ICCJ. Decizia nr. 946/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 946/2015
Dosar nr. 14681/211/2012
Şedinţa publică din 31 martie 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 3 iunie 2009, reclamanţii C.l., C.M.A. şi C.L.C. au solicitat să se constate nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 1201 emisă la data de 20 martie 2006 de primarul municipiului Cluj-Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 648 din 12/A/2013, Tribunalul Cluj a respins excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune, invocată de pârâtul D.S.P.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor municipiul Cluj-Napoca şi Instituţia prefectului judeţului Cluj şi a respins acţiunea reclamanţilor faţa de aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane tară calitate procesuală pasivă.
A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de reclamanţii C.I., C.M.A. şi C.L.C. în contradictoriu cu pârâţii D.S.P. şi primarul municipiului Cluj-Napoca.
Cu privire ia excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor instituţia prefectului Cluj şi municipiul Cluj-Napoca, Tribunalul a reţinut că potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (2), măsurile reparatorii în echivalent se acordă, sau, după caz. se propun prin dispoziţie motivată a primarului; în atare situaţie, municipiul Cluj-Napoca şi Instituţia prefectului nu au stabilite, în mod legal, atribuţii cu privire la cererea reclamanţilor.
în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune al reclamanţilor, Tribunalul a reţinut că prin adresa din 21 iulie 2006 emisă de primăria municipiului Cluj-Napoca s-a comunicat reclamanţilor faptul că în data de 14 iulie 2006 imobilul în discuţie a fost predat noului proprietar, respectiv pârâtului D.S.P., prin împuternicit W.I., în baza procesului-verbal de predare-primire din 7 iunie 2006. Reclamanţii sunt terţi faţă de dispoziţia contestată şi au solicitat constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. 1201 din 20 martie 2006 prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj-Napoca la data de 3 iunie 2009, înăuntrul termenului de 3 ani de prescripţie extinctivă.
Pe de altă parte, raportat la motivul invocat în susţinerea nulităţii absolute a dispoziţiei contestate şi anume, fraudarea legii în sensul că s-a restituit un alt imobil care nu aparţinea antecesorului pârâtului, instanţa a apreciat că în speţă, nerespectarea legii constituie o cauză de nulitate absolută care poate fi invocată oricând, acţiunea reclamanţilor fiind imprescriptibilă.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reţinut că prin Dispoziţia nr. 1201 din 20 martie 2006 emisa de primarul municipiului Cluj-Napoca s-a dispus restituirea în natură a apartamentului înscris în cartea funciară colectivă şi cartea funciară individuală şi cota de 56/440 parte din terenul înscris în cartea fiinciară din imobilul situat în Cluj pârâtului D.S.P. domiciliat în Germania, oraşul Munchen. Pentru restul imobilului revendicat, respectiv pentru apartamentele, înstrăinate în baza Legii nr. l 12/1995 şi pentru terenul aferent acestora s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv -titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Reclamanţii locuiesc în apartamentul nr. 7 situat în Cluj-Napoca Cluj, In baza contractului de închiriere încheiat cu Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca pe perioada 8 aprilie 1999-8 aprilie 2004, prelungit prin act adiţional.
Totodată, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 863 din 26 ianuarie 2009 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2563/R din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, s-a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului D.S.P. să încheie contract de închiriere pe o durată de 5 ani cu privire Ia apartamentul situat în Cluj-Napoca Cluj.
De asemenea, prin Decizia civilă nr. 1243/R din 8 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a constatat irevocabil că imobilul situat în Cluj-Napoca Cluj, ce a fost evidenţiat în cartea funciară Cluj-Napoca, casă şi teren, a fost preluat fără titlu valabil în proprietatea statului. în considerentele acestei decizii, s-a reţinut că imobilul înscris în cartea funciară Cluj a fost proprietatea tabulară a antecesorului pârâtului, numitul D.M., fiind naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950.
În susţinerea nulităţii absolute a dispoziţiei contestate, reclamanţii au arătat că nelegal a fost restituit pârâtului imobilul din str. X (respectiv apartamentul nr. 7 care nu era vândut la data notificării şi pentru restul apartamentelor s-au propus despăgubiri), deşi antecesorul său nu a fost. proprietarul tabular al acestui imobil.
