează, în sensul că, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
1. Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865,,,modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale” şi vizează spre exemplu, situaţiile în care completul de judecată nu a fost alcătuit din numărul de judecători prevăzut în normele de organizare judecătorească (art. 54 din Legea nr. 304/2004), republicată; completul de judecată nu a fost constituit din doi judecători şi doi asistenţi judiciari la soluţionarea în primă cauză a cauzelor privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; la şedinţa de judecată nu a participat un reprezentant al Ministerului Public, evident, în cazurile prevăzute de lege, în care punerea concluziilor de către procuror are caracter obligatoriu (art. 45 din acelaşi cod); în compunerea completului de judecată au intrat judecători incompatibili (art. 24 din cod).
Raţiunea reglementării acestui motiv este acela de a înlătura şi remedia situaţiile în care sunt nerespectate norme de ordine publică, cele referitoare la compunerea şi constituirea instanţei.
Competenţa materială (ratione materiae) presupune o delimitare între instanţe de grad diferit şi este reglementată sub aspect funcţional (după felul atribuţiilor jurisdicţionale) şi sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii).Competenţa materială funcţională determină şi precizează funcţia şi rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanţelor judecătoreşti, iar competenţa materială procesuală determină categoria de pricini care pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.
Normele de competenţă materială nu se confundă cu normele de organizare judiciară. Prin acestea din urmă, în principiu, se statuează în sensul că anumite categorii de cauze (procese) ar fi date în competenţa unora dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, în speţă, fiind respectată atât competenţa materială (cauză de natură civilă - constatarea unui drept de proprietate dobândit prin uzucapiune), cea după valoare - în cauza dedusă judecăţii fiind competent tribunalul, precum şi competenţa funcţională (cauza fiind soluţionată de o secţie civilă din cadrul unei instanţe competente material.
În speţă însă, se invocă judecarea cauzei de secţia a II-a civilă, în locul secţiei I civile, situaţie în care, cel mult, ar putea fi incidente normele ce reglementează competenţa funcţională a secţiilor în cadrul unei instanţe. În realitate însă, secţiile civile din cadrul unei instanţe au aceeaşi organizare şi competenţă funcţională, aşa încât soluţionarea cauzei de către secţia a II-civilă, (în locul secţiei I civile) nu poate fi invocată, cu temei, ca un motiv de nelegalitate, astfel că, dispoziţiile art. 304 pct. 1 din acelaşi cod nu sunt incidente în cauză.
2. Referitor la critica de nelegalitate, încadrată de pârât în cuprinsul dispoziţiile art. 304 pct. 5 din cod, şi susţinerile acestuia în sensul că instanţa şi-a motivat soluţia pronunţată, printr-un alte temei juridic cu încălcarea principiul disponibilităţii, Înalta Curte va reţine că nici aceasta nu este fondată.
În conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 ,,modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)”.
Articolul 105 alin. (2) reprezintă dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură, aşa încât, acest motiv poate fi invocat pentru orice neregularităţi procedurale săvârşite de instanţe, cât şi pentru nesocotirea unor principii ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancţionate prin celelalte motive de recurs.
Cât priveşte acest motiv, în speţă, se invocă critici subsumate nerespectării principiului disponibilităţii procesului civil, în sensul că instanţa a reţinut în considerentele hotărârii sale, un alt temei juridic decât cel indicat de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Astfel, se susţine că instanţa s-a pronunţat cu privire la dreptul de accesiune, iar temeiul de drept precizat de reclamantă este cel circumscris dobândirii dreptului de proprietate, ca efect al uzucapiunii.
Nici acest motiv de recurs nu este fondat prin criticile formulate, deoarece, este de observat că, deşi iniţial, demersul judiciar al reclamantei a fost configurat din punct de vedere al temeiului juridic, conform art. 1846 C. civ., ce reglementează posesia şi uzucapiunea, ulterior, astfel cum s-a reţinut prin încheierea din 14 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, (fila 11 dosar sus menţionat) acţiunea a fost precizată sub aspectul temeiului de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind, atât art. 1846 C. civ. şi urm. precum şi art. 492 din acelaşi cod, care reglementează dreptul de accesiune imobiliară.
