ICCJ. Decizia nr. 82/2015. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 82/2015
Dosar nr. 7225/111/2011*
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal, la 03 iunie 2011, reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum - U.J.C.C. Bihor a chemat în judecată pe pârâta S.C.C.C. Beiuş, solicitând constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 1 din 09 mai 2011 a A.G.E.C. Beiuş şi, în subsidiar, anularea aceleiaşi hotărâri.
Prin sentinţa comercială nr. 431/ COM din 11 octombrie 2012, Tribunalul Bihor
- Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ si Fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes, invocate de pârâtă, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe aceasta la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul nu şi-a motivat hotărârea, limitându-se la a reproduce expunerea motivelor invocate de reclamantă în susţinerea cererii.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum - U.J.C.C. Bihor a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în ceea ce priveşte respingerea acţiunii, cu menţinerea soluţiei de respingere a excepţiilor invocate de pârâtă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta a reiterat excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes a reclamantei, arătând că nu îşi poate valorifica apărările pe altă cale, întrucât în condiţiile respingerii acţiunii reclamantei, nu justifică interes în atacarea hotărârii primei instanţe.
Prin Decizia nr. 28/C/2013 – A din 04 aprilie 2013, Curtea de Apel Oradea
- Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi, rejudecând, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârâtă, a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active şi lipsa de interes, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi a respins cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., reţinând, din lectura hotărârii atacate, că motivarea lipseşte în totalitate. Apreciind că aceasta este partea esenţială a unei hotărâri judecătoreşti, lipsa sa echivalează cu nejudecarea fondului, consecinţele constând în necunoaşterea de către părţi a argumentelor care au format convingerea instanţei în sensul soluţiei pronunţate şi în imposibilitatea instanţei superioare de a realiza controlul judiciar.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate de pârâtă, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut că acestea sunt întemeiate, în raport de incidenţa prevederilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 potrivit cărora: „hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi şi ale actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data menţionării în registrul comerţului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală şi au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală”.
Astfel, constatând că reclamanta nu are calitatea de membru cooperator şi, ca atare, nu se încadrează în niciuna dintre categoriile legitimate procesual activ de legiuitor pentru a ataca în justiţie hotărârea adunării generale a organizaţiilor cooperatiste şi nici nu justifică un interes personal şi direct în a o contesta, instanţa de apel a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes a reclamantei şi, în consecinţă, a respins acţiunea.
Împotriva acestei decizii, Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum - U.J.C.C. Bihor a declarat recurs, criticând-o din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ, în baza căruia a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin decizia nr. 4366 din 06 decembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa supremă a reţinut că soluţia asupra apelului reclamantei, de admitere a căii ordinare de atac şi de anulare în tot a sentinţei tribunalului, a fost pronunţată cu încălcarea principiului devoluțiunii.
Aceasta, întrucât instanţa de apel nu a lămurit şi nu a analizat criticile reclamantei asupra fondului cauzei, ci a examinat excepţiile reiterate de pârâtă referitor la lipsa interesului şi calităţii procesuale active a reclamantei, în condiţiile în care aceasta nu a promovat propria cale de atac împotriva hotărârii primei instanţe şi nici nu a aderat la apelul reclamantei.
Totodată, instanţa de recurs a subliniat că, întrucât prin decizia atacată, curtea de apel a înrăutăţit situaţia reclamantei în propria cale de atac, a fost încălcat art. 296 teza a II-a C. proc. civ., care prohibeşte expres aceasta.
În considerarea celor expuse, Înalta Curte a apreciat ca fiind fondate criticile recurentei, reţinând că acestea pot fi încadrate conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. nu doar în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9, ci şi în cel prevăzut la pct. 5 al aceluiaşi articol, având în vedere că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 105 alin. (2); de aceea, fiind găsite întemeiate două motive de nelegalitate, dintre care unul atrage modificarea, iar celălalt casarea, instanţa supremă, dând deplină eficienţă art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de apel.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7225/111/2011*.
În rejudecare, la termenul de judecată din 03 aprilie 2014, S.C.C.C. Beiuş a depus la dosar cerere de aderare la apel, solicitând admiterea acesteia şi schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi pentru lipsa de interes a acesteia în promovarea acţiunii.
Apelanta-reclamantă, prin întâmpinare, a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de aderare la apel, întemeiată pe prevederile art. 293 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Prin decizia nr. 807C/2014-A din 22 mai 2014, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca tardivă cererea de aderare la apel formulată de S.C.C.C. Beiuş, a admis apelul declarat de Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum - U.J.C.C. Bihor şi a anulat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă, a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 1 din 09 mai 2011 a Adunării Generale Extraordinare a S.C.C.C. Beiuş, a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a obligat intimata la plata sumei de 6.359 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 293 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., cererea de aderare la apel se poate face până la prima zi de înfăţişare. Or, apelul se afla în rejudecare după casarea cu trimitere decisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 4366 din 06 decembrie 2013, iar termenul până la care intimata putea formula cerere de aderare la apel este prima zi de înfăţişare din primul ciclu procesual, trimiterea cauzei spre rejudecare nerepunând părţile în drepturile care puteau fi exercitate până la prima zi de înfăţişare.
Prin urmare, instanţa de apel a apreciat că este tardivă cererea de aderare la apelul părţii potrivnice, formulată direct în rejudecarea cauzei după casare.
