ICCJ. Decizia nr. 9/2015. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 9/2015
Dosar nr. 957/39/2012*
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2015
Prin cererea înregistrată la data de 25 martie 1996 pe rolul Judecătoriei Botoşani, SC P. SRL a formulat contestaţie la executare, în contradictoriu cu creditoarea B.C.R. şi intimata SC F. SA Botoşani, solicitând anularea proceselor verbale de sechestru din 6 martie 1995 şi 28 noiembrie 1995 şi a procesului verbal de vânzare la licitaţie din 30 martie 1995, cu motivarea că s-a procedat la executarea silită a bunurilor sale fără să existe un titlu executoriu.
Prin sentinţa civilă nr. 4742 din 9 septembrie 1996, Judecătoria Botoşani a admis contestaţia la executare silită formulată de debitoarea SC P. SRL şi a anulat procesele verbale de sechestru şi procesul verbal de licitaţie din 30 martie 1995, cu obligarea intimatei SC F. SA să restituie bunurile cumpărate în cadrul executării silite, reţinând că executarea silită a avut loc în lipsa unui titlu executoriu, contractul de credit exhibat de creditoarea B.C.R. neavând calitatea de titlu executoriu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel creditoarea B.C.R. SA şi intimata SC F. SA, apeluri ce au fost admise prin Decizia civilă nr. 24 din 15 ianuarie 1997 a Tribunalului Botoşani, care a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre soluţionare la Tribunalul Botoşani ca primă instanţă.
Prin Decizia nr. 115 din 4 februarie 1997, Tribunalul Botoşani a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC P. SRL ca nefondată.
Prin Decizia nr. 112 din 12 iunie 1997, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de contestatoarea SC P. SRL, a schimbat sentinţa apelată în tot şi în consecinţă a admis contestaţia la executare, a anulat formele de executare întreprinse de creditoarea B.C.R. - Sucursala Botoşani, respectiv procesele verbale de sechestru din 6 martie 1995 şi 28 noiembrie 1995, precum şi procesul verbal de vânzare la licitaţie din 30 martie 1995 a bunurilor sechestrate către adjudecatara SC F. SA şi a dispus restabilirea situaţiei anterioare actelor de executare anulate, în sensul obligării creditoarei B.C.R. SA şi adjudecatarei SC F. SA la restituirea către contestatoarea SC P. SRL a bunurilor ce au făcut obiectul executării silite.
Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava a fost menţinută de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 1870 din 12 mai 1998 a respins ca nefondate recursurile declarate de contestatoare şi intimatele SC B.C.R. SA şi SC F. SA.
Împotriva Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curţii de Apel Suceava, petentul B.I., a formulat la data de 28 noiembrie 2012 cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ., solicitând ca obligaţiile prevăzute în dispozitivul Deciziei nr. 112/1997 să fie aduse la îndeplinire de SC B.C.R. SA - Sucursala Botoşani prin plata echivalentului bănesc.
În motivare, revizuentul a susţinut că, deşi a stăruit, în calitatea sa de asociat unic- fondator al SC P. SRL, la punerea în executare a Deciziei nr. 112/1997, în sensul restabilirii situaţiei anterioare, SC B.C.R. SA nu a restituit toate bunurile ce au făcut obiectul executării silite anulate, iar o parte din bunuri Ie-a predat cu o întârziere de peste 3 ani, respectiv la 20 octombrie 1998, într-o stare avansată de degradare.
În opinia revizuentului, sunt îndeplinite exigenţele impuse de art. 322 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că obiectul pricinii nu se mai află în fiinţă, astfel că se impune schimbarea în parte a dispozitivului Deciziei nr. 112/1997 şi obligarea SC B.C.R. SA să presteze obligaţiile sale prin plata echivalentului bănesc.