Reclamanţii au susţinut că în realitate, antecesorul pârâtului, numitul D.M. a fost proprietarul tabular al imobilului din str. X. Potrivit evidenţelor de carte funciară, imobilul naţionalizat de la antecesorul pârâtului a fost compus din casă cu 3 camere, 1 bucătărie şi dependinţe la parter, iar la subsol 1 cameră, 1 bucătărie şi dependinţe, apoi curte şi grădină în fosta str. X şi nu compus din 8 apartamente şi situat în fosta str. X.
Reclamanţii au arătat că eroarea produsă s-a datorat menţiunii false înscrise de mână - constând în str. X - în cererea înregistrată la secţia de carte funciară din 1955, cu ocazia intabulării dreptului de proprietate al Statului român asupra imobilului înscris în cartea funciară, urmare a naţionalizării.
Reclamanţii au depus la fila 60 o altă copie a aceleiaşi cereri care, însă, nu poartă numărul de înregistrare la secţia de carte funciară, unde este menţionat acelaşi imobil înscris în cartea funciară, dar nu apare scris de mână str. X, au susţinut că în mod fraudulos nr. administrativ 1 s-a transformat în nr. 9.
În raport de ceie invocate, instanţa a analizat cronologic situaţia de fapt şi juridică a imobilului, ţinând seama şi de faptul că nu întotdeauna în cartea funciară este descrisă componenţa unui imobil şi că numerele administrative pot suferi modificări în timp putând să intervină o renumerotare a imobilelor.
Imobilul înscris în cartea funciară, descris ca fiind compus din casa din cărămidă, acoperita cu ţiglă, compusă din la parter: 3 camere, 1 bucătărie şi dependinţe; la subsol din: 1 cameră, I bucătărie şi dependinţe, apoi curte şi grădină în suprafaţă de 213 stj. în str. X a fost proprietatea tabulară a antecesorului pârâtului, numitul D.M. Acesta şi-a înscris dreptul de proprietate în baza Încheierii nr. 3640 din 8 martie 1938, în cartea funciară menţionându-se că „în locul imobilelor vechi din cartea funciară înlocuită se înscrie imobilul nou distribuit prin comasaţie."
Apoi, în baza Decretului nr. 92/1950, imobilul a fost naţionalizat de la antecesorul pârâtului, numitul D.M. şi preluat prin procesul-verbal din 20 aprilie 1950.
Statul român şi-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului din cartea funciară Cluj, prin Încheierea nr. 4358 din 30 noiembrie 1955.
Aşa cum rezultă din anexa la Decretul de naţionalizare nr. 92/1950, la poziţia 153 s~a menţionat ca se naţionalizează de la numitul D.M. imobilul din str. X şi este descris ca având parter şi 3 etaje şi compus din 9 apartamente. Că această apartamentare a imobilului din str. X exista la data preluării reiese şi din procese!e-verbale întocmite la data de 20 aprilie 1950 de către Comitetul. Provizoriu al oraşului Cluj şi aflate în copie la filele 186-193, prin care au fost înştiinţaţi chiriaşii apartamentelor 1-8 că în baza Decretului nr. 92/1950, apartamentele în care locuiesc cu chirie au devenit proprietatea Statului român.
Aşadar, contrar susţinerilor reclamanţilor, la data naţionalizării imobilul era compus din 9 apartamente, însă construcţia nu era descrisă în evidenţele de carte funciară.
Această situaţie reiese şi din procesul-verbal pentru impunerea veniturilor din proprietăţile clădite pentru perioada de recensământ 1942-1946 încheiat la data de 13 iulie 1945 şi înregistrat la comuna Cluj. Din cuprinsul acestui proces-verbal rezultă că antecesorul pârâtului, numitul D.M. avea la acea dată în proprietate imobilul din str. X şi că imobilul era compus din 9 apartamente.
Apoi, prin contractul de închiriere înregistrat la Administraţia financiară Cluj sub nr. 11637/1945, antecesorul pârâtului a închiriat locuinţa proprietate personală situată în str. X din Cluj-Napoca la K.A.
