ICCJ. Decizia nr. 886/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 886/2015
Dosar nr. 3964/315/2013
Şedinţa de la 19 martie 2015
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte reclamanta M.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.C., desfacerea căsătoriei încheiată în 16 august 1986 în baza art. 373 lit. b) C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1025 pronunţată la data de 13 martie 2014 Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 Bucureşti, reţinând, în esenţă, că sunt incidente dispoziţiile art. 914 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că în cazul în care instanţele române sunt competente şi nu se poate stabili care anume dintre ele este îndreptăţită să soluţioneze procesul, iar părţile nu au convenit să introducă cererea la orice instanţă din România, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de competenţă materială, la Judecătoria sector 5 al Municipiului Bucureşti.
Judecătoria sector 5 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 8545/2014 din 4 decembrie 2014 a constatat că litigiul nu este de competenţa sa
Întrucât pârâtul are domiciliul şi locuieşte efectiv în comuna V., sat B., judeţul Dâmboviţa.
Astfel fiind, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Targovişte şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru emiterea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgovişte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 914 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul”.
Textul procedural mai sus evocat stabileşte o competenţă materială în soluţionarea acţiunii de divorţ, în sensul că aceasta revine judecătoriei, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială, art. 914 alin. (1) din acelaşi cod conferă o competenţă absolută, specială, dispoziţiile care o reglementează fiind imperative şi de strictă interpretare, în acord cu reglementările internaţionale.
În speţă este incidenţă ipoteza reglementată de art. 914 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la situaţia în care dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţa comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.
Se constată, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, că ultima locuinţă comună a soţilor a fost în Italia, iar reclamanta are reşedinţa în Italia, însă pârâtul are domiciliul şi locuieşte efectiv în comuna V., sat B., judeţul Dâmboviţa potrivit adresei.
Din interpretarea textului procedural al art. 914 alin. (1) C. proc. civ. se reţine că în materia divorţului, legiuitorul român stabileşte, în ipoteza în care pârâtul are locuinţa în ţară, acest fapt rezultând din adeverinţa emisă de Postul de Poliţie V. aflată la dosar la Judecătoria sector 5 Bucureşti şi dacă este îndeplinită condiţia ca instanţele române să fie competente, că este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul.
Aşa fiind, constatând îndeplinite toate condiţiile stipulate de teza a doua a dispoziţiilor art. 914 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în favoarea Judecătoriei Târgovişte competenţa de soluţionare a acţiunii de divorţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 885/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 887/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
