ICCJ. Decizia nr. 911/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 911/2015
Dosar nr. 394/57/2014
Şedinţa publică din 26 martie 2015
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în urma disjungerii prin încheierea din 3 iunie 2014 pronunţată în Dosar nr. 955/7/2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, revizuenţii B.I. şi B.M. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii B.C. şi G.G.E., moştenitori ai defuncţilor B.V. şi B.E.E., revizuirea Sentinţei civile nr. 512/2009 a Judecătoriei Mediaş, care este contradictorie cu Sentinţa civilă nr. 1123/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu în baza Legii nr. 10/2001, cu Dispoziţia nr. 730/2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001, precum şi cu Decizia civilă nr. 144/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
În motivarea cererii de revizuire revizuenţii susţin că după respingerea cererii de restituire a imobilului în litigiu formulată de către B.V. şi B.E.E. în baza Legii nr. 112/1195, antecesori ai intimaţilor şi rămânerii definitive a acestei soluţii prin respingerea de către Comisia Judeţeană a de aplicare a Legii nr. 112/1995 a acestei cereri, revizuenţii au cumpărat cu bună credinţă, bazându-se pe cuprinsul cărţii funciare şi hotărârea Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 112/1995 în calitate de chiriaşi ai imobilului în litigiu. Revizuenţii au folosit acest imobil în calitate de proprietari până în anul 2012 când B.V. şi B.E.E. au formulat o nouă cerere de restituire a imobilului în baza Legii nr. 10/2001. Această cerere de restituire formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost respinsă prin Dispoziţia 730/2001, definitivă ca urmare a constatării perimării contestaţiei formulată de B.V. şi B.E.E. împotriva Dispoziţiei nr. 730/2001. Contestaţia s-a perimat prin Sentinţa civilă nr. 1123/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu. Ca urmare a rămânerii definitive a acestei sentinţe, Dispoziţia nr. 730/2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001, a intrat în circuitul civil şi şi-a produs efectul în sensul recunoaşterii în favoarea antecesorilor intimaţilor doar a dreptului la măsuri reparatorii în echivalent şi recunoaşterii valabilităţii contractului de vânzare cumpărare în baza căruia revizuienţii au dobândit imobilul în litigiu.
Din moment ce prin Sentinţa civilă nr. 1123/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-a constatat cu autoritate şi putere de lucru judecat perimarea contestaţiei făcută de antecesorii intimaţilor împotriva Dispoziţiei nr. 730/2001, Sentinţa civilă nr. 512/2009, pronunţată într-un litigiu între aceleaşi părţi, având ca obiect revendicarea imobilului în litigiu, în baza dreptului comun, este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a Sentinţei nr. 1123/2008 şi prin fraudarea Dispoziţiei nr. 730/2001 şi a contractului de vânzare cumpărare prin care revizuenţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Revizuenţii consideră că autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1123/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu se impune cu prioritate faţă de pretinsa autoritate a lucrului judecat a Sentinţei civile nr. 512/2009 pronunţată într-o acţiune în revendicare întemeiată pe drept comun. Aceasta faţă de decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , pronunţată în recurs în interesul legii privind aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, prin care s-a statuat că Legea nr. 10/2001, fiind o lege specială prin care se reglementează procedura de restituire a imobilelor care intră sub sfera de aplicare a acestei legi, se aplică cu prioritate faţă de dreptul comun. Deci efectele Sentinţei civile nr. 512/2009 nu pot fi luate în considerare în procesul în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2993/2012 ca autoritate de lucru judecat, din moment ce au fost înlăturate de autoritatea şi puterea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1123/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi de efectele Dispoziţiei nr. 730/2001.
Revizuenţii au invocat în acest sens Decizia nr. 425/2008 a Curţii Constituţionale, susţinând că restituirea în natură a imobilului în litigiu către antecesorii intimaţilor se putea face doar în baza Legii nr. 10/2001, iar restituirea imobilului prin Sentinţa civilă nr. 512/2009 este inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că această din urmă sentinţă este nulă. De aceea nu poate fi invocată cu autoritate de lucru judecat nici în procesul în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2993/2012, fiind de neconceput constituirea unui drept de proprietate prin ilegalitate.