Ulterior, din contractul de închiriere înregistrat la Secţiunea financiară Cluj la data de 29 noiembrie 1949 reiese că antecesorul pârâtului, D.M. era proprietarul locuinţei situate în Cluj din mun, Cluj-Napoca, pe care a închiriat-o pe perioada 1 noiembrie 1949-1 mai 1950 soţiei iui K.A. Câtă vreme aceste contracte au fost înregistrate la organele fiscale ale municipiului Cluj-Napoca înseamnă că antecesorul pârâtului, D.M. figura în evidenţele acestora din anul 1949 ca având în proprietate imobilul din str. X din municipiul Cluj-Napoca.
O nouă împărţire a aceluiaşi imobil prevăzut înscris în cartea funciară Cluj situat în Cluj s-a efectuat în anul 1996, aşa cum rezultă din documentaţia aflată la filele 209-224 şi din menţiunile din cartea funciară a imobilului potrivit încheierii din 9 noiembrie 1996.
Astfel, aşa cum rezultă din cartea funciară imobilul prevăzut cu nr. top a fost împărţit. în două parcele:
- prevăzut - teren cu construcţii în suprafaţă de 327 mp.;
- prevăzut - teren-curte în suprafaţă de 440 mp.
Imobilul prevăzut, s-a transcris în cartea funciară colectivă şi cartea funciară individuală nou înfiinţată, în favoarea Statului român. Imobilul prevăzut, înscris în cartea funciară Cluj situat în str. X este descris ca având 8 apartamente.
Pârâtul a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului situat în str. X înscris în cartea funciară Cluj, astfel cum rezultă din notificările înregistrate la B.EJ. din 29 iunie 2001.
Este adevărat că în notificarea din 29 iunie 2001 s-a solicitat restituirea imobilului din str. X însă, în cazul ambelor notificări, dovada proprietăţii s-a făcut cu cartea funciară Cluj pentru imobilul şi cartea funciară 123823 Cluj, unde apare înscris imobilul cu 8 apartamente, dezmembrat din imobil.
Astfel, instanţa de fond a constatat că pârâtul a solicitat restituirea unui singur imobil pentru care s-au depus cartea funciară Cluj şi cartea funciara Cluj. Dacă ar fi deţinut două proprietăţi imobiliare ar fi fost necesar să se depună cărţile funciare şi pentru celălalt imobil» ceea ce nu s-a realizat,
Din harta realizată la nivelul anului 1940 reiese că imobilul are o singură amplasare care se regăseşte şi în planul de situaţie întocmit cu ocazia efectuării documentaţiei de împărţire din anul 1996 şi apare ca fiind situat în str X.
Din nota întocmită de Comisia tehnică din cadrul Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca în Dosarul intern nr. 4925 privind revendicarea imobilului situat în Cluj-Napoca str. X, s-a reţinut ca acest imobil figurează administrativ în str. X în anul 1938, apoi, din anul 1.945, în str. X, iar astăzi, urmare a schimbării denumirii străzii, imobilul este înregistrat ca fiind cel din str X.
Preluarea abuzivă realizându-se în temeiul Decretului nr. 92/1950, regimul juridic al imobilului în discuţie este guvernat de dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele reţinute, instanţa de fond a apreciat că în mod corect a fost restituit pârâtului, în calitate de moştenitor al defunctului D.M. imobilul pentru care a fost emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca Dispoziţia nr. 1201 din 20 martie 2006, contestată, respectiv cel prevăzut cu nr. top înscris iniţial în cartea funciară 10733 Cluj, neconcordanţele cu privire la numărul administrativ neconfirmând că ar fi fost vorba de două imobile distincte.
De asemenea, nici faptul că imobilul din str. X s-a demolat nu are relevanţă, cu privire la acest imobil nefiind depus la dosar niciun document care să ateste că anterior demolării acesta ar fi fost proprietatea antecesorului pârâtului.
