ICCJ. Decizia nr. 877/2015. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 877/2015
Dosar nr. 790/212/2013
Şedinţa publică de la 19 martie 2015
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3576 din 18 decembrie 2013 Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamant SC E.D.F. SRL, în contradictoriu cu pârâtul D.C., şi în consecinţă a obligat pârâtul D.C. să predea reclamantei actele necesare administrării SC E.D.F. SRL precum şi bunurile mobile şi imobile aparţinând acesteia din urmă materializate prin următoarele:
- actul constitutiv al societăţii, toate actele adiţionale, deciziile asociatului unic, deciziile administratorului pe întreaga perioada a mandatului acestuia;
- certificatul de înmatriculare, ştampilele societăţii, certificatele constatatoare eliberate în baza Legii nr. 359/2004 şi orice înscrisuri eliberate de Oficiul Registrului Comerţului Constanta;
- certificatul fiscal precum şi alte documente de identificare ale societăţii;
- registrele societăţii ţinute de pârât în calitate de administrator al societăţii, registrul de procese-verbale ale adunării generale; toate autorizaţiile şi avizele societăţii de la înfiinţare până în prezent emise de autorităţile administrative în favoarea societăţii (autorizaţii, permise, avize, licenţe, documentaţii P.U.Z./D.T.A.C./D.T./D.D.E.) însoţite de documentaţia aferentă;
- contractele încheiate de societate cu terţi şi raportul de derulare pentru fiecare contract în parte de la înfiinţare până la data pronunţării prezentei hotărâri;
- toate împuternicirile, inclusiv împuternicirile avocaţiale sau ale experţilor acordate în numele şi pe seama societăţii unor terţi;|
- lista completă a tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând societăţii inclusiv toate actele de proprietate/documente de provenienţă şi transferurile;
- lista conturilor bancare ale societăţii şi toate contractele de credit încheiate cu societăţile bancare, toate actele de cont curent inclusiv băncile prin care societatea îşi rulează fondurile de la înfiinţare până la data pronunţării prezentei hotărâri;
- toate documentele justificative şi registrele contabile ţinute în temeiul Legii nr. 82/1991 şi ale Ordinului Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3512/2008 de la data înfiinţării şi cu excepţia balanţelor şi bilanţurilor aferente anului 2011;
- registrul de control şi toate rapoartele de control întocmite de organele inspecţiei fiscale de la înfiinţare până la data pronunţării prezentei hotărâri;
- corespondenţa cu organele administraţiei fiscale (adrese, notificări) de la înfiinţare, raportul privind administrarea societăţii pentru fiecare an de administrare pe perioada în care pârâtul a avut calitatea de administrator al societăţii;
- lista tuturor creditorilor şi debitorilor societăţii de la înfiinţare până la data pronunţării prezentei hotărâri;
- contractele de muncă încheiate cu angajaţii societăţii şi dovezile de plată a asigurărilor sociale şi a tuturor contribuţiilor acestora de la înfiinţare până la data pronunţării prezentei hotărâri;
- situaţia litigiilor purtate cu terţe persoane şi contractele de asistenţă juridică încheiate cu avocaţii, precum şi situaţia soldurilor de activ-pasiv la momentul predării.
A fost obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 300 euro cu titlu de daune interese cominatorii pe fiecare zi de întârziere ce urmează a fi calculate de la data introducerii acţiunii şi până la predarea efectivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că refuzul predării documentaţiei contabile aparţinând entităţii societare SC E.D.F. SRL de către pârâtul D.C. nu se circumscrie legalităţii, atât timp cât acesta nu mai îndeplineşte calitatea de administrator la societatea sus amintită, acesta fiind revocat din calitatea de administrator prin decizia asociatului unic SC E.D.F. SRL din data de 7 decembrie 2011, decizie reconfirmată şi judiciar în Dosarul nr. 411/118/2012 al Tribunalului Constanţa.
S-a constatat că pârâtul a refuzat predarea documentaţiei contabile prin încheierea de certificare motivat de atacarea pe cale judecătorească a deciziei de revocare, însă la momentul pronunţării prezentei soluţii refuzul îmbracă forma unui abuz procesual, dat fiind repercusiunile juridice cât şi economice ale refuzului pentru entitatea societară, respectiv imposibilitatea ţinerii contabilităţii în sens cronologic şi de a-şi desfăşura activitatea în condiţii normale dar şi caracterul executoriu între asociaţi al deciziei de revocare, indiferent de atacarea pe cale judecătorească a respectivei decizii, în absenţa unei suspendării a efectelor hotărârii adunării contestate.
Potrivit art. 1541 C. civ. în vechea reglementare, mandatarul este dator, oricând i se cere, a da seama mandantului de lucrurile sale şi de a-i remite tot ceea ce a primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandatului.
