ICCJ. Decizia nr. 901/2015. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Despăgubire, drepturi băneşti, obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 901/2015
Dosar nr. 24882/3/2013
Şedinţa publică din 26 martie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale, la data de 12 decembrie 2014, reclamanta P.M. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 759 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.
Prin cererea de recurs, reclamanta a susţinut că decizia curţii de apel este nelegală, fiind că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 şi ale art. 268 alin. (1) lit. a) C. muncii.
La data de 12 ianuarie 2015, cererea de recurs formulată de reclamanta P.M. împotriva Deciziei civile nr. 759 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
La data de 30 ianuarie 2015 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost însuşit de membrii completului de judecată, iar la data de 12 februarie 2015 s-a dispus comunicarea raportului către părţile în litigiu.
Conform dovezilor aflate ia filele 27 şi 28 din dosar, la data de 16 februarie 2015, raportul a fost comunicat recurentei reclamante P.M. şi intimatului pârât C.E.I.S.
La data de 20 februarie 2015 intimatul C.E.I.S. a depus punct de vedere, solicită anularea recursului, ca inadmisibil
La datele de 23 februarie 2015, 25 februarie 2015 şi 27 februarie 2015 recurenta reclamantă P.M. a depus puncte de vedere la raport.
În cuprinsul acestora, a susţinut că recursul este admisibil pentru că decizia curţii de apel este nelegală, iar prevederile C. proc. civ. sunt greşite. A invocat prevederile art. 488 C. proc. civ., în susţinerea admisibilităţii recursului.
Reclamanta a susţinut că instanţa a aplicat prevederile Legii nr. 60/2011 cu privire la dialogul social, reţinând că obiectul cauzei este contestare decizie concediere, deşi ar fi trebuit aplicate prevederile art. 268 C. muncii, diferenţa dintre cele două fiind termenul de, contestare al deciziei de concediere."
A mai arătat şi că instanţa s-a antepronunţat prin Raport, deşi reţine incidenţa art. 493 alin. (2) C. proc. civ., unde se prevede că raportul se % pronunţă pe admisibilitatea în principiu a recursului.
Analizând recursul, înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 759 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul formulat de reclamanta P.M. împotriva sentinţei civile nr. 11302 din 17 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a fost obligată apelantă să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 800 lei, parte din onorariul de avocat avansat în apel.
Împotriva acestei decizii reclamanta P.M. a formulat, la data de 12 decembrie 2014, recurs.
Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P.M. are ca obiect anularea deciziei de concediere; reîncadrarea în muncă în funcţia deţinută anterior şi încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată; plata despăgubirilor salariale reprezentând cuantumul lunar al ultimului salariu indexat, majorat şi reactualizat de la 01 ianuarie 2012 până la data reîncadrării, aspect faţă de care se constată că obiectul prezentului dosar este un litigiu de muncă.
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr, 134/2010 privind Noul C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse ^recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şî de asigurări sociale.
De asemenea, în aceste litigii nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect cereri în materie de asigurări sociale, rezultă că Decizia civilă nr. 759 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.
Înalta Curte a constatat şi că susţinerile reclamantei, formulate prin cererea de recurs şi reiterate prin punctele de vedere depuse la dosar, nu aduc argumente care să înlăture excepţia inadmisibilităţii recursului, ci se referă la situaţia de fapt reţinută.
Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportate la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva Deciziei nr. 759 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 900/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 902/2015. Civil → |
|---|