Consideră că Sentinţa civilă nr. 512/2009 este lovită de nulitate absolută şi datorită faptului că, la data când s-a judecat recursul declarat împotriva sentinţei civile arătate şi a celei pronunţate în apel, reclamanţii antecesori ai intimaţilor erau decedaţi, deci nu aveau capacitate civilă şi nici capacitate procesuală de a-şi exercita dreptul de proprietate şi a-l valorifica în justiţie.
Revizuenţii susţin că Sentinţa civilă nr. 512/2009 este în contradicţie cu Sentinţa civilă nr. 1123/2008, prin care Tribunalul a constatat perimarea contestaţiei făcută de antecesorii intimaţilor împotriva Dispoziţiei nr. 730/2001, şi datorită faptului că efectele perimării s-au răsfrânt asupra tuturor părţilor implicate în raportul juridic litigios născut în baza Legii nr. 10/2001 între Statul Român, B.V. şi B.E.E. şi revizuenți, şi asupra tuturor actelor de procedură şi a acţiunilor intentate privind imobilul în litigiu, prezente şi viitoare, în contradictoriu cu revizuenţii.
Prin admiterea acţiunii în revendicare a imobilului în litigiu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1123/2008 înlăturându-se efectele perimării contestaţiei făcute de antecesorii intimaţilor împotriva Dispoziţiei nr. 730/2001.
Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 55 din 11 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire şi a dispus obligarea revizuenţilor să plătească intimaţilor cheltuieli de judecată în cuantum de 400 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Prin Sentinţa civilă nr. 512 din 27 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Mediaş, definitivă prin admiterea apelului şi schimbarea sentinţei sub aspectul cheltuielilor de judecată, prin Decizia nr. 67 din 4 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii B.V. şi B.E.E. contradictoriu cu pârâţii B.I. şi B.M. şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie apartamentul situat în Mediaş str. Baznei.
Prin Sentinţa civilă nr. 1123 din 2 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a constatat perimarea contestaţiei formulate de contestatorii B.V. şi B.E.E. în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Sibiu.
Prin Decizia civilă nr. 104 din 14 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost respins apelul declarat de B.I. şi B.M. împotriva Sentinţei civile nr. 2993/2012 şi a încheierii din 21 noiembrie 2012 pronunţate de Judecătoria Mediaş în dosar nr. 2120/257/2011*.
Recurenţii au formulat o cerere de revizuire a 3 hotărâri judecătoreşti, pentru contrarietate, solicitând anularea primei hotărâri pronunţate, cea mai veche fiind Sentinţa civilă nr. 512/2009.
Potrivit art. 327 alin. (1) C proc. civ., d acă instanţa încuviinţează cererea de revizuire în cazul hotărârilor definitive potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre.
De aceea, sub aspect procedural, cererea revizuenţilor, aşa cum a fost formulată şi argumentată (în sensul nulităţii Sentinţei civile nr. 512/2009 pronunţată de Judecătoria Mediaş), este inadmisibilă, cea mai veche hotărâre fiind aceea de perimare din 2008.
Pe de altă parte, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, (…) se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Ori, hotărârile invocate ca fiind potrivnice de către revizuenţi nu sunt date în una şi aceeaşi pricină. Ceea ce pretinde textul de lege menţionat se referă la identitatea părţilor, a pricinii şi aceeaşi calitate a părţilor.
În dosarele invocate, nu sunt aceleaşi părţi şi nici nu au aceeaşi calitate, obiectul fiind diferit.
Astfel, Sentinţa de perimare nr. 1123/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu a avut ca obiect contestaţie s-a judecat între Primarul Municipiului Sibiu şi contestatorii B., deci revizuenţii nu au nici un fel de calitate în dosar.
