ICCJ. Decizia nr. 882/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 882/2015
Dosar nr. 619/1/2015
Şedinţa publică din 25 martie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă constată următoarele:
Prin Decizia nr. 115 din 13 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis recursul declarat de pârâta SC Î.R.L.U. C.F.R. Irlu prin administrator judiciar F. Sprl împotriva sentinţei nr. 3716 din 27 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 49624/3/2012, în contradictoriu cu intimatul - reclamant P.I.A.. A modificat, în parte, sentinţa civilă recurată. A înlăturat obligaţia recurentei - pârâte de a calcula şi plăti intimatului - reclamant P.I.A. drepturi salariale prin raportare la salariul minim brut de 700 lei, ulterior datei de 31 decembrie 2010 şi obligaţia de plată a primei de vacanţă aferentă anilor 2009 şi 2011. A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate. A respins cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire P.I.A., întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.
Revizuentul a criticat decizia atacată pentru faptul că instanţa nu a manifestat un rol activ, nu a analizat în profunzime toate probele din dosarul cauzei, pronunţând o soluţie care-l prejudiciază grav, atât financiar cât şi psihic.
A mai arătat că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat, în sensul că au existat litigii cu acelaşi obiect, între persoane având aceeaşi calitate în care s-au admis acţiunile.
A invocat în acest sens şi principiul egalităţii şi practica C.E.D.O.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., text neaplicabil în speţă, în raport de art. 3 din Legea nr. 76/2012, precum şi de data înregistrării acţiunii introductive de instanţă în sistemul E., respectiv 21 decembrie 2012.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., al cărui conţinut a fost preluat în esenţă prin art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul cod, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Prin urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce priveşte hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Or, în cauză nu se regăseşte situaţia premisă a textului de lege menţionat, în sensul existenţei triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi. Se observă astfel că deciziile pretins potrivnice, la care face referire revizuentul, fără a le indica ca atare, nu sunt date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, ci în litigii diferite, cu privire la cereri formulate de reclamanţi diferiţi, neputând fi astfel primite susţinerile acestuia privitoare la similitudinea respectivelor cauze.
Prin urmare, chiar dacă respectivele hotărâri au avut acelaşi obiect, acestea s-au pronunţat în procese diferite şi între persoane diferite.
Se reţine astfel că prin reglementarea cuprinsă la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri, ceea ce nu este cazul în speţă.
Se mai constată că deşi cererea a fost întemeiată pe prevederile referitoare la existenţa unor hotărâri potrivnice, analizate anterior, revizuentul a criticat decizia atacată şi pentru motive care ţin de fondul cauzei şi de analizarea probelor.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Or, atare critici nu se circumscriu motivelor de revizuire astfel cum au fost reglementate prin lege, reprezentând nemulţumiri ale părţii în raport de modalitatea de soluţionare a recursului şi de administrarea probatoriului.
Prin urmare, raportând cererea de revizuire formulată, la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite.
Pentru cele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de P.I.A. împotriva Deciziei nr. 115 din 13 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 881/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 892/2015. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