Este adevărat ca pe un exemplar al cererii de intabulare a Statului român, cel care a şi fost înregistrat la cartea funciară, apare adăugată cu scris de mână menţiunea str. X din documentele întocmite cu ocazia naţionalizării, raportat la evidenţele din cartea funciară, rezultă că a fost naţionalizat imobilul prevăzut, înscris în cartea funciară Cluj, fiind preluat de Ia proprietarul tabular D.M., tatăl pârâtului şi tot acest imobil a fost şi restituit în baza Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 1079/A/2014 din 6 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 648/2013 a Tribunalului Cluj, pe care a menţinut-o.
A obligat apelanţii să-i plătească intimatului D.S.P. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut referitor la fondul cauzei că prin anexa decretului de naţionalizare statul recunoaşte că Ia data preluării imobilul avea un număr de 9 apartamente, având parter şi 3 etaje.
Faptul că în cartea funciară nu au fost înscrise modificările aduse construcţiei este lipsit de relevanţă, cu atât mai mult cu cât construcţia revenea proprietarului terenului în virtutea accesiunii imobiliare, care era mod de dobândire extratabular, potrivit dispoziţiilor arî.26 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Faptul că Statul român nu a adus la zi situaţia tabulară a imobilului la momentul în care şi-a înscris dreptul de proprietate este irelevant raportat la recunoaşterea întinderii acestuia din actul de preluare.
Sunt contestate contractele de închiriere din care rezultă compunerea imobilului, contracte încheiate de antecesorul pârâtului, pe motiv că ar exista la dosar probe din care rezultă că acesta a plecat din ţară împreună cu armata germană în anul 1944.
Cu alte cuvinte, reclamanţii susţin că adresa din care ar rezulta plecarea acestuia este veridică, în timp ce contractele de închiriere şi procesele verbale de impozitare pe mai mulţi ani, înregistrate Ia organele statului din acea vreme, din care rezultă numărul de apartamente, sunt false.
în realitate, aceste procese verbale se coroborează cu anexa decretului de preluare, au un caracter sistematic în timp, adresa din care ar rezulta plecarea antecesorului pârâtului din ţară având un caracter neveridic şi nu invers.
Reclamanţii invocă o rezoluţie cenzurată de instanţa penală, însă, în realitate, prin aceasta s-a constatat doar prescripţia răspunderii penale, fără a se statua asupra falsului.
Se mai susţine că parcela a fost dublată şi că cea din cartea funciară ar corespunde parcelei pe care actualmente este situat Monumentul eroilor anticomunişti.
Cercetându-se planul de situaţie al străzii (fila 82 dosar judecătorie), rezultă că, într-adevăr, există două parcele, însă prima instanţă în mod corect a stabilit că cea greşită este cea pe care este edificat monumentul la care fac referire reclamanţii, întrucât această parcelă este situată lângă parcela, în timp ce cealaltă parcelă cu acelaşi număr topografic este situată lângă parcelele, ştiut fiind că atunci când au fost făcute măsurătorile în vederea atribuirii numerelor topografice, celor vecine li s-au acordat numere succesive, neexistând, astfel, posibilitatea unui salt de genul celui susţinut de reclamanţi, decât printr-o eroare.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii C.l., C.M.A. şi C.L.C., în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului şi modificării în tot a sentinţei nr. 648/2013 pronunţată de Tribunalul Cluj, iar pe fond, admiterea acţiunii şi constatarea nulităţii absolute a dispoziţiilor primarului nr. 1201/2006 şi nr. 2701/2008, acestea fiind emise pentru un imobil a cănii proprietate nu a fost dovedită a fi aparţinut autorului pârâtului D.S.P.
În baza primului motiv de recurs, reclamanţii au invocat faptul că instanţa a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 19 din Legea nr. 340/2004 şi art. 16 alin. (2) cap. V, titlul VII din Legea nr. 245/2005, care stabilesc că Instituţia prefectului are obligaţia de verificare şi confirmare sau infirmare a propunerilor făcute de comisiile iocaie, fără aceste verificări dosarele administrative neputând fi trimise la A.N.R.P.
De asemenea, art. 20 din Legea nr. 340/2004 dă în sarcina prefectului verificarea măsurilor întreprinse de primar, în calitatea sa de reprezentant al Statului, astfel că admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei prefectului faţă de aceste prevederi şi raportându-se doar la prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001 apare ca nelegaiă.
