ICCJ. Decizia nr. 773/2015. Civil. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 773/2015
Dosar nr. 1426/59/2014
Şedinţa publică din 10 martie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 6744/55/2013*, reclamantul a susţinut că i s-a solicitat în mod eronat, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 3.149 lei, suma datorată fiind de 2.149 lei. Reclamantul a invocat atât dispoziţiile art. 4041 C. proc. civ. din 1865 (în vigoare la momentul declanşării procedurii de executare silită), referitoare la întoarcerea executării, dat fiind faptul că plata s-a efectuat în cadrul procedurii de executare silită, cât şi dispoziţiile art. 1342 alin. (1) şi art. 1344 C. civ., referitoare la plata nedatorată.
Prin sentinţa civilă nr. 1139 din 12 martie 2014, Judecătoria Arad a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâţii Ţ.L., G.G., G.F. şi G.G., pentru pretenţii şi, în consecinţă, a obligat pârâţii să restituie reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de plată nedatorată şi a obligat pârâta Ţ.L. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 252,5 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul P.G. a avut calitatea de intervenient în dosarul nr. 8446/55/2006 al Judecătoriei Arad în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 7299 din 29 iunie 2011, prin care reclamantul nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Sentinţa sus menţionată a fost apelată, iar prin decizia civilă nr. 487 din 6 decembrie 2011, Tribunalul Arad a obligat reclamantul (alături de ceilalţi intimaţi, reclamanţi şi intervenienţi - pârâţi) la plata către pârâţi a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1628 din 21 iunie 2012, prin care a fost soluţionat recursul împotriva deciziei Tribunalului Arad, intervenienţii M.P. şi P.G. au fost obligaţi să plătească pârâtei Ţ.L., 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel şi 1.149 lei cheltuieli de judecată în recurs iar prin încheierea din 12 iulie 2013, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul deciziei civile nr. 1628 şi s-a dispus obligarea intervenienţilor M.P. şi P.G. la plata sumei de 2995,96 lei cheltuieli de judecată în apel şi 2695,96 lei cheltuieli de judecată în recurs către pârâta Ț.L.
Pentru recuperarea sumelor ce li s-au datorat cu titlu de cheltuieli de judecată, pârâţii Ț.L., G.G., G.F. şi G.G. au formulat cerere de executare silită, cerere ce a făcut obiectul dosarului execuţional nr. 352/2012, reclamantul fiind somat să plătească, cu acest titlu, suma de 3.149 lei, sumă achitată de fapt.
Instanţa a apreciat că dispoziţiile referitoare la întoarcerea executării nu sunt întrunite în cauză, deoarece niciuna din ipotezele reglementate de acest text nu se regăsesc în speţă însă a constatat a fi incidente prevederile legale referitoare la plata nedatorată.
În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligată pârâta Ț.L. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 252,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Ț.L., iar prin decizia civilă nr. 796 din 17 septembrie 2014, Tribunalul Arad, secţia I civilă, a respins apelul pârâtei şi a fost obligată aceasta la plata către intimat a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată în considerarea unei situaţii în fapt corect reţinută în urma evaluării înscrisurilor depuse la dosar şi cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor legale privind plata nedatorată, cuprinse în art. 1341 alin. (1) C. civ., în vigoare la data efectuării acesteia, raportat evident la dispoziţiile art. 1025 – art. 1031 C. proc. civ.
Astfel, pârâţii Ț.L., G.G., G.F. şi G.G. au solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constituit din dispozitivul sentinţei civile nr. 7299 din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Arad; decizia civilă nr. 487 din 6 decembrie 2011 a Tribunalului Arad şi decizia civilă nr. 1628 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, toate pronunţate în dosarul nr. 8448/55/2006*, în ce priveşte cheltuielile de judecată în primă instanţă, apel şi recurs, la care au fost obligaţi P.G., reclamant în prezenta cauză, P.V. şi M.P., în sumă de 3.149 lei.
În urma somaţiei ce a fost trimisă reclamantului, la 19 septembrie 2012, în dosarul execuţional nr. 352/2012, acesta a achitat suma de 2259,00 lei la data de 27 septembrie 2012.
Suma achitată de reclamant este compusă din Vl parte din cea solicitată în cererea de executare, adică 1574,5 lei şi VI parte din cheltuielile de executare, adică suma de 684,2 lei.
În urma calcului aritmetic efectuat raportat la titlurile executorii depuse în dosarul execuţional nr. 352, s-a constatat că la stabilirea sumei totale s-a strecurat o eroare în sensul că suma de 1000 lei stabilită de instanţa de apel, avută în vedere şi de instanţa de recurs care a modificat în parte decizia dată în apel a fost adunată de două ori situaţie în care reclamantul justificat invoca efectuarea unei plăţi nedatorate în sumă de 500 lei, ce reprezintă VI parte din suma de 1000 lei (adunată de două ori).
În ce priveşte sumele pe care reclamantul le mai datorează pârâţilor în urma îndreptării erorilor de calcul, s-a apreciat că acestea urmează să fie verificate în cadrul dosarului execuţional nou format cu nr. 88/2014 pentru care a mai fost efectuată o plată de către reclamant la data de 19 mai 2014.
Prin cererea înregistrată la data de 6 octombrie 2014 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuenta Ț.L. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 796 din 17 septembrie 2014 a Tribunalului Arad, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat anularea hotărârii menţionate pe motiv că ar fi contradictorie cu decizia civilă nr. 1628 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara şi încheierea de îndreptare a erorii materiale din 12 iulie 2013 a aceleiaşi instanţe pronunţate în dosarul nr. 8448/55/2006*.
În argumentarea cazului de revizuire invocat, revizuenta a susţinut că prin decizia civilă nr. 1628 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara şi încheierea de îndreptare a erorii materiale din 12 iulie 2013 a aceleiaşi instanţe s-a dispus cu privire la cheltuielile de judecată datorate în apel şi recurs de către intervenienţii P.G. şi M.P. ca fiind în cuantum de 5.691,92 lei, sumă ce a fost plătită în cotă de 50 % de către P.G., iar pentru M.P. se derulează executarea silită prin poprire.
După plata efectuată de debitorul P.G., acesta a contestat suma susţinând că datorează cu 500 lei mai puţin solicitând şi restituirea sumei de la revizuentă.
În concluzie, a arătat revizuentă că, în mod greşit, prin decizia civilă nr. 796 din 1 septembrie 2014, Tribunalul Arad a obligat-o la plată, hotărârea fiind contradictorie celor date de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 8448/55/2006*.
Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reţine următoarele:
Motivul de revizuire invocat de revizuentă, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prevede că „revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Or, în speţă, se constată că hotărârile pretins potrivnice, deşi au fost pronunţate în dosare diferite, nu au avut acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, şi ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condiţiile anterior menţionate.
Astfel, în timp ce în primul litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. 8448/55/2006*, ca parte căzută în pretenţii, reclamantul P.G., intervenient în acea cauză, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în cel de-al doilea litigiu, numitul P.G. a solicitat obligarea pârâţilor Ț.L., G.G., G.F. şi G.G., la plata sumei de 500 lei reprezentând plată nedatorată.
Aşa fiind, constatând a nu fi întrunită condiţia existenţei triplei identităţi, în raport cu dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Ț.L. împotriva deciziei civile nr. 796 din 17 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Ț.L. împotriva deciziei civile nr. 796 din 17 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia I civilă.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 772/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 770/2015. Civil → |
|---|