Sentinţa civilă nr. 512/2009 pronunţată de Judecătoria Mediaş, s-a pronunţat faţă de reclamanţii B.V. şi B.E.E. în contradictoriu cu pârâţii B.I. şi B.M., pentru revendicare întemeiată pe art. 480 C. civ.
Decizia civilă nr. 104 din 14 mai 2013 a fost pronunţată de Tribunalul Sibiu faţă de reclamanţii B.V. şi B.E.E. în contradictoriu cu pârâţii B.I. şi B.M., pentru despăgubiri reprezentând lipsa de folosinţă a locuinţei, iar acţiunea reconvenţională avea ca obiect nulitate intabulare.
Aşadar, obiectul celor 3 cauze este diferit, chiar dacă 2 dintre pricini s-au purtat între aceleaşi părţi şi se referă la acelaşi imobil, însă obiectul şi cauza sunt diferite.
Faţă de aceste argumente, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., revizuenţii au fost obligaţi să plătească intimaţilor suma de 400 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs revizuenţii B.I. şi B.M., care în dezvoltarea motivelor de recurs au formulat următoarele critici:
1. În mod nelegal, prin încălcarea dispoziţiilor art. 165 C. proc. civ., instanţa a dispus disjungerea cererii de revizuire având ca obiect, pe lângă Sentinţele civile nr. 2993/2012 şi nr. 2662/2006 şi revizuirea Sentinţei nr. 512/2009, deşi toate cele trei hotărâri erau potrivnice Sentinţei civile nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu şi Deciziei civile nr. 144/2012 a aceleiaşi instanţe, pronunţate prin fraudă la lege.
2. În mod nelegal, prin încălcarea dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., instanţa a respins cererea revizuenţilor privind conexarea Dosarului nr. 394/57/2014 la Dosarul nr. 955/57/2014, deşi în ambele dosare erau aceleaşi părţi, aveau acelaşi obiect, aceeaşi cauză, iar între ele există o strânsă legătură.
3. În mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 327 alin.(1) C. proc. civ., instanţa a respins cererea de revizuire, considerând că este inadmisibilă, faţă de împrejurarea că Sentinţa civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu, prin care s-a constatat perimarea contestaţiei formulată împotriva dispoziţiei prin care s-a soluţionat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, este anterioară Sentinţei civile nr. 512/2009, a cărei revizuire o solicită.
4. În mod nelegal a fost respinsă cererea de revizuire cu motivarea că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 322 pct.7 C. proc. civ., în sensul că obiectul şi cauza celor 3 hotărâri este diferit.
5. Deşi în cererea de revizuire s-a susţinut că Sentinţa civilă nr. 512/2009 este potrivnică şi Deciziei civile nr.144/2012 a Tribunalului Sibiu, instanţa a omis să se pronunţe cu privire la acest aspect, motivarea fiind exclusiv pe contrarietatea cu Sentinţa civilă nr. 1123/2008.
6. În mod nelegal, instanţa de revizuire a respins cererea, invocând Decizia civilă nr. 104/2013 a Tribunalului Sibiu, deşi această decizie nu produce nici un efect, din moment ce aceasta este potrivnică Sentinţei civile nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar trebuie menţionat că, deşi recurenţii au formulat pe larg susţineri în cererea cu care au învestit prezenta instanţă, în realitate aceştia îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu soluţiile date de instanţe în litigiile dintre părţi.
Potrivit art. 3021 alin.(1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
Ca atare, susţinerile care vizează situaţia de fapt şi cele care nu au legătură cu argumentele din decizia recurată nu pot forma obiect al cenzurii instanţei de recurs.
În ce priveşte primele două motive de recurs, acestea vizează încheieri ce au fost pronunţate în Dosar nr. 955/7/2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, astfel că, neavând legătură cu dosarul în care s-a pronunţat hotărârea recurată în prezenta cauză, nu pot fi analizate.
Criticile structurate de recurenţi în motivele nr. 3-6, acestea vizează soluţia de respingere a cererii de revizuire, cu privire la care Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Textul de lege enunţat instituie, deci, ca primă condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire ca hotărârea atacată să evoce fondul cauzei.