Prin Decizia nr. 5 din 1 februarie 2013, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 112/1997 al Curţii de Apel Suceava, ca inadmisibilă, dată fund lipsa calităţii procesuale active a revizuentului.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs revizuentul B.I. iar prin Decizia nr. 1450 din 10 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a admis recursul, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că cele statuate prin Decizia nr. 943/R/2012 pe aspectul calităţii procesuale active a asociatului unic al societăţii radiate, ca succesor universal legal, se impun şi în prezenta cauză, neputând fi contrazisă, din nevoia de stabilitate juridică iar fundamentul efectului pozitiv al lucrului judecat constă în valoarea de prezumţie, de mijloc de probă a ceea ce a fost deja verificat jurisdicţional în raporturile juridice dintre aceleaşi părţi, prezumţie care, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. proc. civ. în relaţia dintre părţi are caracter absolut, în sensul că se impune şi în prezenta cauză ca un „dat" ce nu poate fi contrazis.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 15 mai 2014 sub nr. 957/39/2012* iar prin Decizia nr. 184 din 1 iulie 2014 a acestei instanţe, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I., ca tardivă.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţe de rejudecare a reţinut, în esenţă, că prin întâmpinare, intimata SC B.C.R. SA a invocat alături de excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentului B.I., excepţie care a fost irevocabil soluţionată de către Înalta Curte în recurs, şi excepţia tardivităţii cererii de revizuire, raportat la dispoziţiile art. 324 pct. 2 C. proc. civ.
S-a reţinut că potrivit art. 324 pct. 2 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 322 pct. 3, de la cel din urmă act de executare, apreciind că legiuitorul a avut în vedere ultimul act de executare valabil efectuat.
În speţă, s-a reţinut că în cursul anului 2012, revizuentul s-a adresat executorului judecătoresc P.D. cu o cerere de punere în executare a Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curţii de Apel Suceava, iar acesta în cadrul Dosarului executional nr. 65/2012 a emis la data de 15 noiembrie 2012, somaţie de executare, comunicată debitorului SC B.C.R. SA la data de 20 noiembrie 2012, acesta fiind ultimul act de executare efectuat.
Însă, prin sentinţa civilă nr. 3993 din 8 aprilie 2013 a Judecătoriei Botoşani, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 62 din 23 iunie 2014 a Tribunalului Botoşani, s-a admis contestaţia la executare formulată de SC B.C.R. SA împotriva executării silite începute în Dosarul executional nr. 65/2012 al executorului judecătoresc P.D., desfiintându-se toate actele de executare silită efectuate în acest dosar.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că somaţia de executare din 15 noiembrie 2012 fiind desfiinţată nu mai poate fi considerată ca fiind „cel din urmă act de executare", valabil, de la efectuarea căruia ar putea începe să curgă termenul de revizuire astfel încât, în această situaţie, ultimul act de executare valabil efectuat a fost întocmit în cadrul executărilor silite anterioare anului 2005 (întrucât actele de executare silită ce au făcut obiectul Dosarului nr. 368/2005 al executorului judecătoresc S.D. au fost anulate prin Decizia nr. 304/R din 3 aprilie 2008 a Tribunalului Botoşani) faţă de care excepţia tardivităţii cererii de revizuire s-a constatat a fi întemeiată, astfel încât, în temeiul art. 324 pct. 2 C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată.
Împotriva Deciziei nr. 184 din 1 iulie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs revizuentul B.I., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei atacate şi în rejudecare, respingerea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, încuviinţarea cererii de revizuire şi schimbarea în parte a dispozitivului Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, şi obligarea SC B.C.R. SA - prin sucursala Botoşani să presteze şi în subsidiar, prin echivalent bănesc, obligaţiile de restabilire a situaţiei anterioare actelor de executare anulate şi restituirea bunurilor ce au făcut obiectul executării silite anulate, pe care a fost condamnată iniţial să le presteze numai pe cale directă în natură.
În dezvoltarea motivelor invocate, recurentul a reiterat pe scurt istoricul cauzei iar în ceea ce priveşte soluţia atacată, a arătat că după numai opt zile de la data comunicării somaţiei de către executorul judecătoresc, a formulat calea de atac a revizuirii, deci în cadrul termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
A mai susţinut recurentul că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispoziţii ce nu condiţionează termenul de formulare a căii de atac de soluţia ce se va pronunţa într-o posibilă viitoare contestaţie la executare, aspecte care de altfel nu au fost puse în discuţia părţilor.
