ICCJ. Decizia nr. 689/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R OM Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 689/2015
Dosar nr. 35317/301/2012
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 27 februarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată la 03 august 2012 pe rolul Judecătoriei Oneşti, contestatoarea SC O.M.V.P. SA a chemat în judecată pe intimaţii N.F. şi B.E.J. B.J., solicitând anularea actelor de executare silită efectuate în Dosarul execuţional nr. 112/2012 al B.E.J., B.J., anularea somaţiei din 26 iulie 2012 şi a procesului-verbal din 26 iulie 2012 emise de B.E.J., B.J., anularea raportului de expertiză judiciară extracontabilă din 27 iulie 2012 întocmit de economist M.O.G. în acelaşi dosar de executare, anularea adreselor de înfiinţare a popririi din 2012, emise de B.E.J., B.J. către SC B.C.R. SA, anularea tuturor actelor de executare efectuate, a somaţiilor emise, a proceselor-verbale de cheltuieli de executare şi a rapoartelor de expertiză, precum şi a actelor de executare ulterioare acestora, restabilirea situaţiei anterioare executării prin restituirea sumelor executate, potrivit art. 4042 C. proc. civ., în cazul în care executarea silită va fi terminată până la data soluţionării contestaţiei la executare şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru, a timbrelor judiciare, a onorariului de expert, precizând că va solicita onorariul de avocat pe cale separată; totodată, a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin Decizia civilă nr. 935 din 06 iunie 2011a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, irevocabilă, a fost obligată la plata către reclamanţi, între care şi N.F., a unei sume nedeterminate, reprezentând cota de 5% din profitul net realizat aferent fiecăruia dintre anii 2005, 2006, 2007, reactualizată cu rata inflaţiei.
De asemenea, a susţinut că suma de bani pe care o datorează creditoarei în baza titlului executoriu a fost deja executată prin poprirea conturilor sale bancare deschise la SC B.C.R. SA la 19 iulie 2012 în cadrul Dosarelor de executare silită nr. 1280/2011 și nr. 1379/2011 ale executorului judecătoresc B.J.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399, 274 alin. (3), art. 3711, art. 388 alin. (1) şi (2) şi art. 403 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2930 din 27 septembrie 2012, Judecătoria Oneşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria, în baza art. 400 coroborat cu art. 373 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a reţinut că instanţa competentă teritorial este cea în a cărei rază se desfăşoară executarea silită.
Astfel, a apreciat ca nefiind relevantă împrejurarea că a încuviinţat executarea silită, sub aspectul menţinerii competenţei sale pe tot parcursul derulării procedurii, în condiţiile în care executarea silită se desfăşoară în circumscripţia Judecătoriei sector 3 Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul terţului poprit SC B.C.R. SA, la care contestatoarea are deschise mai multe conturi active la Sucursala Unirea.
La 09 octombrie 2012, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 17503 din 18 noiembrie 2014, această instanţă a admis excepţia propriei necompetenţei teritoriale în ceea ce priveşte contestaţia la executare privind creanţa, executarea silită imobiliară şi executarea silită însăşi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă; a disjuns capătul de cerere privind poprirea conturilor contestatoarei deschise la terţul poprit SC B.C.R. SA - Sucursala Unirea şi a acordat termen de judecată la 18 noiembrie 2014.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că excepţia necompetenţei teritoriale în materia contestaţiei la executare este de ordine publică, putând fi invocată şi de instanţă din oficiu, conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Astfel, constatând că în cauză executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Oneşti prin încheierea din 29 iunie 2012 şi că împotriva contestatoarei au fost efectuate acte de executare specifice atât popririi, cât şi executării silite imobiliare asupra unui imobil situat în raza de competenţă a respectivei instanţe, a apreciat că Judecătoria Oneşti a dobândit calitatea de instanţă de executare şi că îi aparţine competenţa soluţionării contestaţiei privind creanţa, executarea silită imobiliară şi executarea silită.
De asemenea, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, a reţinut că îi revine competenţa teritorială în soluţionarea contestaţiei împotriva actelor de executare prin poprire, având în vedere că sediul terţului poprit SC B.C.R. SA se află în raza sa teritorială şi că, în cazul particular în care terţ poprit este o bancă, pentru determinarea instanţei de executare interesează locul situării conturilor debitorului, sens în care a disjuns petitul referitor la executarea silită prin poprire, reţinându-l spre soluţionare.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea prevede altfel, iar potrivit alin. (3) al aceleiaşi norme, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi alte incidente ivite în cursul executării.
Din verificarea actelor Dosarului de executare nr. 112/2012 al B.E.J., B.J., rezultă că executarea a fost pornită în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 935 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
De asemenea, se constată că au fost îndeplinite acte de executare imobiliară conform procesului-verbal de situaţie din 30 iulie 2012, întocmit de B.E.J., B.J. şi acte de executare prin poprire asupra terţului poprit SC B.C.R. SA, cu sediul în Bucureşti, secto,r 3, întocmite de acelaşi executor.
Astfel, având în vedere că încheierea de încuviinţare a executării a fost pronunţată de Judecătoria Oneşti, că au fost efectuate acte de executare silită asupra unui imobil aflat în raza teritorială de competenţă a acestei instanţe si că autoarea contestaţiei a solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul execuţional nr. 112/2012 al B.E.J., B.J., competenţa teritorială în speţă urmează a se stabili potrivit art. 400 coroborat cu 373 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se efectuează executarea.
În raport de cele mai sus expuse, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Oneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 687/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 69/2015. Civil. Alte cereri. Recurs → |
|---|
