ICCJ. Decizia nr. 774/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 774/2015
Dosar nr. 4677/111/2014
Şedinţa din camera de consiliu din 17 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 24 aprilie 2014, reclamanţii C.V.T., M.l. şi F.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta CN T.E.E.T. SA, obligarea acesteia ia eliberarea de adeverinţe în grupa I de muncă sau condiţii speciale in procent de 100%, de la data încadrării şi până la data de 1 aprilie 2001, respectiv pentru reclamantul C.V.T. pe perioada 14 iulie 1993-1 aprilie 2001, pentru reclamantul M.l. pe perioada 1 mai 1991-1 aprilie 2001 şî pentru reclamantul F.D. pe perioada 1 octombrie 1992-1 aprilie 2001, cu cheltuieli dejudecată.
Prin sentinţa civilă nr. 797 din 14 ianuarie 2014, Tribunalul Bihor a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din cuprinsul cărţilor de identitate depuse în copie la dosarul cauzei rezultă că domiciliile reclamanţilor se află în municipiul Cluj Napoca şi în localitatea Huedin, jud. Cluj, iar din cuprinsul carnetelor de muncă rezultă ca locurile de muncă ale acestora au fost în judeţul Cluj în perioada în litigiu.
Potrivit normei de competenţă teritorială absolută prevăzută de art. 269 alin. (1). şi (2) C. muncii, astfel de litigii de natura celui din cauză sunt date în competenţa tribunalului în circumscripţia căruia îşi au domiciliul reclamantul şi nu la domiciliul ales la care se solicită comunicarea actelor de procedură.
Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, cererile referitoare ia soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de munca reclamantul.
De asemenea, este de reţinut că, potrivit dispoziţiilor art,89 alin. (2) din N.C.C., „stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care se ocupa sau se mută dintr-un anumit loc a facut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală".
Chiar dacă reclamanţii şi-au indicat un domiciliu procesual ales pe raza judeţului Bihor, respectiv ia avocatul acestora, acest domiciliu nu poate atrage competenţa Tribunalului Bihor, raportat la art. 269 alin. (2) C. muncii, având în vedere domiciliul stabil şi electiv al reclamanţilor, iar nu domiciliul mandatarului/avocatului acestuia sau sediul cabinetului apărătorului ales.
Dacă s-ar admite determinarea competenţei în raport de domiciliul/sediul apărătorului ales sau mandatarului reclamanţilor s-ar ajunge la situaţia în care acestora li s-ar permite să aleagă instanţa la care să se judece, într-un caz de competenţă absolută, în funcţie de baroul avocaţial din cadrul căruia îşi aleg apărătorul sau în funcţie de domiciliul mandatarului, ceea ce contravine regimului juridic al competenţei teritoriale exclusive.
Aşa fiind, cum locul de muncă al reclamanţilor şi domiciliile acestora nu sunt pe raza judeţului Bihor, ci, potrivit cărţilor de identitate domiciliile acestora se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Cluj, raportat la prevederile art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 95 pct. 4 C. proc. civ., instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţi în favoarea Tribunalului Cluj.
La rândul său, Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 265 din 26 ianuarie 2015 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricini în favoarea Tribunalului Bihor.
A sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă ivit.
Instanţa a reţinut în motivarea hotărârii că în conformitate cu art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă, aceste cereri adresându-se instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Ceea ce interesează în stabilirea competenţei teritoriale este locul unde reclamantul locuieşte efectiv, textul de lege vorbind nu numai de domiciliu, ci şi de reşedinţă.
Jurisprudenţa a stabilit că prin "domiciliu" în sens procesual urmează a se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţa dreptului la apărare.
Totodată, trebuie avut în vedere domiciliul iniţial pe care reclamantul îl are la momentul sesizării instanţei, fiind rară relevanţă, sub aspectul competenţei, faptul că pe parcursul procesului partea şi-ar schimba domiciliul,
În prezenta cauza, Tribunalul Bihor a fost sesizat la 24 aprilie 2014, dată la care, potrivit cărţilor de identitate depuse in copie la dosar, reclamanţii aveau reşedinţa stabilită în mun. Oradea, localitate care se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bihor,
Reclamanţii şi-au stabilit reşedinţa în mun. Oradea pentru o perioadă îndelungată, până la data de 19 februarie 2015 şi 24 februarie 2015, iar din actele dosarului nu rezultă niciun element care să ducă la concluzia că schimbarea domiciliilor de fapt s-a realizat cu rea-credinţă.
Având în vedere această stare de fapt, potrivit dispoziţiilor legale, competenţa de a soluţiona prezenta cerere revine primei instanţe sesizate şi anume Tribunalului Bihor, în a cărei circumscripţie se află reşedinţa reclamanţilor.
Cu privire Ia conflictul negativ de competenţa, Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamanţii au învestit instanţa cu soluţionarea unui conflict individual de muncă, căruia i se aplică dispoziţiile legale speciale în materie.
Instanţa judecătorească competentă a soluţiona conflictele de muncă, potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) C. muncii este tribunalul în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa,
Din cuprinsul cererii de chemare de chemare în judecată se constată că reclamanţii C.V.T., M.I. şi F.D. îşi au reşedinţa pe raza municipiului Oradea, judeţul Bihor, fapt confirmat de copiile cărţilor de identitate depuse în dosarul Tribunalului Bihor.
Aşadar, reclamanţii şi-au indicat reşedinţa - locuinţa faptică, efectivă -aflată pe raza municipiului Oradea şi au ales să introducă acţiunea la instanţa în circumscripţia căreia îşi au reşedinţa.
Faţă de cele anterior reţinute, reclamanţii prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bihor au învestit în mod legal această instanţă.
Ca urmare, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanţii C.V.T., M.l. şi F.D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta CN T.E.E.T. SA, în favoarea Tribunalului Bihor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 696/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 780/2015. Civil → |
|---|