În ce priveşte apelul declarat de apelanta-reclamantă, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile de validitate pentru convocarea adunării generale a membrilor cooperatori din data de 09 mai 2011, astfel că hotărârea adoptată în cadrul respectivei adunări generale este lovită de nulitate absolută; în consecinţă, curtea de apel, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a admis apelul şi a anulat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 1 din 09 mai 2011 a Adunării Generale Extraordinare a S.C.C.C. Beiuş, apreciind că, faţă de dispoziţiile deciziei de casare, se impune menţinerea sentinţei sub aspectul respingerii excepţiilor lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active.
Împotriva acestei decizii, S.C.C.C. Beiuş a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C.proc.civ, iar, în subsidiar, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum - U.J.C.C. Bihor şi admiterea cererii sale de aderare la apel, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active şi pentru lipsa de interes.
În motivarea căii de atac, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 293 alin. (1) teza a II-a şi art. 311 alin. (1) C. proc. civ., precum şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 1/2005.
Autoarea căii de atac a arătat că în mod nelegal, în faza de rejudecare, după casarea cu trimitere decisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa de apel a respins ca tardivă cererea sa de aderare la apel.
Astfel, a arătat că dispoziţiile art. 293 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prevăd expres că cererea de aderare la apel se poate face până la prima zi de înfăţişare, fără a limita aplicarea acestei dispoziţii legale numai în cadrul primului ciclu procesual.
De asemenea, a subliniat că, întrucât casarea primei decizii a instanţei de apel a fost una totală, aceasta nu mai avea nicio putere, judecata în apel fiind reluată de la început; astfel, dat fiind faptul că pentru primul termen de judecată fixat în rejudecarea apelului, părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, prima zi de înfăţişare coincide cu primul termen de judecată fixat în rejudecarea apelului, respectiv 03 aprilie 2014, când a depus cererea de aderare la apel.
Totodată, recurenta a arătat că din interpretarea dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ. rezultă că dreptul de a ataca o hotărâre aparţine doar părţii care a pierdut procesul, subliniind că, întrucât ea a câştigat în faţa primei instanţe, nu avea interes să declare apel în primul ciclu procesual, însă, raportat la considerentele deciziei de casare, a fost nevoită să formuleze cerere de aderare la apel în al doilea ciclu procesual.
În ce priveşte fondul cauzei, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod nelegal a reţinut curtea de apel că nu au fost îndeplinite condiţiile de validitate pentru convocarea adunării generale a membrilor cooperatori din data de 09 mai 2011 şi a constatat nulitatea absolută a hotărârii adoptate în cadrul respectivei adunări generale.
De asemenea, a subliniat că neîndeplinirea acestor condiţii nu atrage nulitatea absolută, de vreme ce această sancţiune nu este prevăzută expres de art. 34 alin. (6) din Legea nr. 1/2005.
La 18 decembrie 2015, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma motivului de nelegalitate invocat de recurenta-pârâtă, înalta Curte reţine următoarele:
Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii; dintre aceste trei ipoteze, autoarea căii de atac a invocat încălcarea legii, respectiv a art. 293 alin. (1) teza a II-a şi art. 311 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 1/2005.
Potrivit art. 293 alin. (1) C. proc. civ., „intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Cererea se face până la prima zi de înfăţişare”, iar potrivit art. 134 din acelaşi Cod, „este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.”
Înalta Curte constată că, în speţă, contrar celor susţinute de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Decizia nr. 28/C/2013-A din 04 aprilie 2013, a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în primul ciclu procesual, la prima zi de înfăţişare.
Astfel, nu pot fi primite apărările intimatei-reclamante conform cărora Decizia nr. 28/C/2013-A din 04 aprilie 2013 a fost pronunţată la un moment ulterior primei zile de înfăţişare (21 martie 2013), de vreme ce, aşa cum se precizează chiar în sus-menţionata decizie, încheierea de şedinţă de la 21 martie 2013, prin care s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de 28 martie 2013 şi apoi pentru 04 aprilie 2013, face parte integrantă din aceasta.
În continuare, notează că prin Decizia nr. 4366 din 06 decembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, reţinând că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 105 alin. (2) C.proc.civ, a admis recursul declarat de Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum - U.J.C.C. Bihor împotriva deciziei menţionate mai sus, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (2) C. proc. civ. „când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat ” .
Prin urmare, cum casarea deciziei plasează raportul procesual pe premisele iniţiale, raportat la textul de lege citat mai sus, în speţă, judecata a reînceput de la prima zi de înfăţişare.
S.C.C.C. - U.J.C.C. Bihor a formulat cererea de aderare la apel la primul termen fixat în rejudecare - 03 aprilie 2014, aşadar în termenul prevăzut de art. 293 C. proc. civ.
Cum prin decizia recurată instanţa de apel a respins ca tardiv introdusă cererea de aderare de apel, fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin urmare, este inutilă examinarea celorlalte critici în acest stadiu procesual, acestea urmând să fie analizate de instanţa de trimitere, în rejudecarea apelului, conform prevederilor art. 315 C. proc. civ.
Pentru o bună administrare a justiţiei şi în considerarea legăturii existente între criticile expuse de ambele părţi, întinderea casării va fi totală.
De aceea, dând deplină eficienţă art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C.C.C. Beiuş împotriva deciziei nr. 80/C/2014-A din 22 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 820/2015. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 818/2015. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