Ca atare, s-a reţinut de către instanţe că, în ceea ce priveşte edificarea construcţiei situată în bloc Intervenţii, tribunalul a apreciat că, la dosarul cauzei a fost depusă autorizaţia pentru executarea de lucrări, din cuprinsul căreia rezultă că, urmare cererii adresate de Combinatul P. Năvodari s-a emis autorizaţia pentru construirea a 3 cămine nefamilişti, (900 locuri) locuinţe intervenţie (160 locuri) în Oraşul Năvodari, astfel că sunt confirmate susţinerile reclamantei în sensul că aceasta a edificat blocul în care este situat apartamentul aflat în Năvodari.
Referitor la edificarea construcţiilor Clubul P. şi sala de box, instanţa a reţinut că aceste clădiri au fost edificate anterior anului 1979, de către U.S.A.S. Năvodari, însă, începând cu anul 1979 acestea au fost folosite exclusiv de reclamantă, iar la momentul construirii Combinatului P., sediul acestuia a fost în acele clădiri, fiind astfel confirmate susţinerile reclamantei potrivit cărora, de la momentul construirii combinatului, a folosit imobilul de pe strada Tineretului nr. 3, până în prezent, reclamanta comportându-se ca un adevărat proprietar, dreptul continuu de folosinţă, nefiindu-i contestat până în prezent.
Instanţele au apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 489 C. civ. potrivit cărora,,p roprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei si a subfeţei lui” şi dispoziţiile art. 492 din acelaşi cod, în conformitate cu care,,orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra”.
S-a instituit astfel, o prezumţie legală relativă, potrivit căreia, titularii dreptului de proprietate asupra terenului sunt şi proprietarii construcţiilor edificate pe acest teren.
Aşa fiind, pentru considerentele mai sus redate, reţinute de instanţa de fond şi menţinute în apel, nu se poate susţine cu temei incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.
3. Cât priveşte ultimele critici din motivele de recurs, indicate de pârât ca fiind sub incidenţa art. 304 pct. 8 şi 9 din acelaşi cod s-a imputat instanţei de apel că nu a analizat distinct toate cele trei construcţii, ci doar în mod global şi nu a răspuns la apartenenţa acestora la domeniul public.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 vizează situaţiile în care interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, instanţa a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora, iar cel ce se circumscrie art. 304 pct. 9 reglementează cazurile în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Incidenţa primului motiv de recurs mai sus evocat este atrasă de situaţia în care se poate reţine o schimbare a naturii actului juridic, de aşa manieră, încât să fie alterată în mod substanţial natura sa, or, în pricina dedusă judecăţii este de remarcat că, pentru prima dată în recurs s-a invocat apartenenţa la domeniul public a imobilelor, această critică nefiind invocată şi în apel, astfel că formularea,,omisso medio” a acesteia duce la imposibilitatea analizei acestei critici.
În ce priveşte critica prevăzută de art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, este de observat că sub incidenţa acestui motiv au fost aduse, în realitate, critici ce prefigurează situaţia de fapt, cu referire la,,probele” administrate în cauză (expertizele tehnice, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză).
Recurentul-pârât a dezvoltat critici referitoare la depoziţia martorei H.R. (fila 5 motive recurs), la concluziile expertizei tehnice (fila 17 dosar fond), care a reţinut greşit că ,,Clubul P.” are o vechime de peste 60 de ani şi a fost edificată odată cu construirea U.S.A.S. Năvodari, având destinaţia iniţială de cămin de nefamilişti, ca apoi să fie schimbată destinaţia acestei construcţii, în sensul trecerii acesteia în patrimoniul SC R.R. SA.
Aspectele ce vizează chestiuni privind situaţia de fapt, ilustrată prin probatoriile administrate nu pot fi analizate sub cenzura motivelor de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9, toate aceste critici evocând chestiuni de fapt.
Faţă de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte constată că nu sunt incidente criticile prevăzute de art. 304 pct. 1, 5, 8 şi 9 din Codul de procedură de la 1865, astfel că, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Oraşul Năvodari prin primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Oraşul Năvodari prin primar împotriva Deciziei nr. 510 din 27 octombrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 614/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 639/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs → |
|---|