Prin cei de-al doilea motiv de recurs, reclamanţii au arătat că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere că în anexa la decretul de naţionalizare a fost trecut imobilul situat pe Cluj şi că acest imobil, conform anexei, are 3 etaje şi 9 apartamente, instanţa a considerat că întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea din actul de preluare şi "faptul că în cartea funciară nu au fost înscrise modificările aduse construcţiei nu are relevanţă cu atât mai mult cu cât construcţia revenea proprietarului în virtutea accesiunii imobiliare."
Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate se prezumă a fi cel din actui de preluare în absenta unor probe contrare, iar din probele administrate în cauză reiese că a fost trecut în proprietatea statului imobilul situat în str. X, casă curte şi gradină, cu suprafaţa de 213 stj., cuprins în cartea funciară în baza Decretului nr. 92/1950, conform adresei din 1955 a I.L.L. Cluj şi a Încheierii nr. 4258/1955 a Tribunalului Popular, precum şi a procesului verbal din 20 aprilie 1950, iar acest imobil avea doar parter şi subsol şi a fost demolat, conform adresei din 30 septembrie 1997.
Instanţa a înlăturat susţinerile reclamanţilor privind neautenticitatea contractelor de închiriere pentru imobilul situat în Cluj, apreciind ca acestea se coroborează cu anexa de preluare.
Or, contractul priveşte imobilul situat în str. X, iar procesele verbale de impunere privesc un imobil situat în str. X descris ca având parter, două etaje şi 13 apartamente, care în mod evident nu se coroborează nici cu anexa de preluare pentru imobil cu trei etaje X şi 9 apartamente şi nici eu menţiunile din cartea funciară care privesc imobilul din str. X şi care era compus la data preluării din trei camere la parter şi o cameră şi dependinţe la subsol.
Imobilul din str. X este altul decât cel din str. X, iar actele de proprietate privesc imobilul din str. X, care, potrivit adresei 1997 a fost demolat, iar în locul său a fost ridicat Monumentul eroilor anticomunişti.
Instanţa a dat o interpretare greşită şi referatului de cercetare penală, apreciind că acesta nu a statuat nimic asupra falsului.
În acest referat, organul de cercetare penală a reţinut că: "D.M. cu ocazia solicitării retrocedării a depus acelaşi document dar care are în plus aplicat cu scris de mână str. X, ceea ce demonstrează că acest înscris a fost inserat în fals, întrucât în documentul original nu exista." In acelaşi referat se apreciază ca "este posibil ca documentul în copie a procesului verbal de impunere a veniturilor pe perioada 1942-1946 să fie falsificat, întrucât acesta nu conţine semnătura şi ştampila, iar la poziţia descrierea imobilului se face precizarea imobil compus din 13 apartamente, ceea ce vine în contradicţie cu documentaţia.", astfel că singurul înscris ce face legătura între str. X este reţinut ca fals de către organele de cercetare penală.
Documentul ce atestă faptul că autorul pârâtului ar fi părăsit ţara în 1944 cu trupele germane a întărit apărările reclamanţilor, însă instanţa nu s-a aplecat şi asupra celorlalte critici, care privesc neconcordanţa dintre copiile depuse la dosar de pârât în susţinerea dreptului său de proprietate.
Înscrisurile care atestă structura proprietăţii şi localizarea ei pe str. X sunt: extras de carte funciară, adresa din 29 noiembri 1955 a întreprinderii de locuinţe şi localuri Cluj, Încheierea nr. 4258/1955 a Tribunalului Popular al oraşului Cluj, secţia cărţi funciare.
Toate probele reţinute de instanţă ca făcând dovada dreptului de proprietate pentru imobilul din str. V, devenit st. Y, sunt contradictorii, nu sunt înscrisuri oficiale şi autentice.
Actele oficiale atestă dreptul de proprietate al antecesorului pârâtului pentru imobilul din X, imobil ce a fost demolat.
Recurenţii-reclamanţi au mai arătat că este netemeinică şi nelegală motivarea instanţei referitoare la anexa la decretul de naţionalizare care se coroborează cu contractul de închiriere şi că este vina statului că nu a rectificat în cartea funciară structura imobilului potrivit anexei. Orice modificare adusă imobilului de către proprietar trebuia făcută în baza unei autorizaţii şi trecută în cartea funciară, obligaţie ce nu incumbă Statului.
