ICCJ. Decizia nr. 639/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 639/2015
Dosar nr. 1651/3/2012
Şedinţa publică din 10 martie 2015
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin sentinţa nr. 2048 din 14 noiembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.G.G. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Primăria Municipiului Bucureşti şi Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, astfel cum a fost precizată, având ca obiect restituirea imobilelor reprezentând teren şi casă situate în Bucureşti, sector 3, moşia situată în com. Speteni, jud. Ialomiţa, i obligarea pârâţilor la plata de daune în cuantum de 700 lei/zi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, care, a arătat în esenţă, într-o formulare confuză, că a solicitat bunurile în natură sau despăgubiri şi că, motivarea hotărârii de fond se bazează pe,,speculaţii eseistice sau poveşti îndrugate de diverşi funcţionari din instituţiile Statului Român” şi că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil”.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IVa-civilă, prin Decizia nr. 340/A din 29 septembrie 2014 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.G.G. împotriva sentinţei civile nr. 2048 din 14 noiembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, cererea reclamantului de a i se acorda despăgubiri a fost respinsă, conform art. 294 din cod, care prevede că, în calea de atac a apelului nu pot fi formulate cereri noi.
S-a menţionat că cererea de despăgubiri are caracterul unei cereri noi, în raport de precizarea expresă a reclamantului cuprinsă în practicaua sentinţei atacate, că solicită revendicarea bunului imobil şi, în considerarea aceleiaşi dispoziţii procedurale au fost respinse şi criticile privind reconsiderarea cadrului procesual pasiv.
Pe fondul cererii şi chiar prin prisma solicitărilor reclamantului din cerea de apel, referitoare la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi la jurisprudenţa acesteia, Curtea a precizat neechivoc că vechii proprietari au obligaţia de a se adresa autorităţilor statale pe calea legii speciale de reparaţie, obligaţie pe care reclamantul a arătat că nu a îndeplinit-o. În speţă, reclamantul nu a formulat nicio notificare în baza Legii nr. 10/2001 şi nici nu a făcut dovada unei hotărâri judecătoreşti de recunoaştere a dreptului său.
Împotriva Deciziei nr. 340/A din 29 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs, reclamantul B.G.G., cale de atac în care sunt redate, fără a fi încadrate în drept ,,motivele” ce vizează în mod cronologic dosarele avute de reclamant (160 de dosare din anul 2003) şi nemulţumirile acestuia referitoare la întregul sistem juridic, la instituţiile statului şi la imposibilitatea restituirii celor 23 de proprietăţi.
La termenul din 10 martie 2015, Înalta Curte i-a solicitat recurentului-reclamant B.G.G. prezent în instanţă, să precizeze dacă înţelege să timbreze calea de atac, iar acesta a declarat în şedinţă publică, că nu poate îndeplini această obligaţie legală, întrucât ,,familie sa a fost exterminată de autorităţile comuniste” şi nu are venituri.
Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, cu excepţiile prevăzute de lege se timbrează în raport cu criteriile stabilite de art. 2 şi 3.
Art. 11 din acelaşi act normativ statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat, iar în conformitate cu prevederile alin. (3) al aceluiaşi text,,neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
Aşa fiind, întrucât recurentului i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru, potrivit evaluării obiectului cererii, făcută prin precizarea motivelor de recurs - fila 96 dosar - iar acesta a declarat că nu poate îndeplini această obligaţie, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul B.G.G. împotriva Deciziei nr. 340/A din 29 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 638/2015. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 644/2015. Civil → |
|---|
