ICCJ. Decizia nr. 77/2015. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 77/2015
Dosar nr. 4189/1/2014
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului a constatat următoarele:
La data de 28 noiembrie 2014, M.D. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1205 din 30 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Prahova, invocând dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
În motivare a arătat că prin acţiunea promovată în Dosarul nr. 7758/105/2011* a invocat dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 8/2007 care statuează în mod explicit că „personalul auxiliar de specialitate din instanţe şi parchete are dreptul la un spor de fidelitate reprezentând 20% din salariul de bază brut lunar şi care trebuie să fie luat în calcul la stabilirea pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale”.
Întrucât prin sentinţa civilă nr. 1413 din 17 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 7758/105/2011*, menţinută prin Decizia nr. 1092 din 6 mai 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, Casa Judeţeană de Pensii Prahova a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare în care să fie inclus şi sporul de fidelitate de 20% din salariul brut lunar, solicitat de reclamant, aceasta s-a conformat formal, a anulat ultima decizie şi a emis o nouă decizie la data de 4 iulie 2013, identică celei contestate, cu acelaşi cuantum de pensie, invocând că sporul câştigat de reclamant fusese deja acordat.
Decizia emisă la data de 4 iulie 2013 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Prahova a fost contestată de reclamant şi a făcut obiectul Dosarului nr. 6229/105/2013 soluţionat definitiv de Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 1205 din 30 octombrie 2014 (a cărei revizuire se solicită), care a respins probatoriul reclamantului fără o analiză temeinică şi a considerat că suma, respective sporul a fost plătită, luând în mod eronat şi interpretând, fără temei cele susţinute identic de intimată şi în primul proces şi eludând faptul că pensia specială, purtătoare de sporuri a fost transformată în pensie civilă.
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, revizuentul a reiterat faptul că pentru a exista identitate de părţi, obiect şi cauză este suficient ca din cuprinsul acţiunii să rezulte că scopul final urmărit este acelaşi în ambele acţiuni. în lumina jurisprudenţei s-a statuat, de altfel că principiul puterii lucrului judecat împiedică contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în senul că, drepturile recunoscute unei părţi printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre, posterioară, pronunţată într-un alt proces.
Prin urmare, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, urmând ca instanţa să constate existenţa a două hotărâri potrivnice şi să dispună anularea ultimei decizii, respectiv a deciziei nr. 1205 din 30 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă în Dosarul nr. 6229/105/2013.
Examinând cererea de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., înalta Curte a reţinut următoarele:
Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Conform art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părţile acelui litigiu.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
În speţă, contestatorul a îndeplinit funcţia de grefier şef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, iar în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 567/2004 i-a fost stabilită o pensie de serviciu de invaliditate, fiind constituită din două părţi: o parte contributivă şi o parte suplimentară, suportată de la bugetul de stat.
După apariţia Legii nr. 119/2010 s-a dispus recalcularea pensiei de serviciu a contestatorului prin eliminarea părţii contributive din pensie, fiind emisă Decizia nr. 308874 din 13 august 2010, iar urmare a apariţiei O.U.G. nr. 1/2011 a fost emisă o nouă decizie de pensie pe numele contestatorului, prin revizuirea celei anterioare, fiind emisă Decizia nr. 308874 din 21 iulie 2011.
Astfel, litigiul soluţionat prin decizia nr. 1092 din 6 mai 2014 la Curtea de Apel Ploieşti, a avut ca obiect contestaţia formulată de M.D. prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 308874 din data de 21 iulie 2011 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi menţinerea în plată a deciziei cu acelaşi număr din data de 13 august 2010.
În motivarea acestei decizii, s-a reţinut că, contestatorul nu mai poate beneficia de pensia de serviciu însă, atâta timp cât decizia din data de 21 iulie 2011 nu conţine în baza de calcul sporul de fidelitate prevăzut de art. 16 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 8/2007, drept de care acesta beneficiază începând cu data de 19 august 2010 - data recalculării pensiei - s-a respins recursul intimatei, rămânând în sarcina acesteia obligaţia stabilită prin sentinţă de a emite o nouă decizie sensul celor arătate.
În executarea acestei hotărâri, intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova a emis decizia nr. 308874 din 4 iulie 2013 prin care i s-a stabilit contestatorului o pensie care a fost calculată prin raportare la toate veniturile de natură salarială pe care acesta Ie-a încasat, inclusiv sporul de fidelitate, începând cu data de 19 august 2010.
Prin urmare, litigiul soluţionat prin Decizia nr. 1205 din 30 octombrie 2014 a avut ca obiect contestaţia formulată de M.D. prin care a solicitat anularea deciziei de pensionare revizuite nr. 308874 din 4 iulie 2013 emisă de aceeaşi intimată.
În pronunţarea acestei decizii, s-a arătat că nu au fost nesocotite dispoziţiile executorii ale sentinţei civile nr. 1413 din 17 mai 2013 a Tribunalului Prahova, precum şi faptul că la stabilirea cuantumului pensiei cuvenite contestatorului s-au luat în considerare contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale de stat plătite de angajator şi asigurat, potrivit art. 48 din Legea nr. 263/2010, ce rezultă din adeverinţa din 12 noiembrie 2009, întocmită pe baza declaraţiilor angajatorului care a inclus în baza de calcul respectivele contribuţii şi sporul de fidelitate încasat de contestator.
Rezultă că, în speţă, cauzele soluţionate prin hotărârile invocate a fi potrivnice deciziei a cărei revizuire s-a solicitat sunt numai similare ca părţi şi cauză neexistând identitate de obiect.
În prima decizie, obiectul acţiunii l-a constituit recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului în temeiul Legii nr. 119/2010, potrivit principiului contributivităţii, constatându-se că nu mai beneficiază de pensia de serviciu, însă reţinându-se că nu a fost inclus în baza de calcul sporul de fidelitate.
În cea de-a doua decizie obiectul acţiunii l-a constituit recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului având în vedere art. 21 din Anexa la O.U.G. nr. 59/2001 coroborat cu art. 48 din Legea nr. 263/2010 şi art. 16 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 8/2007.
Prin Decizia nr. 308874 din 4 iulie 2013 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii, dreptul de pensie al contestatorului a fost recalculat, potrivit principiului contributivităţii la bugetul asigurărilor sociale de stat plătite de angajator şi asigurat, incluzându-se în baza de calcul şi sporul de fidelitate.
În consecinţă, este adevărat că prin decizia atacată drepturile de pensie stabilite sunt egale cu acelea din decizia anulată prin hotărâre judecătorească definitivă, însă acesta este rezultatul modificărilor legislative intervenite în domeniul pensiilor speciale, fiind la latitudinea statului edictarea unor astfel de măsuri, şi nu consecinţa pronunţării unor soluţii contradictorii de către instanţele judecătoreşti.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, cererea de revizuire va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul M.D. împotriva Deciziei nr. 1205 din 30 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 770/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 768/2015. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
