ICCJ. Decizia nr. 714/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 714 /2015
Dosar nr. 43095/3/2009*
Şedinţa publică din 12 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 30 octombrie 2009, r eclamanţii P.D.M. şi P.M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, solicitând anularea parţială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 30 iulie 2009, în privinţa cuantumului acestora; să se stabilească valoarea despăgubirilor, la echivalentul în RON al sumei 40.400 euro, compusă, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, din valoarea reală a imobilului-teren expropriat în sumă de 26.000 euro, şi prejudiciul cauzat prin expropriere în sumă de 14.400 euro.
Reclamanţii au susţinut că despăgubirea stabilită la nivelul sumei de 3,91 euro/mp este inferioară valorii reale a terenului, având în vedere preţurile pieţei imobiliare la data exproprierii, respectiv de aprox. 25-30 euro/mp. La evaluare s-au avut în vedere criterii abstracte, care au condus la stabilirea unor despăgubiri fără legătură cu valoarea reală a imobilului expropriat. Totodată, nu a fost avut în vedere nici prejudiciul cauzat reclamanţilor prin expropriere, încălcându-se dispoziţiile legale în materie.
Prin sentinţa civilă nr. 1006 din 29 iunie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii P.D.M. şi P.M., a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 1040 mp situat în comuna Moara Vlăsiei, tarla AA, parcela XX, judeţ Ilfov, cu număr cadastral BB, ca fiind de 24.173 euro, din care 23.920 euro, valoarea terenului expropriat, iar 253 euro, prejudiciu produs reclamanţilor, echivalent în RON la data plăţii, la cursul RON/euro stabilit de Banca Naţională a României.
Tribunalul a constatat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză, la data transferului dreptului de proprietate, valoarea de circulaţie a terenului expropriat era de 61.207 RON (14.560 euro), iar la data efectuării raportului de expertiză era de 98.754 RON (23.920 euro). Totodată s-a concluzionat că, în urma exproprierii, reclamanţilor li s-a produs un prejudiciu de 17.623 euro, în raportul de expertiză arătându-se că terenul rămas în proprietatea reclamanţilor, 2 suprafeţe, din care una de 11 mp şi una de 944 mp, se află în totalitate în „zona de protecţie a drumului”, definită prin O.G. nr. 43/1997, devenind neutilizabil.
Instanţa a reţinut că experţii au calculat valoarea despăgubirii ţinând cont de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel cu cel expropriat, în acest sens fiind anexate raportului de expertiză oferte de vânzare ale unor terenuri similare celui expropriat, valoarea propusă, de 23.920 euro, încadrându-se între cea stabilită de expropriator şi cea solicitată de reclamanţi.
Cu privire la prejudiciul invocat de contestatori, evaluat la 17.623 euro, din care 253 euro, reprezintă valoarea suprafeţei de 11 mp, iar 17.370 euro, valoarea suprafeţei de 944 mp, tribunalul a apreciat pretenţia întemeiată numai în parte. Tribunalul a constatat că valoarea de circulaţie a celor 11 mp de teren a fost stabilită la suma de 253 euro, pe care tribunalul a reţinut-o ca un prejudiciu pentru care trebuie să fie despăgubiţi reclamanţii. În schimb, lotul de 944 mp poate fi folosit ca şi înainte de expropriere, pentru exploatare agricolă, după cum rezultă şi din dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 43/1997, care definesc „zona de protecţie”.
Apelul declarat de reclamanţi a fost respins prin decizia civilă nr. 324/2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Prin aceeaşi decizie s-a admis apelul pârâtei şi a fost micşorat cuantumul despăgubirilor.
Decizia a fost casată prin decizia civilă nr. 2865/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanţa de apel.
Instanţa de recurs a stabilit că se impune efectuarea unei noi expertize topografice, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe preţurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, astfel cum rezultă din contracte autentice de vânzare–cumpărare de la epoca efectuării expertizei, iar, în situaţia unei imposibilităţi obiective de obţinere a unor comparabile adecvate exigenţelor normei, raportul de expertiză să aibă în vedere şi o analiză de piaţă pe baza ofertelor supuse tranzacţionării, o medie ponderală a ofertelor imobiliare de o manieră echilibrată, care să reflecte o echivalenţă rezonabilă în raport de elementele caracteristice ale proprietăţii, valorificând alte probe administrate de părţi şi aplicând corecţiile de rigoare.
S-a mai reţinut că se impune rejudecarea motivat de faptul că instanţa de apel nu a argumentat de ce a fost respins apelul reclamanţilor, ce conţinea ca unic motiv, faptul că instanţa de apel nu a răspuns criticii reclamanţilor privind prejudiciul suferit urmare a faptului că nu pot folosi nici de parcela de 944 mp neexpropriată, fapt ce echivalează cu nemotivarea deciziei recurate.
Prin decizia civilă nr. 541 din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi şi a admis apelul declarat de apelantul-pârât, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a stabilit valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat la suma de 14.529 euro, respectiv 64.426 RON, respingând capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor cu titlu de prejudiciu, ca nefondat.
Instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de evaluare a imobilului expropriat la data întocmirii raportului de expertiză şi stabilire a eventualului prejudiciu. A reţinut instanţa că expertiza s-a efectuat pe baza unor contracte de contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru imobile similare ca locaţie şi regim juridic celui în litigiu. Conform opiniei majoritare a comisiei de experţi, valoarea terenului calculată prin comparare cu terenuri tranzacţionate şi aplicarea de corecţii pozitive şi negative este de 14.529 euro (64.426 echivalent în RON), prejudiciul calculat fiind de 154 euro (683 echivalent RON), opinie omologată de instanţă motivat de faptul că judecătorul, în domeniul tehnic, nu are abilitarea necesară pentru a aprecia, considerent pentru care se impune opinia majoritară exprimată în raportul de expertiză.
În legătură cu prejudiciul solicitat, instanţa a constatat că nici în opinia majoritară a expertizei, nici în cea separată, nu sunt aduse argumente privind existenţa prejudiciului, valorile invocate pentru cei 11 mp de teren, la care reclamanţii nu au acces, vizând doar preţul de vânzare-cumpărare pe metru pătrat.
Prin recursul declarat la data de 23 decembrie 2015, întemeiat de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimatul-pârât Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, a solicitat modificarea deciziei nr. 541A, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul stabilirii unor despăgubiri de 35.318 RON pentru suprafaţa de teren de 1040 mp, motivat de faptul că instanţa de apel, la pronunţarea deciziei recurate, a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Recurentul a arătat că, în rejudecarea după casare, instanţa a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 64.426 RON pentru suprafaţa de teren de 1040 mp situată în comuna Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, omologând raportul de expertiză conform opiniei majoritare formulată de doi dintre cei trei experţi, opinie care contravine dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Deşi au avut în vedere aceleaşi contracte de vânzare-cumpărare ca şi expertul desemnat de intimată, experţii care au formulat opinia majoritară au stabilit o valoare unitară a despăgubirilor de 13,97 euro/mp pentru terenul expropriat în suprafaţă de 1040 mp, aplicând indici de corecţie în mod nejustificat. Trebuia avută în vedere opinia separată formulată de către expertul parte al intimatei, întrucât acesta a aplicat corect metoda comparaţiei directe a vânzărilor ţinând cont, la stabilirea valorii unitare de 7,60 euro/mp, de toate caracteristicile terenurilor avute în vedere drept comparabile. Între cele două valori, de 13,97 euro/mp şi de 7,60 euro/mp, este o diferenţa foarte mare, ceea ce denotă o nerespectare a dispoziţiilor legale în materie.
S-a mai susţinut că motivarea instanţei de apel, potrivit căreia „singura opţiune de a omologa raportul de expertiză o constituie omologarea opiniei majoritare a comisiei de experţi„ este total greşită întrucât instanţa de apel ar fi trebuit să constate care dintre cele două opinii formulate de către experţi este cea care respectă dispoziţiile legale, instanţa de judecată având posibilitatea să cenzureze o probă administrată cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Examinând modul în care recurentul a înţeles să motiveze recursul şi având în vedere prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) raportate la art. 306 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată excepţia nulităţii recursului, urmând să o admită având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Dezvoltarea motivelor de recurs presupune prezentarea tuturor prevederilor legale încălcate şi a interpretării pe care recurenţii apreciază că trebuia dată, pentru a combate punctual argumentele de drept invocate de instanţă în susţinerea soluţiei pronunţate şi a argumenta că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală, nefiind suficientă indicarea formală a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul este, în realitate, nemulţumit de modalitatea în care instanţa de apel a analizat probatoriile administrate în cauză, solicitarea acestuia fiind în sensul de a se reaprecia aceste probe, în sensul de a stabili că opinia minoritară exprimată prin raportul de expertiză trebuia luată în considerare, iar nu cea majoritară.
Înalta Curte apreciază că respectivelor critici nu le este adăugat vreun element suplimentar de analiză care să exprime un motiv de nelegalitate subsumat dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., devreme ce recursul nu indică critica efectivă din punctul de vedere al modului greşit de interpretare şi aplicare a unor texte legale, sau al lipsei de temei legal, pentru care instanţa trebuia să aprecieze în sensul celor solicitate de parte.
Aprecierea probelor nu constituie un aspect de nelegalitate a hotărârii pronunţate, cu atât mai puţin susceptibil de a fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci un aspect de netemeinicie a hotărârii, ceea ce nu poate face obiect de analiză pentru instanţa de recurs.
Este nepermisă însă critica de netemeinicie efectuată în recurs, în raport de calificarea recursului drept cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, în condiţiile art. 299 alin. (1) şi art. 304 C. proc. civ. În calea extraordinară de atac a recursului nu are loc reluarea fondului, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind doar legalitatea hotărârii pronunţate în apel.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că reclamantul nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 C. proc. civ., motivele invocate neîncadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Se reţine totodată faptul că nu au putut fi găsite motive de ordine publică, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea hotărârii atacate sub vreun aspect de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva deciziei civile nr. 541 A din 17 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 713/2015. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 715/2015. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