Totodată, dreptul de avea acces la documentaţia societăţii este recunoscut de Legea nr. 31/1990 persoanei juridice, prin cei împuterniciţi în acest sens care poate şi trebuie să cunoască situaţia financiară şi activitatea societăţii, astfel cum rezultă din actele acesteia.
S-a apreciat că prin refuzul pârâtului de a respecta acest drept consfinţit de lege şi de a preda documentele contabile şi celelalte acte ale societăţii către noul administrator, s-a creat pericolul imposibilităţii administrării în continuare a persoanei juridice.
Ori, societatea are calitatea de creditor pentru obligaţia de predare a documentaţiei contabile de către pârâtul D.C., născându-se astfel obligaţia de a face în persoana acestuia din urmă şi anume obligaţia de predare a tot ce a deţinut în calitatea sa de administrator al societăţii, obligaţie cu caracter personal urmând a fi dusă la îndeplinire numai prin persoana acestuia şi corelativ dreptului societăţii de a solicita în temeiul art. 1073 şi art. 1075 C. civ. îndeplinirea exactă a obligaţiei din partea debitorului şi transformarea ei în dezdăunări.
Reţinându-se astfel o cauză de neexecutare din partea pârâtului, s-a constatat ca întemeiat şi capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii în cuantumul solicitat de către reclamantă, dat fiind că o obligaţie de a face se schimbă în dezdăunări în acord cu dispoziţiile art. 1075 C. civ.
Cât priveşte faptul admiterii în parte a acţiunii, s-a avut în vedere că balanţele şi bilanţurile financiare aferente anului 2011 sunt în posesia reclamantei, fiind predate de către pârât.
Apelul declarat de pârâtul D.C. împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 202 din 17 aprilie 2014.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în cauză s-a făcut dovada încetării contractului de mandat, precum şi refuzul pârâtului de îndeplinire a obligaţiei de a preda ce a deţinut în calitate de administrator al societăţii comerciale reclamante, actul modificator al actului constitutiv fiind înregistrat la registrul comerţului şi producând efecte chiar şi în situaţia atacării sale prin promovarea unei acţiuni judiciare în constatarea nulităţii, acţiune respinsă de altfel în Dosar nr. 411/118/2012 al Tribunalului.
Instanţa de apel a apreciat că argumentul apelantului vizând, pe de o parte inexistenţa refuzului de predare şi, în subsidiar justificarea acestui refuz sunt neîntemeiate întrucât refuzul de predare este constatat în încheierea de certificare, iar caracterul justificat al refuzului se întemeiază pe aprecierea eronată asupra caracterului suspensiv al acţiunii în nulitate promovată, aspect ce, în mod greşit, stă la baza excepţiei de prematuritate invocată, care, în fapt, constituie o apărare de fond şi nu o excepţie reală.
S-a constatat că obligaţia de predare a documentelor şi a bunurilor deţinute cu ocazia exercitării mandatului de administrator s-a născut la momentul încetării mandatului şi nu la momentul soluţionării acţiunii judiciare promovate, astfel încât, nu se mai impunea notificarea ulterior datei de 1 octombrie 2012, iar refuzul de predare nu poate fi justificat pe acest motiv, vizând nesoluţionarea în mod irevocabil a acţiunii în nulitate promovată de fostul administrator.
S-a mai reţinut că o altă consecinţă a acestei constatări constă în justificarea datei de la care s-a admis daunele cominatorii, ca fiind data introducerii acţiunii, aşa cum s-a solicitat în acţiunea introductivă, dată ulterioară naşterii obligaţiei de predare şi câtă vreme, la data pronunţării apelului pârâtul nu îşi îndeplinise obligaţia de predare, hotărârea primei instanţe apare ca legală şi temeinică, iar obligarea la plata daunelor cominatorii este justificată.
Referitor la cuantumul acestor daune s-a apreciat că acesta nu apare ca disproporţionat şi nici nu se impune a fi justificat în raport de existenţa şi nivelul prejudiciului produs, nefiind solicitate daune compensatorii.
Împotriva acestei decizii pârâtul D.C. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs invocat, recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu încălcarea prevederilor art. 1073 C. civ., art. 1541 C. civ. şi art. 72 din Legea nr. 31/1990 privitoare la obligaţiile mandatului.
Recurentul susţine că instanţa de apel nu a analizat în nici un mod faptul că s-au predat toate documentele SC E.D.F. SRL la data de 14 martie 2014, depunându-se în acest sens pentru termenul din 17 aprilie 2014 procesul-verbal de predare-primire încheiere de certificare 2 din 14 martie 2014 în integralitate.
