ICCJ. Decizia nr. 72/2015. Civil. Suspendare provizorie a executării. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 72/2015
Dosar nr. 6153/2/2014
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr.6153/2/2014 din 9 octombrie 2014, petenta SC I.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata B.I.A. - N.D., suspendarea provizorie a executării vremelnice a Sentinţei civile nr. 3100 din 16 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 36480/3/2012, până la soluţionarea cererii de suspendare a aceleiaşi sentinţe, formulată odată cu declararea apelului împotriva acesteia.
În motivarea cererii petenta a arătat că prin sentinţa civilă nr.3100 din 16 iunie 2014 a fost admisă cererea principală formulată de reclamanta B.I.A. - N.D., iar petenta pârâtă SC I.E. SRL a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 713.731,66 lei şi a sumei de 211.810,66 lei reprezentând penalităţi de întârziere până la data de 7 octombrie 2013 precum şi penalităţi de întârziere calculate până la efectuarea plăţii integrale a debitului principal.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta petenta.
Împotriva acestei sentinţe petenta a formulat apel solicitând şi suspendarea executării.
Prin sentinţa civilă nr. 62/2014 din 27 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins cererea de suspendare provizorie a executării Sentinţei civile nr. 3100 din 16 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 36480/3/2012, formulată de petenta SC I.E. SRL, ca neîntemeiată.
În motivare, curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile formale de admisibilitate a cererii, respectiv hotărârea de fond, care statuează asupra unor obligaţii băneşti, este susceptibilă de a fi executată silit, s-a făcut dovada că această hotărâre a fost atacată cu apel, iar cauţiunea în cuantum de 70.000 lei a fost consemnată cu OP nr. X din 17 octombrie 2014.
Curtea de apel a apreciat însă că nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de prevederile art. 280 alin. (5), raportat la art. 581 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte urgenţa măsurii, s-a reţinut că petenta nu a făcut dovada prejudiciului concret şi grav şi care nu s-ar putea repara, urmare a intervenirii unei eventuale executări silite, prejudiciu care să impună adoptarea unei derogări de la caracterul executoriu al hotărârii pronunţate de tribunal.
În situaţia în care debitoarea petentă ar obţine o soluţie favorabilă în calea de atac, aceasta are posibilitatea să uzeze de procedura întoarcerii executării, în condiţiile art. 4041 şi următoarele C. proc. civ.
Curtea de apel a mai reţinut că prin cele susţinute, petenta a probat că în speţă nu este îndeplinită condiţia urgenţei, aceasta afirmând că este puternic capitalizată, dispunând de lichidităţi, ceea ce face ca intimata reclamantă să poată executa oricând hotărârea, fără nici un fel de impediment.
Faţă de această situaţie de fapt învederată de către petentă s-a considerat că aceasta nu afirmă şi nu probează o pagubă iminentă, în înţelesul dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ., nefiind astfel îndeplinită condiţia urgenţei măsurii solicitate.
Curtea de apel a constatat că un control formal duce la concluzia existenţei unei aparenţe de drept în favoarea intimatei reclamante B.I.A. - N.D., şi nu în favoarea petentei pârâte apelante.
Astfel, s-a arătat că hotărârea a fost soluţionată de către tribunal în condiţiile derulării unei ample cercetări judecătoreşti, pe parcursul a doi ani (2012-2014),hotărârea pronunţată fiind favorabilă intimatei reclamante, aşa încât apare mult mai evident prejudiciul suportat de aceasta care este în situaţia de a nu-şi putea încasa creanţa, deşi este în posesia unui titlu executoriu. Simpla nemulţumire a petentei generată de soluţia care îi este defavorabilă nu este suficientă pentru a duce la suspendarea provizorie a hotărârii instanţei de fond, în absenţa îndeplinirii condiţiilor cumulative impuse de textele legale precitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC I.E. SRL Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi în urma rejudecării pe fond, admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială astfel cum a fost formulată cu consecinţa suspendării executării vremelnice a Sentinţei civile nr. 3100 din 16 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 36480/3/2012, până la soluţionarea cererii de suspendare a aceleiaşi sentinţe formulată odată cu declararea apelului.
