ICCJ. Decizia nr. 762/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 762/2015
Dosar nr. 386/1/2015
Şedinţa publică din 17 martie 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Băileşti, la data de 30 mai 2012, reclamanţii P.C. şi P.A.N. au chemat în judecată pe pârâta G.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile lor şi obligarea pârâtei sa le lase în deplină proprietate şl liniştită posesie suprafaţa de 118 mp teren arabil intravilan pe care pârâta îi ocupă fără niciun drept, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civila nr. 3301/Z/4/J/2/20I2, pronunţată de Judecătoria Băileşti,a fost admisa în parte acţiunea formulată de reclamanţi.
A fost obligată pârâta să predea în deplină proprietate reclamanţilor suprafaţa de 61 mp identificată în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic F.N., ce face parte integrată din prezenta hotărâre, între pct. 2-3-4-8-20-2, potrivit planului de situaţie.
A fost stabilită linia de hotar dintre pârâtă şi reclamanţi pe pct. 8-4-5-6 din pianul de situaţie al raportului de expertiză.
A fost obligată pârâta către reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 850 lei.
Prin Decizia nr. 268 din 5 iunie 2013, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamantul P.C. împotriva sentinţei nr. 3301 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei Băileşti.
A admis apelul declarat de pârâta G,A, împotriva aceleiaşi sentinţe.
A schimbat în parte sentinţa, In sensul că a respins cererea în revendicare.
Au fost compensate parţial cheltuielile de judecată şi obligată pârâta să achite reclamanţilor suma de 359,5 lei cheltuieli de judecată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.
A fost obligat apelantul reclamant către apelanta pârâtă la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în faza apelului.
Prin Decizia civila nr. 9623 din 03 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost admis recursul formulat de reclamantul P.C. împotriva Deciziei civile nr. 268 din 05 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă P.A.N. şi intimata pârâtă G.A.
A fost casată decizia şi a fost trimisă cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 253 din 12 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj, a fost respins apelul declarat de reclamantul P.C. împotriva sentinţei civile nr. 3301 din 04 decembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Băileşti.
A fost admis apelul declarat de pârâta G.A. împotriva aceleiaşi sentinţe,
A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că s-a respins cererea în revendicare.
Au fost compensate parţial cheltuielile de judecată şi obligată pârâta să achite reclamanţilor suma de 359,5 lei cheltuieli de judecată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.
A fost obligat apelantul reclamant către apelanta pârâtă la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în faza apelului.
Prin Decizia nr. 1573 din 17 noiembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.N.C. împotriva Deciziei civile nr. 253 din 12 mai 2014 a Tribunalului Dolj.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat un nou recurs reclamantul P.N.C. solicitând anularea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză, având în vedere probatoriului de la dosar.
La termenul de judecară din data. de 17 martie 2015, înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul ari, 137 alin. (1) C. proc. civ.
Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot. fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Ca atare, nici uneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea iui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Totodată, dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5), împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căli de atac.
Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din C.B.D.O. şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor arî.16 din Constituţia României.
În speţă, prin Decizia nr. 1573 din 17 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost soluţionat recursul declarat de reclamantul P.N.C. împotriva Deciziei civile nr. 253 din 12 mai 2014 a Tribunalului Dolj.
Aşadar, în cauză, nu poate fî admisibil recursul declarat de reclamant împotriva unei decizii irevocabile, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Drept urmare, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat în cauză de reclamantul P.N.C. este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de P.N.C. împotriva Deciziei nr. 1573 din data de 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publica, astăzi 17 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 750/2015. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 775/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