Deşi instanţa a observat că pe planul topografic există două parcele, din care prima este la capătul străzii, pe locul unde se află Monumentul eroilor anticomunişti şi unde în mod logic ar fi fost Cluj, care conform adresei din 2007 a fost demolat, reţine totuşi că rsr. corect al parcelei este cei de la nr. 9, iar cel pe care esîe monumentul este eronat.
La dosarul administrativ există şi două adrese emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, referitor la cererile de retrocedare, una pe numele pârâtului pentru imobilul situat în Cluj şi una pentru M.A., care a solicitat imobilul din Cluj - adresa din 30 septembrie 1997 prin care se atestă faptul că imobilul din Cluj, a fost demolat.
Există şi fotografii din Monografia oraşului Cluj, în care se vede unde era situat imobilul din Cluj şi că acesta era o clădire cu parter, ca cea descrisă în cartea funciară, pe locul unde astăzi este amplasat Monumentul eroilor anticomunişti.
În mod evident anexa la Decretul nr. 92/1950 nu se coroborează cu nici unul din documentele reţinute de instanţă ca fiind acte ce atestă proprietatea asupra imobilului de la numărul 9, astfel că în baza actelor depuse de pârât la dosarul format în baza Legii nr. 10/2001 nu se poate constata decât că imobilul de la nr. 1 nu mai poate fi restituit în natură, ci urmează a se despăgubi, iar dispoziţiile emise de primar sunt nelegale, pentru un imobil a cărui dovada de proprietate nu există.
Recursul este nefondat, urmând a ft respins, pentru considerentele ce succed:
Primul motiv de recurs vizează greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Instituţia prefectului judeţului Cluj.
Condiţia privind calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana fizică ori juridică chemată în judecată şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 a prevăzut expres care sunt persoanele juridice obligate la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv. Astfel, art. 21 alin. (3) al legii stipulează că în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor.
În procedura de restituire a imobilelor, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritonală şi, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul este abilitat să emită dispoziţia motivată.
Cadrul procesual este circumscris obiectului cererii şi anume, constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. 1201 emisă la data de 20 martie 2006 de primarul municipiului Cluj-Napoca.
Cum prefectul judeţului Cluj este terţ faţă de raportul juridic născut din emiterea dispoziţiei atacate acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la criticile formulate prin cel de-al doilea motiv de recurs este de reţinut, în prealabil, ca situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită de către instanţele fondului în baza probatoriului administrat nu mai poate fi cenzurată de către instanţa de recurs şi, prin urmare, probele nu mai pot fi reevaluate, faţă de prevederile art. 304 C. proc. civ. Instanţa de recurs poate doar să verifice legalitatea deciziei atacate prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.
Pârâtul a criticat hotărârea instanţei de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în absenţa unor probe contrare, întinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea care rezultă din actul de preluare.
Însă, în speţă, instanţele fondului au stabilit situaţia de fapt nu numai în baza datelor înscrise în actul de preluare ai imobilului litigios, ci au analizat şi celelalte înscrisuri depuse la dosar.
Astfel, instanţele au constatat că prin Decizia civilă nr. 1243/R din 8 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a statuat irevocabil, cu putere de lucru judecat, că imobilul din Cluj-Napoca, Cluj, evidenţiat în cartea funciară Cluj-Napocaa fost preluat fără titlu valabil şi ca acest bun a aparţinut antecesorului pârâtului, numitul D.M., fiind naţionalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, (filele 83-84 din dosarul de fond).
Menţiunile de la poziţia 153 din anexa la decretul de naţionalizare, potrivit cărora s-a preluat de la numitul D.M. imobilul din Cluj, având parter şi 3 etaje şi compus din 9 apartamente se coroborează cu procesele verbale din 20 aprilie 1950 emise de Comitetul provizoriu al oraşului Cluj, prin care chiriaşii apartamentelor din imobil erau înştiinţaţi că acesta a devenit proprietatea Statului român,care va încasa chiria pentru viitor, precum şi restanţele, (filele 186-193 din dosarul de fond).
