ICCJ. Decizia nr. 913/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 913/2015
Dosar nr. 40719/3/2014/a1*
Şedinţa Camerei de Consiliu din 24 martie 2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 6 august 2014, sub nr. 3769/107/2014 reclamanta SC T.E. SRL a formulat cerere de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale pârâtei I.W.C. GMBH, asupra părţilor sociale deţinute de pârâtă la societăţile I.P.R. SRL, IWC ... ... 1 SRL, IWC T. SRL şi IWC R. SRL, asupra dividendelor cuvenite pârâtei de la societăţile menţionate şi asupra părţilor ce s-ar cuveni pârâtei prin lichidarea societăţilor respective, până la concurenţa sumei de 554.123 euro.
Prin Încheierea nr. 182 din 8 august 2014, pronunţată de Tribunalul Alba a fost admisă cererea formulată de reclamantă, dispunându-se instituirea măsurii popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale pârâtei asupra părţilor sociale deţinute de pârâtă la societăţile I.P.R. SRL, IWC ... ... 1 SRL, IWC T. SRL şi IWC R. SRL asupra dividendelor cuvenite pârâtei de la societăţile menţionate şi asupra părţilor ce s-ar cuveni pârâtei prin lichidarea societăţilor respective, până la concurenţa sumei de 554.123 euro.
Prin Decizia civilă nr. 426/2014 din 30 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 3769/107/2014 a fost admis apelul declarat de pârâta I.W.C. GMBH împotriva Încheierii nr. 182/CC/F/2014 a Tribunalului Alba, fiind anulată încheierea atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, apreciindu-se că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 126 C. proc. civ., iar nu dispoziţiile art. 119 C. proc. civ., întrucât „în prezenta cauză raporturile juridice sunt între două societăţi distincte", obiectul cauzei neputând fi calificat drept o cerere în materie de societăţi comerciale.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, litigiul a fost înregistrat la data de 24 noiembrie 2014, sub nr. 40719/3/2014.
Prin Sentinţa civilă nr. 6011 din 2 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC T.E. SRL şi pe pârâta I.W.C. GMBH, în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut faţă de obiectul litigiului, ce vizează o transmitere a părţilor sociale şi de calitatea părţilor, asociaţi în cadrul societăţii A.E. SRL, precum şi de împrejurarea că transmiterea părţilor sociale trebuie adusă la cunoştinţa terţilor prin înscrierea acesteia în registrul comerţului în care este înregistrată societatea ale cărei părţi sociale sunt în discuţie, că acţiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 3737/107/2014 constituie o cerere în materie de societate, astfel încât, competenţa teritorială de soluţionare a acesteia se determină în condiţiile art. 119 C. proc. civ.
S-a mai reţinut că, fiind o normă imperativă, părţile nu pot deroga de la norma de competenţă instituită de art. 119 C. proc. civ., astfel încât, clauza inclusă la art. 16.8 din Acordul de cooperare nu poate determina în privinţa litigiului de fond o prorogare convenţională a competenţei, în favoarea unei alte instanţe decât cea competentă teritorial în baza prevederii legale menţionate.
Tribunalul Bucureşti a apreciat că, nefiind în prezenţa unui conflict negativ de competenţă, în condiţiile în care nu există declinări reciproce de competenţă, acesta fiind învestit cu soluţionarea litigiului ca urmare a admiterii apelului declarat împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Alba, nu va face aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ.
Tribunalul Alba, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 16/2015 din 16 ianuarie 2015 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de poprire asigurătorie, în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că în speţa de faţă, Curtea de Apel Alba Iulia, ca instanţă de control judiciar, a stabilit că cererea de înfiinţare a popririi asigurătorii cu care a fost sesizat Tribunalul Alba este de competenţa Tribunalului Bucureşti.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 20 februarie 2015, petenta SC T.E. SRL a solicitat preschimbarea termenului de judecată stabilit pentru termenul din 21 aprilie 2015, în raport de obiectul şi natura cauzei, precum şi de caracterul urgent prevăzut de dispoziţiile art. 953 alin. (2) C. proc. civ.
Prin Încheierea din 24 martie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta SC T.E. SRL, dispunând preschimbarea termenului de judecată de la data de 21 aprilie 2015 la data de 24 martie 2015, constatând că este o măsură legală, în raport de dispoziţiile art. 230 C. proc. civ.
Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că prin Decizia civilă nr. 426/2014 din 30 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. 3769/107/2014 a fost analizată cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale invocate de apelanta SC T.E. SRL, potrivit art. 248 C. proc. civ., reţinându-se că aceasta este întemeiată faţă de prevederile art. 16.8 din Acordul de cooperare încheiat între părţi prin care au convenit ca eventualele litigii ce se nasc între părţi în legătură executarea respectivului acord este Tribunalul Bucureşti şi nu Tribunalul Alba, părţile uzând astfel de dreptul instituit de art. 126 C. proc. civ., în speţă fiind înlăturată posibilitatea prevăzută de art. 113 din acelaşi cod, de a alege între instanţele alternativ competente.
Soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., „în cazul în care constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În acest context, se reţine că în speţa de faţă, Curtea de Apel Alba Iulia, ca instanţă de control judiciar, a stabilit că cererea de înfiinţare a popririi asigurătorii cu care a fost sesizat Tribunalul Alba, este de competenţa Tribunalului Bucureşti, întrucât aceasta este instanţa competentă a soluţiona şi acţiunea de fond.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2015. Civil. Pretenţii. Obligatia de a... | ICCJ. Decizia nr. 912/2015. Civil → |
|---|