În continuare, a arătat recurentul că sunt străine de natura pricinii argumentele referitoare la executarea silită ce a făcut obiectul Dosarului execuţional nr. 386/2005 al B.E.J. S.D., argumente la care nu se raportează prezenta cerere de revizuire. Totodată, s-a arătat că hotărârea este nemotivată având în vedere că argumentele nu explică şi nu fac corp comun cu soluţia consemnată în dispozitiv în raport de faptul că în considerente se reţine admiterea excepţiei însă în dispozitiv nu se regăseşte consemnată soluţia referitoare la admiterea vreunei excepţii.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în Jimitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Deşi recurentul a indicat în memoriul de recurs depus la dosar, motivele de nelegalitate cărora înţelege să-şi subsumeze criticile, ca fiind cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte verificând susţinerile părţii prin raportare la motivele de nelegalitate menţionate constată că acestea pot fi încadrate doar în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., reglementează cazul de casare a hotărârii atacate, în situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) acelaşi cod, respectiv îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale şi îndeplinirea actului de către un funcţionar necompetent.
Din perspectiva cerinţelor textului evocat, se constată că susţinerile recurentului nu se încadrează în ninciuna din cele două ipoteze pentru a putea fi reţinute.
Motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. reglementează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, aspecte ce nu pot fi reţinute în ceea ce priveşte decizia recurată, având în vedere că instanţa a argumentat soluţia adoptată funcţie de raţionamentul şi interpretarea dată dispoziţiilor legale incidente cauzei.
Înalta Curte, apreciind că susţinerile dezvoltate de recurent pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., având în vedere că vizează greşita aplicare a prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., le va cenzura din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urmă act de executare.
În speţă, problema de drept ce se cere a fi cenzurată din perspectiva dispoziţiilor legale evocate o constituie momentul de la care începe să curgă termenul de o lună, respectiv stabilirea ultimului act de executare.
În acest sens, este de reţinut că în cursul anului 2012, recurentul s-a adresat executorului judecătoresc P.D. cu o cerere de punere în executare a Deciziei nr. 112 din 12 iunie 1997 a Curţii de Apel Suceava, iar acesta în cadrul Dosarului execuţional nr. 65/2012 a emis la data de 15 noiembrie 2012, somaţie de executare, comunicată debitoarei SC B.C.R. SA la data de 20 noiembrie 2012, acesta fiind ultimul act de executare efectuat.
Instanţa de rejudecare a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3993 din 8 aprilie 2013 a Judecătoriei Botoşani, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 62 din 23 iunie 2014 a Tribunalului Botoşani, s-a admis contestaţia la executare formulată de SC B.C.R. SA împotriva executării silite începute în Dosarul execuţional nr. 65/2012 al executorului judecătoresc P.D., desfiinţându-se toate actele de executare silită efectuate în acest dosar.
Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că somaţia de executare din 15 noiembrie 2012 fiind desfiinţată, nu mai poate fi considerată ca fiind cel din urmă act de executare, valabil, de la efectuarea căruia ar putea începe să curgă termenul de revizuire.
Având în vedere argumentele consemnate de instanţă în decizia recurată, Înalta Curte apreciază că în mod eronat s-a făcut aplicarea prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., criticile recurentului pe acest aspect fiind fondate.
Astfel, este de observat că dispoziţiile evocate stabilesc un termen înlăuntrul căruia partea are deschisă calea de atac a revizuirii, fără a face distincţia cu care operează instanţa de rejudecare între un act de executare "valabil" sau "nevalabil" efectuat.
Mai mult, faptul că în anul 2012 s-a început o nouă executare silită deschide părţii interesate calea de atac a revizuirii iar împrejurarea că ulterior sesizării instanţei, s-a pronunţat Decizia nr. 62 din 23 iunie 2014, nu este de natură a lipsi partea de dreptul la revizuire, astfel cum în mod greşit a constatat instanţa de rejudecare.
Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (2), (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 184 din 1 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 184 din 1 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 912/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 87/2015. Civil. Acţiune în anulare. Recurs → |
|---|
