ICCJ. Decizia nr. 644/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 644/2015
Dosar nr. 57/1/2015
Şedinţa publică din 10 martie 2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată:
Prin Decizia nr. 3312 din 26 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestalorul l.E.F. împotriva Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a aceleiaşi instanţe, aceasta din urmă fiind pronunţată în Dosarul nr. 4379/88/2010.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, eă deşi iniţial, la data de 8 august 2014, l.E.F. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 4379/88/2010, ulterior, la data de 3 noiembrie 2014, l.E.F. şi-a precizat şi motivat calea de atac exercitată împotriva deciziei mai sus menţionate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca fiind contestaţie în anulare şi, nu revizuire, invocând în drept prevederile art. 318 C. proc. civ., în sensul că hotărârea pronunţată este rezultatul unei grave erori materiale, deoarece a fost constatată nulitatea recursului, deşi prin cererea de recurs au fost indicate expres, motive care puteau fi încadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
A mai reţinut instanţa că, prin Decizia nr. 2146 din 09 iulie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 4379/88/2010, irevocabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanţii l.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., B.I., A.D.M., C.H., O.F., R.E. şi B.A. împotriva Deciziei nr. 91/C din 6 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, pronunţată într-o acţiune în revendicare.
S-a stabilit că, dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. - invocate de contestator ca temei de drept- sunt incidente în două situaţii: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeala să cerceteze vreunul din motivele de casare.
S-a menţionat că, greşelile la care se referă art. 318 C. proc. civ. teza I vizează aspecte formale ale judecăţii, care trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, cum ar fi: neobservarea faptului că la dosar există chitanţa de plată a taxei de timbru, ori recipisa de expediere a recursului prin poştă, înăuntrul termenului legal, sau dovada că a fost formulat de o persoană îndreptăţită a-1 declara, respectiv greşeli eu caracter procedural, care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate.
Totodată, arătând că hotărârea instanţei de recurs poate fi retractată când instanţa „a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", instanţa a reţinut în motivarea deciziei că, textul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. are în vedere acele situaţii în care partea, prin recursul declarat, fie sub forma enunţiativă, fie prin dezvoltarea criticilor, a înţeles să invoce mai multe din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 din acelaşi cod, iar instanţa, din greşeală, a analizat doar o parte dintre acestea.
În speţă, însă, contestatorul I.E.F. a reproşat instanţei de recurs, că a constatat nulitatea recursului şi că a făcut o aplicare greşită a art. 306 C. proc. civ., în condiţiile în care, motivele invocate prin cererea de recurs puteau fi încadrate, în opinia sa, în dispoziţiile art. 304 din cod, precum şi că instanţa s-ar fi aflai într-o situaţie de confuzie atunci când, invocând o chestiune prealabilă, „a refuzat deopotrivă soluţionarea cu prioritate a chestiunii, precum şi să o unească cu fondul."
Instanţa supremă a apreciat că, în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., deoarece acest îext de lege reglementează ipoteza în care instanţa a omis, din greşeală, să examineze vreunul din motivele prevăzute de art. 304 din acelaşi cod, invocat de partea care a declarat recurs, or, în cazul concret analizat, instanţa de recurs a constatat că nu poate exercita controlul de nelegalitate al deciziei instanţei de apel, întrucât criticile formulate de recurenţi, nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate, limitativ şi expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Jmtiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare, O.F. solicitând anularea deciziei sus menţionate şi rejudecarea contestaţiei, deoarece în Dosarul nr. 2928/1/2014, instanţa, atunci când a dispus comunicare motivelor contestaţiei în anulare, a dispus citarea acesteia, la domiciliul contestatorului, iară ca procedura de citare să fie legal îndeplinită.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 317 pct. 1 din acelaşi cod şi a precizat, că în pricina ce a format obiectul Dosarului nr. 4379/88/2010 al instanţei supreme (în care prin Decizia nr. 2146 din 09 iulie 2014) s-a constatat nul recursul declarat de aceasta împreună cu contestatoml ilicea E.F. şi alţii a avut aceeaşi poziţie procesuală cu acesta din urmă şi a fost legai citată la I.E.F., întrucât şi-a indicat domiciliul procesual la acesta.
Contestaţia în anulare va fi respinsă, ca lipsită de interes pentru considerentele ce succed:
Contestaţia în anulare este reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de retractare deschisă părţii, strict pentru motivele determinate de prevederile art. 317 (necompetenţă sau lipsă de procedură) şi art. 318 (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs).
În speţă, contestatoarea a invocat motivul stipulat de dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează contestaţia în anulare de drept comun, referitoare la neiegala citare a acesteia, susţinând că instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare, ar fi judecat pricina cu lipsă de procedură.
Prin decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare, aceeaşi cale extraordinară de atac de retractare a fost respinsă, în Dosarul nr. 2928/1/2014, iar contestaţia în anulare a fost formulată de I.E.F., şi nu de contestatoarea O.F., căreia, în dosarul sus menţionat nu i s-a produs vreo vătămare, întrucât aceasta nu declarat calea de atac în Dosarul nr. 2928/1/2014, aşa încât contestaţia în anulare ce formează obiectul Dosarului nr. 57/1/2015 este lipsită de interes.
Este de observat că, în Dosarul nr. 2928/1/2014 singurul contestator este I.E.F., contestaţia în anulare demarată de acesta nefiind însuşită de O.F., situaţie care nu poate produce efecte vizând vătămarea vreunui interes procesual al acesteia din dosarul sus indicat. Ca atare, demersul judiciar al contestaţie în anulare ce formează obiectul litigiului nr. 57/1/2015 nu poate produce nicio vătămare contestatoarei O.F., care nu a declarat prima contestaţie în anulare în Dosarul nr. 2928/1/2014.
Această soluţie se impune cu atât mai mult cu cât, potrivit susţinerilor contestatoarei O.F., aceasta a indicat domiciliul ales al Iui I.E.F. pentru a fi citată (mai puţin în recurs).
Or, în recursul pronunţat ca fiind nul, prin Decizia nr. 2146 din 26 noiembrie 2014 O.F. nu a indicat vreun alt domiciliu pentru a fi citată şi nici nu a atacat soluţia prin care s-a constatat nul recursul, aşa încât, procedura de citare şi comunicare a actelor de procedură către I.F.E. (singurul care a atacat hotărârea din recurs) a rămas necontestată de către O.F., care nu poate invoca această neregularilate procedurala, conform art. 317 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.
Faţă de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca fiind lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca lipsită de interes contestaţia în anulare formulată de contestaloarea O.F. împotriva Deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 639/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 646/2015. Civil → |
|---|
