ICCJ. Decizia nr. 811/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 811/2015
Dosar nr. 7629/105/2011*
Şedinţa publică de la 12 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 7629/105/2011 creditoarea SC C.S. SRL Ploieşti a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să oblige debitorii Primăria Iordăcheanu şi Consiliul Local Iordăcheanu la plata dobânzii legale aferente sumei de 1.223.924,08 RON de la data rămânerii irevocabile a Sentinţei nr. 319 din 24 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia contencios II în Dosarul nr. 2490/105/2007, respectiv de la 24 octombrie 2008 până la data achitării efective a sumei ce urmează a fi calculată conform art. 3712 alin. (2) C. proc. civ.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ prin Sentinţa nr. 407 din 28 noiembrie 2012 a respins cererea de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditoarea SC C.S. SRL Ploieşti prin administrator judiciar Cil O.R.G. Ploieşti în contradictoriu cu debitorii Primăria Iordăcheanu şi Consiliul Local Iordăcheanu.
Prin Decizia nr. 28 din 15 aprilie 2013 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de creditoarea SC C.S. SRL prin administrator judiciar Cil O.R.G. Ploieşti împotriva Sentinţei nr. 407 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a anulat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa nr. 393 din 4 decembrie 2013 a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC C.S. SRL prin administrator judiciar Cil O.R.G. şi a obligat pârâtele Primăria Iordăcheanu şi Consiliul Local Iordăcheanu la plata către reclamantă a dobânzii legale conform O.G. nr. 9/2000 pentru suma de 401.834,1 RON reprezentând contravaloare lucrări facturate şi nedecontate, de la data rămânerii irevocabile a sentinţei şi până la data achitării debitului şi la 1000 de RON onorariu expert.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că prin Sentinţa nr. 319 din 24 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 2490/105/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă, pârâtul Consiliul Local Iordăcheanu a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 401.834,1 RON contravaloare lucrări facturate şi nedecontate, a sumei de 48.220,09 RON penalităţi de întârziere şi a sumei de 35.260,71 RON dobândă legală conform O.G. nr. 9/2000 precum şi la actualizarea preţului contractului administrativ la suma de 4.260.591,05 RON şi la plata diferenţei de preţ neachitat de 702.113,18 RON.
În baza actelor din dosar, tribunalul a reţinut că Primăria Iordăcheanu a achitat suma de 1.256.922,27 RON, respectiv cu O.P. nr. 1056 din 28 iulie 2009 - 100.000 RON; O.P. nr. 1057 din 29 iulie 2009 - 34.906,27 RON; O.P. nr. 1058 din 30 iulie 2009 - 35.136 RON; O.P. nr. 8 din 31 iulie 2009 - 22.419,48 RON; O.P. nr. 9 din 12 august 2009 - 1.553,87 RON; O.P. nr. 1 din 28 septembrie 2009 - 119.049,65 RON; O.P. nr. 10 din 17 decembrie 2009 - 82.600,64 RON; O.P. nr. 11 din 17 decembrie 2009 - 195.452 RON; O.P. nr. 12 din 17 decembrie 2009 - 2.871,36 RON; O.P. nr. 13 din 30 decembrie 2009 - 515.236 RON şi O.P. nr. 14 din 11 ianuarie 2010 - 147.697 RON, cu întârziere, respectiv a început să plătească la aproximativ un an după rămânerea irevocabilă a Sentinţei nr. 319 din 24 iunie 2008, că plata s-a făcut între 28 iulie 2009 - 11 ianuarie 2010 pentru sume diferite, achitându-se în plus suma de 32.998 RON, că ultima plată a fost efectuată la 11 ianuarie 2010, iar creditoarea a formulat acţiunea la data de 17 august 2011.
Instanţa a reţinut că pârâta datorează dobândă legală doar pentru suma de 401.834,1 RON la care a fost obligată prin Sentinţa nr. 319 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Prahova, întrucât această sumă de bani reprezintă contravaloare lucrări facturate şi neplătite, potrivit art. 2 din O.G. nr. 9/2000.
Pentru celelalte sume tribunalul a apreciat că reclamanta nu datorează dobândă legală întrucât acestea reprezintă în fapt penalităţi de întârziere, dobândă legală şi actualizare preţ, fapt care ar însemna o dublă reparare a prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neachitării sumei sau a achitării cu întârziere a acesteia de la scadenţa datoriei şi până la pronunţarea sentinţei în cauză, nefiind permis cumulul penalităţilor de întârziere cu dobânda legală atunci când ambele sancţiuni privesc acelaşi prejudiciu, prioritate având voinţa părţilor exprimată în contract, prin evaluarea de comun acord a prejudiciului produs prin întârzierea în executarea obligaţiilor (penalităţile de întârziere).
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 135 din 14 mai 2014, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâţii Primăria Iordăcheanu prin primar şi Consiliul Local Iordăcheanu împotriva Sentinţei nr. 393 din 4 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta SC C.Ş. SRL prin administrator judiciar Cil O.R.G.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut în esenţă că hotărârea Tribunalului Prahova este justă, în sensul că pârâta datorează numai dobânda legală în raport de art. 2 din O.G. nr. 9/2000, calculată la contravaloarea lucrărilor facturate şi neachitate care potrivit Sentinţei nr. 319 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Prahova a fost stabilită la suma de 401.834,1 RON, aceasta fiind în fapt voinţa părţilor exprimată în contract.