Această stare de fapt privind localizarea şi componenţa imobilului ce a aparţinut antecesorului pârâtului D.S.P. reiese şi din procesul-verbal de impunere din 13 iulie 1945, întocmit pentru perioada 1942-1946, precum şt din contractele de închiriere încheiate de autorul pârâtului cu familia K.A. în anii 1945 şi 1949 şi înregistrate la organele fiscale ale municipiului Cluj-Napoca, (filele 150 şi 194-196 din dosarul de fond).
De asemenea, din harta întocmita la nivelul anului 1940 şi din planul de situaţie întocmit în anul 1996 rezultă că imobilul înscris în cartea funciară Cluj (transcris în cartea funciară colectivă Cluj şi cartea funciară individuală, nou înfiinţată, potrivit Încheierii nr. 17112 din 9 noiembrie 1996) are o singură amplasare şi este situat în Cluj. (filele 149 şi 209-218 din dosarul de fond).
Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţs, înscrisurile coroborate de către instanţe cu datele ce reies din actul de preluare reprezintă acte oficiale, ce emană de la instituţii ale statului şi anume, hotărâre judecătorească, procese verbale, contracte de închiriere înregistrate la organele fiscale, hartă şi plan de situaţie.
În raport cu înscrisurile analizate, instanţele fondului au constatat o situaţie de fapt care atestă prezumţia de proprietate instituită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare, în cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi s-a menţinui dispoziţia nr. 1201 din 20 martie 2006 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca privind restituirea imobilului situat în Cluj, ce a aparţinut autorului petentuîui D.S.P. - în natură şi cota de 56/440 parte din teren şi prin echivalent pentru restul apartamentelor şi terenul aferent.
Intimatul-pârât a administrat probe care fac dovada dreptului de proprietate al antecesorului său asupra bunului revendicat şi nu s-au depus probe contrare, aşa cum susţin recurenţii.
Astfel, s-a invocat referatul de cercetare penală din 23 septembrie 2011 prin care s-a reţinut că „faptele reclamate sunt prescrise în ceea ce priveşte comiterea infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals" şi s-a propus neânceperea urmării penale faţă de D.S.P. şi W.I. (mandatarul părţii).
Aşadar, prin acest act nu s-a constatat a fi fetse înscrisurile ce au făcut obiectul cercetării penale şi care sunt invocate de reclamanţii C. ca făcând dovada că D.M. ar fi fost proprietarul imobilului din Cluj: adresa din 24 noiembrie 1955 a Î.L.L, Cluj şi extrasul de carte funciară ce conţin adăugiri scrise de mână.
De asemenea, actul ce atestă faptul că autorul pârâtului ar ft părăsit ţara în 1944 cu trupele germane a fost considerat neveridic de către instanţa de apels fiind analizat în contextul probator al cauzei. Acest înscris reprezintă o adeverinţă de înmânare a corespondenţei emisă la data de 25 iunie 1956 de către Tribunalul popular al oraşului Cluj, secţia de carte funciară, referitor la Dosarul nr. 4358/1955 şi poartă o menţiune cu privire la o presupusă plecare din ţară a numitului D.M. ce ar fi avut loc cu 12 ani în urmă, respectiv în anul 1944, acesta fiind motivul returnării corespondenţei, neînmânată destinatarului, (fila 206 din dosarul de fond).
În ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor că în planul topografic există două parcele cu nr. 10924, instanţa de apel a constatat că parcela ce corespunde numărului administrativ 9 de pe str. Arany Janos este situată într-o succesiune logică lângă parcele. Din releveu rezultă aceeaşi succesiune logică de numerotare şi pentru alte parcele situate pe terenurile alăturate. (fila 101 din dosarul de fond).
Faţă de toate considerentele reţinute, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate şi, astfel, nu sunt îndeplinite condiţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamanţilor urmând a fi respins, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi vor fi obligaţi la plata către intimatul-pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii aflate la fila 20 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.I., C.M.A. şi C.L.C. împotriva Deciziei nr. 1079/A din data de 6 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-pârât D.S.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 911/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 940/2015. Civil. Brevete de invenţii. Recurs → |
|---|
