ICCJ. Decizia nr. 717/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 717 /2015
Dosar nr. 56/1/2015
Şedinţa publică din 12 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3076 din 24 martie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de revizuire formulată de A.D., în contradictoriu cu intimata Camera Deputaţilor – Secretariatul General, ca inadmisibilă, reţinându-se, în esenţă, că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale cererii, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 2917 din 29 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2730/1/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I–a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva sentinţei civile nr. 3076 din 14 martie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de A.D.
În sinteză, instanţa a constatat că, prin sentinţa civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a aceleiaşi curţi de apel.
Prin hotărârea contestată, respectiv prin sentinţa civilă nr. 3076 din 14 martie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 1634 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Instanţa a concluzionat că între hotărârile pretins potrivnice nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză cerută de textul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cele două hotărâri nefiind pronunţate în una şi aceeaşi pricină.
Prin contestaţia în anulare înregistrată la data de 29 octombrie 2014, contestatorul A.D. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., anularea deciziei nr. 2917 din 29 octombrie 2014, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În sinteză, contestatorul a invocat că faptul că dispozitivul deciziei nr. 2917 din 29 octombrie 2014, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este imperfect, atâta vreme cât, lipsesc informaţiile necesare identificării sentinţei civile nr. 6034 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în şedinţa publică de la data de 24 octombrie 2012, în Dosarul nr. 2594/2/2012, hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat şi, în raport de care, în temeiul dispoziţiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., se solicită, anularea celei din urmă hotărâri.
Întrucât instanţa învestită cu o cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 327 teza I pct. 7 C. proc. civ., nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei sau legalităţii soluţiilor date prin hotărârile judecătoreşti în cauză, ci procedează strict, la a verifica dacă ultima dintre acestea a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, consideră că deciziei nr. 2917 din 29 octombrie 2014, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, îi sunt incidente dispoziţiile prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., privind contestaţia în anulare, atâta vreme cât dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Contestatorul mai invocă faptul că, prin hotărârea atacată, instanţa a omis a examina condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., deşi, erau îndeplinite, în speţă existând două hotărâri potrivnice, între care există tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, iar prin cererea de revizuire s-a solicitat anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a sentinţei civile nr. 3076 din 14 martie 2014, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 25897/3/2013, prin care, în mod contrar primei hotărâri, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul A.D., ca inadmisibilă, iar revizuire a fost promovată în termen, în temeiul art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
În cauză, contestatorul invocă drept temei juridic al căii extraordinare de atac dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susţinând, pe de o parte, faptul că dispozitivul deciziei atacate este incomplet, deoarece nu a fost identificată decizia civilă nr. 6034 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 2730/1/2014, iar, pe de altă parte, instanţa a omis a examina existenţa condiţiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ.
Aşa cum s-a arătat anterior, poate constitui obiect al contestaţiei în anulare speciale numai o hotărâre pronunţată în recurs. În cauză, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire, situaţie în care dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente.
Pe de altă parte, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., este necesar ca dezlegarea pricinii să fie rezultat al unei greşeli materiale. Norma legală are în vedere greşeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate, pe această cale neputând fi remediate greşeli de judecată, respectiv de aprecierea probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale.
În speţă, contestatorul nu invocă greşeli materiale, ci este nemulţumit de modul cum a fost soluţionată cererea de revizuire, respectiv de faptul că aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.
Însă, pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.
De asemenea, existenţa unor pretinse omisiuni din dispozitivul hotărârii, privind pretinsa lipsă a identificării unei decizii, nu poate fi realizată pe calea contestaţiei în anulare, partea având, eventual, deschisă calea art. 281 C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator, prin contestaţia în anulare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.D. împotriva deciziei civile nr. 2917 din 29 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 716/2015. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 718/2015. Civil → |
|---|
