ICCJ. Decizia nr. 939/2015. Civil. Suspendare executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 939/2015
Dosar nr. 735/46/2014
Şedinţa clin camera de consiliu de la 27 martie 2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, la data de 11 iulie 2014, sub nr. 735/46/2014, petenta SC A.T. SRL a solicitat suspendarea executării provizorii a sentinţei civile nr. 1288 din 24 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 4444/109/2013, până la soluţionarea apelului declarat, în contradictoriu cu intimatul O.G. Prin această cerere a fost solicitată suspendarea executării provizorii a unei sentinţe pronunţate în cadrul unui dosar având ca obiect contestaţie decizie concediere (executorie provizoriu de drept, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. raportat la art. 274 C. muncii), sentinţă prin care în prima instanţă a fost admisă in parte contestaţia formulată de reclamantul O.G. şi s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr. 411 din 10 mai 2013 emisă de către intimata SC A.T. SRL, cu dispunerea reintegrării contestatoruîui pe postul avut anterior concedierii şi obligării intimatei să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat şi actualizat şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de la data concedierii până ia reintegrarea efectivă.
Împotriva sentinţei civile prin care s-a admis în parte acţiunea, s-a formulat apel de către intimata SC A.T. SRL.
Prin încheierea din data de 5 noiembrie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 1288 din 24 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 4444/109/2013.
Împotriva acestei încheieri a declarat „apel" petenta SC A.T. SRL, în temeiul art. 466 şi urm. C. proc. civ., arătând că motivele de netemeinicie şi nelegalitate le va depune printr-un memoriu separat, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie la data de 18 decembrie 2014.
Prin rezoluţia din 06 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, având în vedere că încheierea pronunţată în soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării formulată prin cererea de apel este definitivă.
Completul de filtru nr. 7, la data de 19 ianuarie 2015, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 38-39 dosar recurs, iar ambele părţi au depus puncte de vedere prin care SC A.T. SRL a considerat admisibilă calea de atac a apelului pentru că este prevăzută de lege, considerând că instanţa competentă să judece apelul este curtea de apel, în timp ce intimatul O.G. a considerat calea de atac inadmisibilă.
Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 27 martie 2015, fără citarea părţilor.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prezenta cerere a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 11 iulie 2014, sens în care, în cauză, sunt incidente prevederile Legii nr, 134/2010 privind C. proc. civ. (denumit în continuare C. proc. civ.), în forma în vigoare la acel moment, întrucât, potrivit art. 25 alin. (1) C. proc. civ., procesele civile în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 10 şi ale art. 448 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept în cazurile prevăzute de lege, executarea având un caracter provizoriu.
În baza art. 450 C. proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii, în alin. (3) al acestui articol (în forma în vigoare la data formulării prezentei cereri de suspendare, 11 iulie 2014), prevăzându-se că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispoziţiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziţii, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel, face trimitere, încheierea asupra^suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.
În speţă, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare provizorie a executării este dată într-un litigiu de muncă, iar potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.
Prin urmare, cum în speţă sentinţa civilă nr. 1288 din 24 iunie 2014 a Tribunalului Argeş este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunţată în soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării formulată prin cererea de apel este definitivă, pentru că nu se poate ca încheierea de suspendare a executării unei hotărâri să fie supusă altor căi de atac decât cele pe care le are deschise împotriva hotărârii supuse executării.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte normele de competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefimtîve sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel". în ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 334 alin. (1) din aceeaşi lege, „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii".
În consecinţă, nici acest temei din legea specială nu permite reţinerea caracterului admisibil al apelului întrucât, pe de o parte, textul priveşte calea de atac a recursului, iar pe de altă parte, încheierea prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinţei primei instanţe nu este o hotărâre nedefinitivă, ci definitivă.
În plus, o hotărâre judecătorească (încheierea prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinţei primei instanţe) nu poate fi calificată drept im act Judecătoresc, de orice natură, teza finală a textului citat fiind alternativă ipotezei hotărârii nedefinitive şi, prin urmare, aplicabilă situaţiilor în care obiectul recursului este un alt act al instanţei decât o hotărâre judecătorească nedefmitivă (hotărârile judecătoreşti fiind sentinţe, decizii ori încheieri, conform art. 424 alin. (1) - (5) C. proc. civ.).