Recurenta a considerat că în speţă este îndeplinită condiţia urgenţei, întrucât hotărârea primei instanţe este executorie, potrivit art. 7208 C. proc. civ., putând fi pusă oricând în executare.
De asemenea, hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, aspecte deduse judecăţii pe calea apelului, fiind îndeplinită astfel şi condiţia aparenţei de drept în luarea măsurii.
Recurenta a mai susţinut că este o societate puternic capitalizată, astfel încât, în situaţia în care va pierde procesul, reclamanta intimată va avea posibilitatea de a-şi valorifica drepturile de creanţă împotriva sa, fără nici un fel de impediment, motiv pentru care suspendarea executorialităţii sentinţei nu ar prejudicia pe reclamantă.
Pe de altă parte, reclamanta-intimată este un subiect de drept insolvabil, ceea ce ar face ca recurenta să nu mai poată beneficia de întoarcerea executării silite, în situaţia în care ar fi executată silit.
De asemenea, recurenta a arătat că cererea formulată este vremelnică şi nici nu prejudecă fondul cauzei.
Intimata B.I.A. - N.D. a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect întrucât executarea silită în prezenta cauză a fost încheiată în data de 9 ianuarie 2015, sumele fiind distribuite în contul său.
Analizând încheierea în raport de criticile formulate şi temeiul de drept al art. 3041 C. proc. civ., înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed.
Recursul a fost analizat prin prisma criticilor formulate şi nu a fost considerat ca rămas fără obiect ca urmare a încheierii executării silite, întrucât obiectul recursului îl constituie sentinţa pronunţată de curtea de apel.
Având în vedere dispoziţiile art. 280 alin. (5) C. proc. civ., care reglementează procedura suspendării provizorii a sentinţei apelate pe calea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile formale de admisibilitate a cererii, însă nu sunt întrunite condiţiile speciale deduse din dispoziţiile art. 581 C. proc. civ.
Ca procedură specială, ordonanţa preşedinţială implică prin definiţie întrunirea unor condiţii specifice de admisibilitate, care apar ca fiind generale, raportate la cazurile particulare pentru care legea de procedură sau legi speciale prevăd posibilitatea de a recurge la o astfel de cale.
În sensul art. 581 alin. (1) C. proc. civ. „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Textul art. 581 alin. (1) C. proc. civ. evocă condiţiile specifice minime, dar şi incontestabile ale ordonanţei preşedinţiale: urgenţa şi neabordarea fondului litigiului.
Este de reţinut că urgenţa reprezintă o cerinţă esenţială a cererii de suspendare vremelnică, legea nedefinind conceptul de urgenţă, instanţa de judecată urmând să aprecieze, în concret asupra dispunerii măsurii, având în vedere criteriile obiective ale speţei. Legea indică doar situaţiile ce pot face necesară şi posibilă o intervenţie a justiţiei, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar pierde prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării.
Contrar susţinerilor recurentei, în cauză, s-a reţinut în mod corect că SC I.E. SRL nu a prezentat motive temeinice care să justifice soluţia suspendării vremelnice a executării, referitoare la existenţa unor consecinţe prejudiciabile cu privire la care există riscul de a nu putea fi reparate ulterior, precum şi necesitatea luării acestei măsuri, justificată de urgenţă.
Recurenta a reiterat susţinerile vizând împrejurarea că este puternic capitalizată, dispunând de lichidităţi, curtea de apel apreciind în mod corect că situaţia de fapt învederată de aceasta nu afirmă şi nu probează o pagubă iminentă întrucât intimata - reclamantă poate executa oricând hotărârea, astfel că nu este îndeplinită condiţia urgenţei măsurii solicitate.
În ce priveşte aparenţa dreptului petentei de a obţine suspendarea, curtea de apel a reţinut că nici aceasta nu este justificată, motivat de faptul că intimata - reclamantă este cea care ar putea invoca în favoarea sa aparenţa dreptului, fiind mult mai evident prejudiciul suportat de aceasta, care este în situaţia de a nu-şi putea încasa creanţa, deşi este în posesia unui titlu executoriu.
Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte a constatat că sentinţa recurată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de SC I.E. SRL Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 62/2014 din 27 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, menţinând încheierea atacată, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC I.E. SRL Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 62/2014 din 27 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 721/2015. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 719/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