Totodată, susţine recurentul, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de interes şi asupra excepţiei lipsei de obiect a acţiunii introductive.
Recurentul consideră că instanţa de apel a reţinut incomplet motivul de apel în ceea ce priveşte capătul de cerere de obligare la daune cominatorii de 300 euro/zi întrucât reclamanta nu justifică calculul sumei de 300 euro/zi şi eventualul prejudiciu suferit; la data de 16 ianuarie 2012 decizia din 7 decembrie 2011 nu era irevocabilă; daunele cominatorii nu se acordă în condiţiile în care refuzul este clar justificat; acţiunea a fost înregistrată la 14 ianuarie 2013, notificarea a fost formulată pentru 16 ianuarie 2012 şi Dosarul nr. 411/118/2012 a fost soluţionat de Curtea de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, la data de 1 octombrie 2012 dată de la care reclamantul nu a formulat nici o notificare şi nu s-a prezentat să ridice documentele.
Instanţa de apel, susţine recurentul, nu a analizat toate motivele de apel şi de asemenea nu s-a pronunţat asupra acestora, respectiv supunerea controlului judiciar a pct. 1-18 din anexa 1 la cererea reclamantei, asupra excepţiei prematurităţii, a abuzului de drept şi asupra excepţiei lipsei de interes.
Recurentul susţine că faţă de faptul că la data de 14 martie 2014 au fost predate documentele SC E.D.F. SRL conform procesului-verbal de predare-primire, acţiunea a rămas fără obiect, nefiind întrunite condiţiile interesului prezentei acţiuni, respectiv interesul nu este actual şi legitim.
Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, modificarea sentinţei civile nr. 3576 din 18 decembrie 2013, în principal, ca rămasă fără obiect, lipsit de interes, în subsidiar, ca nefondată.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentului încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate duce la modificarea sau casarea hotărârii atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC E.D.F. SRL a solicitat obligarea pârâtului D.C., de a preda toate actele necesare administrării societăţii şi a bunurilor aparţinând acesteia, potrivit Anexei 1 la acţiune către reclamantă, precum şi obligarea pârâtului la plata de daune interese cominatorii în cuantum de 300 euro stabilite pe fiecare zi de întârziere calculate de la data formulării prezentei acţiuni şi până la predarea efectiva a acestora, cu cheltuieli de judecată.
Prin procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 14 martie 2014, depus la dosar în cursul judecării apelului, recurentul D.C. a predat către reclamanta SC E.D.F. SRL actele solicitate de către reclamantă astfel cum sunt menţionate în procesul-verbal de predare primire anterior amintit.
O condiţie esenţială în toate fazele o constituie interesul în demersul judiciar în situaţia în care ulterior depunerii dovezii la dosar de predare a documentelor solicitate prin acţiunea introductivă, reclamanta nu a mai pretins şi dovedit că ar exista şi alte documente incluse în cererea de chemare în judecată şi dispuse de a fi predate prin sentinţă şi nepredate de către pârât, SC E.D.F. SRL nu mai justifică un interes actual în ceea ce priveşte desfăşurarea procedurii judiciare în calea de atac.
Faţă de această situaţie în care pârâtul a îndeplinit cerinţa reclamantei ce a făcut obiectul cererii de chemare în judecată ce a generat prezentul litigiu, rezultă că reclamanta nu mai justifică un interes actual.
În condiţiile în care pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia de predare a actelor societăţii, iar în cauză nu a fost dovedită reaua credinţă a acestuia privind îndeplinirea obligaţiei, va fi respinsă şi cererea privind plata daunelor cominatorii nefiind incidente dispoziţiile art. 1075 C. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat de pârâtul D.C. împotriva sentinţei civile nr. 3576 din 18 decembrie 2013 a Tribunalului Constanţa, secţia a lll-a civilă, va schimba sentinţa apelată în sensul că se va respinge acţiunea formulată de către reclamanta SC E.D.F. SRL.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. în raport de cererea formulată de recurentul pârât, urmează a se obliga intimata reclamantă la plata sumei de 8 RON reprezentând cheltuieli de judecată, în recurs şi apel, către recurentul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul D.C. împotriva deciziei civile nr. 202 din 17 aprilie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul D.C. împotriva sentinţei civile nr. 3576 din 18 decembrie 2013 a Tribunalului Constanţa, secţia a lll-a civilă.
Schimbă sentinţa apelată în sensul că respinge acţiunea formulată de către reclamanta SC E.D.F. SRL.
Obligă intimata-reclamantă SC E.D.F. SRL la plata sumei de 8 RON cheltuieli de judecată, recurs şi apel, către recurentul-pârât D.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1733/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 878/2015. Civil → |
|---|
