ICCJ. Decizia nr. 738/2015. Civil. Rezoluţiune contract. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 738/2015
Dosar nr. 3964/1/2014
Şedinţa publică de la 5 martie 2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 916 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Lugoj s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Lugoj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta H.G., în contradictoriu cu pârâta SC H.I. SRL în insolvenţă, reprezentată de Cabinet Individual de Insolvenţă U.A.R., în favoarea Tribunalului Timiş.
Prin sentinţa civilă nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta H.G. în contradictoriu cu pârâta SC H.I. SRL în insolvenţă reprezentată de Cabinet Individual de Insolvenţă U.A.R., având ca obiect rezoluţiune contract rectificare CF şi a fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de reclamanta H.G. în contradictoriu cu intervenientul H.C.A., dispunându-se rezilierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AA din 24 martie 2009 de BNP M.M.C., repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul că dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. xx a localităţii Găvojdia, judeţul Timiş reintră în patrimoniul reclamantei şi intervenientului ca bun comun şi radierea din CF nr. xx a localităţii Găvojdia, număr cadastral C1 a dreptului de proprietate al pârâtei SC H.I. SRL reprezentată de lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă U.A.R. şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.205 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 77/2013 din 27 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, a fost admisă în fond cererea de intervenţie voluntară, accesorie formulată în interesul apelantei de creditoarea SC E. SRL; a fost admis apelul formulat de pârâta SC H.I. SRL prin lichidator judiciar CLI. U.A.R.; a fost schimbată în tot sentinţa civilă nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 471/252/2012 în sensul că a fost respinsă cererea formulată de reclamanta H.G., precum şi cererea de intervenţie în interes propriu, respectiv de chemare în judecată a altor persoane.
În termen legal, reclamanta H.G. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a constatat că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de pct. 7 şi pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. invocate de recurentă, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate, şi în consecinţă prin decizia nr. 3321 din 29 octombrie 2014 a respins recursul declarat de reclamanta H.G. împotriva deciziei civile nr. 77/2013 din 27 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, ca nefondat, menţinând decizia instanţei de apel ca fiind legală.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea H.G., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 noiembrie 2014.
Prin memoriul depus la dosarul cauzei la data de 11 decembrie 2014, contestatoarea a formulat motivele contestaţiei în anulare, prin care a invocat, în drept, dispoziţiile art. 317 pct. 2 alin. (2) C. proc. civ.
În susţinerea acestui motiv, contestatoarea a arătat că prin motivul de recurs bazat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea expresă a dispoziţiilor prevăzute de art. 1365 C. civ. şi art. 1020, 1021 C. civ.
În continuare, contestatoarea prezintă criticile formulate prin cererea de recurs, în susţinerea acestui motiv de nelegalitate, în raport de care apreciază că instanţa de recurs nu a soluţionat fondul cauzei.
Analizând contestaţia în anulare, prin prisma temeiului de drept invocat, Înalta Curte, urmează să o respingă pentru următoarele considerente:
Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru care poate fi admisă o atare cale de atac.
Contestaţia în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, şi nu de cenzură judiciară, poate fi exercitată în cazurile şi condiţiile strict prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Admisibilitatea acestei contestaţii în anulare de drept comun, consacrată de prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. este condiţionată de cerinţa ca acest motiv să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, iar la alin. (2) de cerinţa potrivit căreia acest motiv să fi fost invocat prin cererea de recurs, însă instanţa de recurs l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
În speţă, nu pot fi reţinute argumentele contestatoarei aduse în sprijinul primului motiv de contestaţie - art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât prin criticile aduse, aceasta tinde să reproşeze instanţei de recurs că nu a analizat criticile subsumate motivului de nelegalite prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în recurs, ceea ce echivalează cu nejudecarea cauzei în fond.
Prin urmare, întreaga construcţie a argumentelor contestatoarei, în sensul că instanţa de recurs nu a judecat în fond cauza, întrucât a procedat la respingerea recursului fără a examina nelegalitatea deciziei pronunţată de către instanţa de apel în raport de dispoziţiile prevăzute de art. 1365 şi urm. C. civ., precum şi art. 1020, 1021 C. civ., nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. să respingă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea H.G. împotriva deciziei nr. 3321 din 29 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea H.G. împotriva deciziei nr. 3321 din 29 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 737/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 739/2015. Civil. Anulare act. Contestaţie în... → |
|---|
