ICCJ. Decizia nr. 768/2015. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 768/2015
Dosar nr. 2794/109/2014
Şedinţa publică din 10 martie 2015
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 130/2014 din 19 noiembrie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva deciziei civile nr. 2986 din 17 decembrie 2013 a Tribunalului Argeş.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de revizuire a reţinut că prin cererea de revizuire, revizuentul C.l.l. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii C.L.F.F. Vultureşti, C.J.F.F. Argeş, N.C. şi P.C. Vultureşti – P.L.E., revizuirea deciziei civile nr. 2986 din 17 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2999/205/2012.
În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a arătat, în esenţă, că decizia civilă nr. 2986 din 17 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Argeş este contradictorie sentinţei civile nr. 1164 din 26 mai 2008 pronunţată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. 966/205/2008.
S-a constatat că excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimata C.L.F.F. Vultureşti este fondată deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, neexistând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două dosare în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti ce se susţine a fi potrivnice.
În acest sens, s-a reţinut că, în cauza în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 2986 din 17 decembrie 2013 a Tribunalului Argeş, la fond, s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1164 din 26 mai 2008, pronunţată de Judecătoria Câmpulung excepţie ce a fost analizată de instanţă şi respinsă ca nefondată, reţinându-se că obiectul celor două cauze este diferit.
Prin aceeaşi sentinţă civilă nr. 913 din 23 aprilie 2013, prin care s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a respins şi acţiunea reclamantului ca nefondată, iar prin decizia civilă nr. 2986 din 17 decembrie 2013, prin care s-a menţinut soluţia dată excepţiei autorităţii de lucru judecat, s-a respins ca nefondat şi recursul reclamantului C.l.l. împotriva sentinţei civile nr. 913 din 23 aprilie 2013.
Faţă de aceste considerente, constatând neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei civile nr. 130/2014 din 19 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declarat recurs revizuentul C.I.
Prin memoriul depus la dosarul cauzei, recurentul-revizuent a arătat că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri fiind condiţionată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, daca o atare excepţie a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei, condiţie îndeplinită în cauză în opinia sa.
Astfel, a arătat recurentul că prin decizia civilă a cărei revizuire a solicitat-o s-a dispus, printre altele, anularea procesului-verbal nr. 17 din 25 octombrie 2007, iar prin sentinţa civilă în raport de care a formulat cererea de revizuire, respectiv sentinţa civilă nr. 1164 din 26 mai 2008, s-a dispus obligarea pârâtei la punerea sa în posesie asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră provenind de la autorul V.I. şi asupra cărora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate conform sentinţei civile nr. 887 din 14 aprilie 2008.
În baza acestei hotărâri, definitive şi irevocabile, a fost emis procesul-verbal de punere în posesie nr. 17 din 25 octombrie 2008, pentru suprafaţa de 1,16 ha teren cu vegetaţie forestieră, or, prin decizia civilă a cărei revizuire s-a solicitat, s-a dispus tocmai anularea acestui proces-verbal de punere în posesie.
Apreciază recurentul că cererea de revizuire este admisibilă, fiind întrunite cumulativ condiţiile existenţei unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice, tripla identitate de obiect, părţi şi cauză, încălcându-se autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
A mai arătat recurentul că în aceeaşi perioadă, a mai fost un litigiu în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 887 din 14 aprilie 2008, dosar în care a arătat că a fost pus în posesie cu suprafaţa de 1,16 ha pădure conform procesului-verbal anulat prin hotărârea revizuită dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru o diferenţă de suprafaţă de 3,75 ha, reţinându-se că pentru cele 1,16 ha, dreptul de proprietate a fost reconstituit anterior.
Prin cererea precizatoare înregistrată, la data de 2 martie 2015, recurentul a invocat ca motiv de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 3021 şi 304 C. proc. civ. Exigenţele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, ca ultim grad de jurisdicţie nu îşi propune rejudecarea fondului, ci examinarea legalităţii hotărârilor atacate în condiţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greşită a legii.
În cauză, niciuna din cele două ipoteze nu poate fi reţinută, soluţia atacată fiind temeinică şi legală.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
În atare situaţie şi executarea hotărârilor ar fi imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
În speţă, se constată că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a examinat condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, reţinând că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două hotărâri pretins contradictorii, având în vedere că prin decizia civilă nr. 2986 din 17 decembrie 2013, s-a examinat excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1164 din 26 mai 2008, excepţie asupra căreia instanţa s-a pronunţat în sensul respingerii reţinându-se că obiectul celor două litigii este diferit.
Aşa fiind, de vreme ce în cel de-al doilea litigiu s-a pus în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat, soluţionată în sensul respingerii ca nefondată, reevaluarea acestei autorităţi din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., echivalează cu o rejudecare a recursului şi transformarea revizuirii în cale de reformare ceea ce apare ca inadmisibil în sistemul de drept actual.
Aşa fiind, se constată că, instanţa de revizuire a făcut o corectă aplicare a legii, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva deciziei civile nr. 130/2014 din 19 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurentul - revizuent C.I. împotriva deciziei civile nr. 130/2014 din 19 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 77/2015. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 769/2015. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