De asemenea, principiul legalităţii căiior de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ. împiedică această instanţă să procedeze la recalificarea acestuia din apel în recurs.
Este adevărat că, potrivit art. 718 alin. (6) C. proc. civ., încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, însă trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în speţă este pronunţată, în faza procesuală a apelului, de către curtea de apei care soluţionează apelul printr-o hotărâre definitivă.
Mai mult, contrar susţinerilor SC A.T. SRL din punctul de vedere în sensul că hotărârea atacată nu este definitivă, trimiterea la ordonanţa preşedinţială pe care legiuitorul a facut-o în art. 450 alin. (5) C. proc. civ., ca procedură specială, trebuie interpretată coroborat cu dispoziţiile art. 718 C. proc. civ., de asemenea, normă de trimitere în contextul alineatelor precedente.
Se constată că finalitatea urmărită de legiuitor prin referirea la instituţia ordonanţei preşedinţiale este asigurată prin verificarea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 996 C. proc. civ., în analiza unei cereri întemeiate pe art. 450 alin. (5) C. proc. civ.
Printr-o asemenea interpretare teleologică a dispoziţiilor art. 450 alin. (5), coroborate cu prevederile art. 718 alin. (7), se poate considera că art. 718 alin. (7) este aplicabil în ceea ce priveşte calea de atac împotriva hotărârii ce produce efectele unei ordonanţei preşedinţiale, pronunţate într-un cadru în care au fost respectate caracteristicile esenţiale ale ordonanţei preşedinţiale.
Ca atare, suntem în prezenţa unei aplicări „în mod corespunzător" a dispoziţiilor art. 999 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că hotărârea prin care se soluţionează cererea întemeiată pe art. 450 alin. (5) nu este supusă vreunei căi de atac, date fiind dispoziţiile art. 482 şi art. 718 alin. (7) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte calea de atac a apelului, judecata acestuia nu poate fi adusă însă în faţa Înaltei Curţi, exclusiv în considerarea argumentelor regăsite în jurisprudenţa Înaltei Curți în aplicarea art. 450 alin. (3) C. proc. civ. (Decizia nr. 420 din 06 februarie 2014, Decizia nr. 1255 din 10 aprilie 2014, Decizia nr. 1299 din 06 mai 2014), ce susţin inadmisibilitatea acestei căi de atac în faţa acestei instanţe - raţionamentul fiind acelaşi, date fiind normele de competenţă şi organizare judiciară.
Or, în privinţa căii de atac împotriva unei încheieri pronunţate în temeiul art. 450 alin. (5) C. proc. civ. - aspect ce interesează din perspectiva admisibilităţii căii de atac analizate - trebuie observată incidenţa dispoziţiilor art. 718 alin. (7) C. proc. civ., potrivit cărora încheierea prin care instanţa dispune suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare nu este supusă niciunei căi de atac, nefiind astfel competentă nici instanţa de apel, astfel cum susţine petenta prin punctul de vedere exprimat.
Faţă de cele menţionate, calea de atac intitulată „apel" formulată de petenta SC A.T. SRL apare ca inadmisibilă, întrucât, deşi potrivit dispoziţiilor legale citate anterior, hotărârea de suspendare a executării provizorii, pronunţată în apel, este atacabilă separat cu apel, "în situaţia particulară în care această hotărâre a fost pronunţată de către curtea de apel într-o materie în care se pronunţă o hotărâre definitivă, şi încheierea interîocutorie de natura ceiei atacate în cauză, pronunţată în cursul acelei proceduri, este o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat la instanţa imediat superioară, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac, intitulată „apel", formulată de petenta SC A.T. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta SC A.T. SRL, cu sediul social în Piteşti, jud. Argeş, în contradictoriu cu intimatul O.G., domiciliat în Piteşti, jud. Argeş, împotriva încheierii de şedinţă din 05 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 937/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 943/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