Hotărârea care evocă fondul în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este aceea prin care instanţa rezolvă fondul pretenţiei deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată.
Prin cererea cu care au investit instanţa, s-a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 512/2009 pronunţată de Judecătoria Mediaş, invocându-se contrarietatea cu Sentinţa civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu şi cu Decizia nr. 144/2012 a aceleiaşi instanţe.
Aşa fiind, contrar celor susţinute de recurenţi, nici Sentinţa civilă nr. 1123/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, nici Decizia nr. 144/2012 a aceleiaşi instanţe, invocate ca pretins potrivnice Sentinţei civile nr. 512/2009, nu se încadrează în noţiunea de hotărâre potrivnică, în sensul dispoziţiilor susmenţionate, întrucât nu rezolvă raporturile juridice dintre părţi. Aceasta întrucât, prin Sentinţa nr. 1123/2008 s-a constatat perimată contestaţia formulată de reclamanţii B.V. şi B.E.E., în contradictoriu cu intimata Primăria Mediaş, iar prin Decizia nr. 144/2012 s-a desfiinţat Sentinţa civilă nr. 2933/2011 a Judecătoriei Mediaş şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
După cum s-a arătat mai sus, una dintre condiţiile existenţei cazului de revizuire în discuţie vizează tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.
Cele trei hotărâri invocate ca fiind potrivnice nu îndeplinesc condiţia identităţii de obiect şi cauză.
Astfel, contrar celor susţinute prin cererea de recurs, Sentinţa civilă nr. 512/2009 a Judecătoriei Mediaş, Sentinţa civilă nr. 1123/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi Decizia nr. 144/2012 a Tribunalului Sibiu, invocate ca fiind potrivnice nu au acelaşi obiect şi cauză. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 512/2009, Judecătoria Mediaş a admis acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii B.V. şi B.E.E., au fost obligaţi pârâţii B.I. şi B.M. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie apartamentul situat în Mediaş str. Baznei, iar prin Sentinţa civilă nr. 1123/2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-a constatat perimată contestaţia formulată de reclamanţii B.V. şi B.E.E., prin care au solicitat constatarea nulităţii actelor juridice şi a operaţiunilor de carte funciară făcute după preluarea imobilului lor de către stat. În ce priveşte Decizia nr. 104/2013 a Tribunalului Sibiu, prin această hotărâre s-a respins apelul declarat de pârâţii B.I. şi B.M. împotriva Sentinţei civile nr. 2993/2012 a Judecătoriei Mediaş, într-un litigiu având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilului.
Între hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu este îndeplinită nici condiţia identităţii de părţi.
Astfel, deşi în litigiile finalizate cu Sentinţa civilă nr. 512/2009 a Judecătoriei Mediaş şi cu Decizia nr. 104/2013 a Tribunalului Sibiu au existat aceleaşi părţi: B.V. şi B.E.E., în calitate de reclamanţi, respectiv B.I. şi B.M., în calitate de pârâţi. În ce priveşte dosarul în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1123/2008 a Tribunalului Sibiu, litigiul a fost purtat între B.V. şi B.E.E., în calitate de reclamanţi şi Primăria Mediaş, în calitate de pârâtă.
Prin urmare, nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză între hotărârile invocate de revizuenţi ca fiind potrivnice.
Faţă de împrejurarea că cererea de revizuire nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. şi de art.322 pct. 7 din acelaşi cod, nu se mai impune analizarea susţinerii privind respingerea cererii de conexare.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de revizuienţii B.I. şi B.M. şi, în baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea recurenţilor la plata sumei de 2.257,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii B.C. şi G.G.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienţii B.I. şi B.M. împotriva deciziei nr.55 din 11 septembrie 2014 a Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia I civilă.
Obligă pe recurenţi să plătească intimaţilor B.C. şi G.G.E. suma de 2.257,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 979/2015. Civil. Legea 10/2001. Acţiune în... | ICCJ. Decizia nr. 946/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
