ICCJ. Decizia nr. 902/2015. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 902/2015
Dosar nr. 1045/57/2013
Şedinţa publică din 24 martie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-lulia, sub Dosar nr. 1045/57/2013, revizuientul C.N. a solicitat anularea deciziei civile nr. 89/2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2711/306/2013, care încalcă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 622/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 15567/306/2011.
Prin decizia civilă nr. 320/2014 din 11 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba-lulia, secţia I civilă, a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul C.N. împotriva deciziei civile nr. 89/2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2711/306/2012 şi a deciziei civile nr. 622/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul civil nr. 15567/306/2011.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că termenul de o lună de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri în cazul în care ultima hotărâre este a instanţei de recurs, curge, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de la data pronunţării ultimei hotărâri şi cum în cauză, decizia civilă nr. 89/2013 a Tribunalului Sibiu a fost pronunţată la data de 7 februarie 2013, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 29 noiembrie 2013, s-a constatat că, aceasta a fost tardiv formulată.
Împotriva acestei decizii, revizuentul C.N. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea acestuia, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită admiterea recursului şi reţinerea cauzei pentru rejudecare, prin modificarea deciziei atacate în sensul repunerii în termen a cererii de revizuire.
Criticile aduse deciziei atacate vizează greşita respingere a cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată, având în vedere că nu i se poate imputa revizuentului faptul că acesta a omis a solicita repunerea în termenul legal.
Mai susţine revizuentul că, în lipsa unei asistenţe juridice calificate a formulat în termen legal contestaţie în anulare în Dosarul nr. 4525/85/2013, solicitând în temeiul art. 132 C. proc. civ., modificarea cererii iniţiale în cerere de revizuire, însă instanţa nu a procedat în mod legal faţă de solicitarea revizuentului, refuzând să ia act de modificarea obiectului cererii, pronunţându-se prin decizia civilă nr. 390/2013, în sensul respingerii contestaţiei în anulare.
În acest sens, revizuentul arată că drepturile sale procesuale au fost încălcate de instanţă, întrucât nu a putut formula apărări faţă de excepţia de tardivitate formulată de către intimaţi, având în vedere că nu i s-a comunicat întâmpinarea acestora.
Prin notele scrise depuse de către intimatul B.I.M. la data de 25 februarie 2015 s-a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului declarat către revizuentul C.N., motivat de faptul că decizia atacată era irevocabilă şi nu mai putea fi supusă căii extraordinate de atac a recursului.
În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate invocată de intimatul B.I.M., asupra căreia instanţa a rămas în pronunţare, după deliberare, Înalta Curte a apreciat că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, având în vedere dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice cale de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă”.
Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport cu temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de revizuentul C.N. să fie respins, pentru următoarele considerente:
Prima critică face trimitere la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia, hotărârea este nelegală dacă încalcă formele procedurale prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv de recurs, revizuentul C.N. susţine că instanţa nu a dat curs solicitării sale de modificare a contestaţiei în anulare, în cerere de revizuire şi că, în acest mod prin hotărârea pronunţată i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii respective.
Această critică nu este întemeiată, având în vedere că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-lulia, sub Dosar nr. 1045/57/2013, revizuientul C.N. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 89/2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2711/306/2013, care încalcă puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 622/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 15567/306/2011, sens în care nu pot fi reţinute argumentele invocate de revizuent.
Modificarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
Prin acest motiv de recurs, revizuentul susţine că i s-au încălcat drepturile sale procedurale, întrucât nu a avut cunoştinţă de excepţia de tardivitate invocată de către intimaţi şi astfel nu s-a putut apăra în acest sens.
Din analiza deciziei atacate, Înalta Curte constată că în practicaua hotărârii pronunţate de către Curtea de Apel Alba-lulia s-a consemnat faptul că, legal citat, revizuentul a depus o cerere prin care solicita judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, instanţa luând act de această cerere a procedat la soluţionarea cauzei, instanţa procedând la invocarea excepţiilor de ordine publică, chiar în lipsa părţii la dezbateri.
În această situaţie nu poate fi reţinută susţinerea revizuentului de încălcare a drepturilor procedurale, iar din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă motivele care l-au împiedicat pe revizuent să-şi exercite dreptul la apărare.
În acest context, nu se poate constata că s-au încălcat dispoziţiile legii pentru a se reţine motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, întrucât critica adusă deciziei pronunţate de Curtea de Apel Alba-lulia este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul C.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul C.N. împotriva deciziei civile nr. 320/2014 din 11 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba-lulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 905/2015. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 903/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