Constatând că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu corecta interpretare a dispoziţiilor legale şi a situaţiei de fapt generatoare de efecte juridice, instanţa a respins celelalte critici ale pârâţilor ca neîntemeiate.
Împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Primăria Iordăcheanu prin Primar şi Consiliul Local Iordăcheanu, întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului lor, schimbarea sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantei.
În criticile formulate recurenţii-pârâţi au susţinut în esenţă următoarele:
- Instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile O.G. nr. 9/2000, invocând voinţa părţilor din contract, fără să motiveze în vreun fel faptul că există o Decizie a Camerei de Conturi Prahova prin care s-a dispus recuperarea de la reclamantă a tuturor sumelor achitate nelegal prin executare silită.
- Curtea de Apel Ploieşti atunci când a calculat dobânda legală, nu a ţinut cont de faptul că dosarul a fost trimis spre rejudecare susţinând în acest sens că aceasta a fost calculată greşit până la pronunţarea instanţei de fond, culpa fiind a instanţei, şi nu până la introducerea cererii de chemare în judecată.
- În cauză instanţa de apel a stabilit penalităţile la un cuantum care este de 4 ori mai mare decât debitul de bază, fără să aibă în vedere aspectele legate de derularea contractului de execuţie lucrări, mărimea acestuia, plăţile efectuate, debitul total şi modul în care s-a efectuat executarea silită prin încălcarea O.G. nr. 22/2002, că s-a ajuns în această situaţie din vina administratorului reclamantei şi executorului judecătoresc care au aplicat greşit dispoziţiile legale.
Analizând recursul declarat de pârâţii Primăria Iordăcheanu prin Primar şi Consiliul Local Iordăcheanu împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente:
- Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din perspectiva acestui motiv s-a criticat faptul că instanţa de apel s-a limitat în considerente, la o reluare a motivelor primei instanţe fără a-şi motiva propria hotărâre astfel cum impun exigenţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Criticile recurenţilor sunt nefondate.
Din punctul de vedere al motivului de nelegalitate invocat recurenţii nu au demonstrat faptul că hotărârea nu ar conţine elementele obligatorii prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi nici care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii care ar duce la nelegalitatea deciziei criticate.
Este indiscutabil faptul că instanţa de apel poate să-şi însuşească motivarea primei instanţe, dacă situaţia de fapt şi apărările înaintea ei au rămas neschimbate, cum este cazul în speţă, aceasta întrucât efectul devolutiv al apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul de a repune în discuţie faptele, instanţa de apel fiind obligată la rândul său, în caz de reformare, să motiveze împrejurările ce au determinat-o să schimbe soluţia primei instanţe, ceea ce în cauză nu s-a dispus.
- Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Art. 2 din O.G. nr. 9/2000, stabileşte că în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Avându-se în vedere situaţia de fapt corect stabilită şi caracterul devolutiv al apelului, se constată că în mod just a reţinut instanţa de apel că pârâţii datorează numai dobândă legală în raport de art. 2 din O.G. nr. 9/2000, calculată la valoarea lucrărilor facturate şi neachitate care potrivit Sentinţei nr. 319 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Prahova a fost stabilită la suma de 401.834,1 RON, aceasta fiind în fapt şi voinţa părţilor exprimată în contract.
Totodată, se constată că recurenţii au subsumat acestui motiv de recurs critici de netemeinicie, referitoare la calcul greşit al dobânzii legale, care trebuia făcut până la pronunţarea instanţei de fond şi nu până la introducerea cererii de chemare în judecată, cuantumul acesteia fiind de 4 ori mai mare decât debitul de bază, fără să aibă în vedere aspectele legate de derularea contractului de execuţie lucrări, mărimea acestuia, plăţile efectuate, debitul total la care s-a ajuns, ce nu pot fi analizate.
Argumentele aduse în acest sens demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidenţiază nemulţumirea recurenţilor sub aspectul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenţei instanţei de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigentele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate.
În concluzie, cu referire la motivele invocate se va reţine că recurenţii prin argumentele aduse au cerut instanţei de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond şi nu doar să verifice decizia instanţei de apel în ce priveşte modul de aplicare a legii.
De altfel, nici critica prin care recurenţii au susţinut că executarea silită efectuată pentru recuperarea debitului iniţial s-a făcut prin încălcarea O.G. nr. 22/2002 şi că s-a ajuns în această situaţie din vina administratorului reclamantei şi executorului judecătoresc care au aplicat greşit dispoziţiile legale nu poate fi primită întrucât aceasta excede cadrului procesual ce face obiectul recursului.
Din examinarea actelor de la dosar se constată că recurenţii au beneficiat de un proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa exercitându-şi rolul activ cu respectarea întocmai a prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele reţinute, cum instanţa de apel a pronunţat o decizie conformă cu textele legale incidente în cauză, aplicate corect la situaţia de fapt stabilită, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primăria Iordăcheanu prin Primar şi Consiliul Local Iordăcheanu împotriva Deciziei nr. 135 din 14 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 818/2015. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 809/2015. Civil → |
|---|
